Părintele Arsenie Boca spunea că noi la spovedanie ar trebui să mărturisim 4 păcate şi totuşi nu o facem, anume:Una este sa predici „iubirea”, sa zicem, alta s-o FACI. Aici este greutatea cea mare, dar aici este si Adevarul. Acest Adevar poate arata mizer, la prima vedere: iti iubesti nevasta care NU mai are dinţi, al carei trup e pe cale sa se duca, copilul care, la varsta dificila, nu este atat de inţelept sau de destept cat ti-ar placea tie....samd.
Da, trist; însă cred că dacă am încerca să atragem atenţia, în privat, asupra acestor chestiuni poate s-ar mai îndrepta câte ceva .Si, in numele MARILOR deziderate „crestine”, pe care crezi ca tu le reprezinti, te simti in drept sa sanctionezi orice abatere de la NORMA „crestina”: pe protestantul „eretic” (care este, totusi, plin de BUNE intentii), pe cutare „ateu” care abia asteapta sa inteleaga ceva consistent din verbiajul pios, (care nu-i spune nimic ptr. moment)....etc.
esenin, ati atins o problema foarte delicata: adevarul din spatele vorbelor. Ne acoperim cu adevarul vorbelor, citatelor, marilor principii, dar in spatele lor sta pitit "adevarul" nostru cel adevarat. Stii cum il poti afla? Simplu. Stii cum se verifica mai demult banutul de aur de cel fals? Muscandu-l nitel, doar nitel, ca sa nu-l strici. Sub muscatura aparea ROSU, uneori chiar NEGRU! Acela e "adevarul" banutului, deasupra e POLEIALA........
De foarte multe ori ne folosim cuvintele, cum zicea un foarte cunoscut diplomat franţuz, ca sa ASCUNDEM adevarul. Adica sa afirmam un adevar livresc (luat din carti) si nu pe acela AL NOSTRU, cel trait, experimentat. Desigur, acesta, AL NOSTRU, poate fi mult mai umil, mai lipsit de glorie decat „marile adevaruri” de care se ocupa cutare evanghelist, sa zicem.
Astfel, tacându-ne micile, neinsemnatele noastre adevaruri, si construind un eşafodaj arătos de MARI principii („iubirea”, „credinta”...) noi construim o cladire „de oase de morti si necuratie”, de fapt. Una este sa predici „iubirea”, sa zicem, alta s-o FACI.
Sunt mai multe variante de raspuns,uneori "intoarcem obrazul",alteori pur si simplu nu raspundem dupa cum nici Hristos n-a raspuns in fata lui Pilat dar exista si situatii cand trebuie sa luam chiar biciul.Christos iti spune explicit sa NU raspunzi celui rau. „intoarce obrazul” si vei ceda dusmanului. (in predica de pe munte).
Nu cred ca e pacat sa fi destept. Cred ca e starea normala. Starea induhovnicita e cea a intelepciunii. Nu intelepciunea lumeasca, binenteles.E bine sa recunoastem prostia din viata noastra dar sa nu ne lamentam ci sa ne silim sa devenim destepti.
Oare e pacat sa fi destept? Am in vedere o desteptaciune simpla(smerita) si nu una infumurata .
Înapoi la “MORALĂ şi SPIRITUALITATE: aspecte practice ale vieţuirii ortodoxe”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 8 vizitatori