sensul crearii omului consta in impartasirea prin iubire.
Mulţumesc, pt lămurire
.
Singura iubirea e nascatoare de sens. Logosul S-a nascut din Iubire, Duhul este Iubire, Creatia a fost facuta din Iubire, omul a fost zidit din Iubire. Iubirea e cea care da sens Vietii. Singur Dumnezeu creeaza, omul poate doar sa procreeze. Sexul are doar acest rol, de a ingadui omului sa procreeze. Omul, insa, dupa cadere, l-a transformat in sursa de placere. Dar rostul lui nu a fost acesta, ci doar acela de procreere, de a construi o comunitate. Iubirea nu poate trai in izolare, ea se manifesta deplin in comuniune. La fel mantuirea.
Înseamnă deci că şi sensul pro-creării este o formă de exprimare iubirii (alta ar fi jertifirea propriei vieţii, ex. măicuţele), iubire care naşte iubire (dacă unui copil îi dai iubire, el o va deprinde de la tine/de la Dumnezeu şi la rândul său va da iubire) formâmd o comunitate (oameni care trăiesc în iubire).
Cred că aici nu mai e atât de simplu
, pt că nu toţi sunt conştienţi de sensul lor, îşi pervertesc iubirea şi comunitatea se realizează mai greu sau în unele locuri chiar deloc. De aceea poate se spune că plata voastră multă
e în Ceruri şi nu pe pământ.