Părinte Petru,
aţi scris undeva, nu mai găsesc acum, despre diferenţa dintre slujba Cununiei şi Taina Nunţii. Pe moment n-am înţeles, dar reflectînd ceva vreme, am priceput puţin frumuseţea acestei idei . Cred că ne aflăm în faţa unui hăţiş terminologic care trebuie înlăturat, pentru că, după cum zice proverbul, nu mai vedem pădurea (viaţa Bisericii) din cauza copacilor (Tainele individualizate). Ba mai mult, nu mai vedem bine nici copacii din cauza lăstărişului dimprejurul lor. Iar acest lăstăriş este format nu doar din folclorul care însoţeşte Taina, ci mai ales din reducerea Tainei la o slujbă anume.
Aşa am ajuns la exprimări clericale de genul: "credincioşii au primit în ziua cutare Taina cutare", ca şi cum ai primi un act de stare civilă. Cu totul altfel ar sta lucrurile dacă s-ar pune accent pe pregătirea pentru Taină şi pe trăirea în "duhul ei " în "cealaltă vreme a vieţii noastre".
Şi acum, dacă vreţi, să faceţi mai multă lumină pe direcţia aceasta, plecînd de ex. de la cununie şi Nuntă.
Cred că la toate Tainele s-ar putea avansa prin această diferenţiere:
botez şi Înviere
mirungere şi Umblare în Duhul
spovedanie şi Pocăinţă
hirotonie şi Păstorire
maslu şi Purtarea crucii
euharistie şi Viaţă în Hristos. şi poate că lista ar putea continua...
Mulţumesc