Ati afirmat că textul de la sfinţirea Aghiasmei Mari are o singură epicleză, al II-lea caz trebuie să fie formă de gerunziu: Însuţi şi acum, sfinţind apa aceasta cu Duhul Tău cel Sfânt…. Abia în sec. XIV verbul a sfinţi a fost pus la imperativ, de unde a rezultat ideea celei de a doua epicleze.
În Molitfelnicul românesc editia 2006 eu ca începător văd că sunt 6 epicleze:
1. Tu Însuţi, dar, Iubitorule de oameni Împărate, vino şi acum, prin pogorârea Sfântului Tău Duh, Care sfinţeşte toate, şi sfinţeşte apa aceasta (preotul binecuvintează de trei ori apa, afundând în chipul crucii mâna de fiecare dată.
Apoi după o rugăciune:
2. Însuţi şi acum, Stăpâne, sfinţeşte apa aceasta, cu Duhul Tău cel Sfânt (binecuvintează de trei ori apa cruciş de fiecare dată) p.686
În studiul d-voastră asupra Tainei sfântului Maslu ati aratat ca numai Molitfelnicul românesc are rostirea epiclezei de 7 ori, spre deosebire de alte Molitfelnice care prevăd rostirea rugăciunii de sfinţire o singură dată cu mentiunea ca ceilalţi preoţi să binecuvinteze cu mâinile în acelaşi timp. Toate Tainele au o singură epicleză care se rosteşte o singură dată.
Vreau să public ceva pe tema aceasta şi vreau să vă cer acordul pentru preluarea acestei observaţii liturgice, desigur citând sursa.
Eu nu am alte Molitfelnice din alte limbi ca să verific.
va multumesc.
Şi astept sa apara cartea despre istoria dumnezeiştii Liturghii.