Sexualitatea umana pe scurt:
Omul este un mamifer destul de firav, se dezvolta deosebit de mult timp in uter, si poate sa fie autonom dupa deosebit de multa vreme. acum 100.000 de ani asta insemna expunere la calamitati, limitare in miscare, pericol de pradatori, posibile boli care sa ucida, etc. Pe scurt, omul a avut sanse deosebit de putine de supravietuire. Chiar si matur, nu prea avea metode cu care sa se apere. Nu e rapid, nu are carapace, nu are vedere de noapte, simt olfactiv primitiv, auz limitat.
Faptul ca momentan sunt 7 miliarde de oameni este urmarea faptului ca omul era nevoit sa aiba multi urmasi, fiindca multi oricum mureau la nastere, deosebit de des omorand si mama, mureau in copilarie, inainte sa apuce sa lase copii.
Deci nevoia de copulatie frecventa e solutia care garanta perpetuarea speciei umane. Multe specii din genul primatelor au ciclu menstrual in loc de ciclu estrual tocmai din acest motiv, ca sa maximizeze rezultatul actului sexual.
Concluzia: ceea ce simti e firesc, face parte chiar din natura umana, sa reprimi, sau sa-ti fie rusine, sau vinovatiile sunt nefiresti. Desigur este diferenta intre indivizi, unii sunt mai activi, alti mai putin activi. Femeile sunt mai putin active si oricum depinde de perioada. Nevoile sunt un pic diferite.
In orice caz nu creeaza dependenta, nu te indeparteaza de alti oameni, nu te orbeste si nu o sa-ti creasca par in palme. Nu te face sa visezi chestii obsene noaptea. Nora minte inclusiv la pasa cu "psihologii stiu de ce". Masturbarea compulsiva exista, dar are la baza devieri comportamentale si probleme emotionale. E cu totul altceva. Oameni buni: Cum puteti da cu parerea despre lucruri de care va feriti, astfel habar nu aveti? Ati citit si altceva in afara de ce spun sfintii?
dmas.
E mult mai important sa intelegi un fenomen si sa-l utilizezi in folosul tau fara sa abuzezi, decat sa te iei dupa ignoranti incapabili sa dea alta explicatie decat "asa a zis sfantul nustiucare". "E imoral sa faci altfel decat fac eu".
Niciodata sa nu-ti fie rusine ca esti om, nu cere iertare niciodata nimanui in lucruri pe care te privesc exclusiv pe tine.
Asa-i ca daca omul este un mamifer iar Dumnezeu nu exista atunci nici pacatul nu mai exista? Doar pacatul exista doar in stransa legatura cu relatia om dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Si iata cum omul a iesit de sub ascultarea si supunerea lui Dumnezeu printr-o iluzie. Insa nu realizeaza ca fara doar si poate trece sub ascultarea altcuiva, si anume a satanei. Insa cum omul acesta nu simte si nici nu vede pe satana el zice ca nu exista. Si iata ca iluzia este cu finaliate dar ce finalitate. Adica cum sa fim noi dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu adica cum sa vrem sa fim noi desavarsiti, cum? Nu. Nu domnule, Noi vrem sa fim ca animalele, ba mai rau ca animalele ca macar ca animalele nu au ratiune si noi avem. Si cum poate fi numit omul cu ratiune care se considera animal in detrimentul desavarsirii? Ca animalul neavand ratiune este asa cum este, si desi face lucruri care facute de om sunt pacatoase, ele sunt fara de pacat. Tocmai din lipsa ratiunii. Insa omul care se comporta ca animalele dar are ratiune cum este el? Ma gandesc ca nu poate fi decat irational.
Fiti asadar desavarsiti precum Tatal vostru desavarsit este. Pai de ce sa fiu eu desavarsit ? Nuuu, eu sunt animal si atat nu vreau sa fiu desavarsit, ca nu vreau. Pentru ca vreau sa arat tuturor cine sunt eu.
Iar acum să tratăm din punct de vedere medicinal aceste două vicii, onania si malahia, care macină neamul omenesc mai ales în ziua de azi. - sursa ortodoxia. md
Trezirea instinctului sexual prin masturbare este o realitate gererală incontestabilă. La băieţi pofta aceasta înmugureşte numai la dificila vârstă a pubertăţii, între 10 şi 16 ani, după ce testiculul devine activ şi spontan apar primele poluţii. În schimb la fete, mică flacără se aprinde uneori cu 4-5 ani mai repede decât începutul ciclului menstrual. Primejdia cea mare şi necruţătoare din viaţa unui tânăr apare tocmai în perioada de răscruce de la vârsta pubertăţii când începe activitatea glandelor endocrine. Lipsit de supraveghere şi sfaturi corecte spre înfrînare, copilul cade uşor în viciul malahiei.
Hormonii produşi de testicul sunt ca roua dimineţii care înviorează dezvoltarea şi frumuseţea florilor. Dacă rămân în corp sunt preluaţi în sânge şi hrănesc toate organele, dar dacă sunt în afară, atunci tânărul se ofileşte. Ademenit de clipele plăcerii produse de eliminarea lichidului spermatic, tânărul începător repetă tot mai des actul desfrînării, iar efectele nu întârzie să apară. Marcat de ruşine şi timiditate pătimaşul se retrage dintre prieteni, se ascunde şi caută locuri tainice unde să-şi poată practica viciul. Nu-l mai interesează şcoala, devine tot mai tăcut şi mai obosit, ritmul dezvoltării fireşti a trupului este încetinit, mâinile încep să-i tremure, ochii devin încercănaţi şi privirea tulbure, comportamentul general nu mai are voiciune, memoria slăbeşte, iar bietul tânăr devine agitat şi parcă îmbătrâneşte înainte de vreme.
Dacă patima desfrîului sub orice formă şi la orice vîrstă pune stăpânire pe om, glandele genitale devin suprasolicitate să risipească doar în afară, nu mai rămân şi hormonii cuveniţi sângelui. Lipsită de acest stimulent, circulaţia sângelui devine anemică, produce dezechilibre trupeşti şi sufleteşti, iar dacă tînărul continuă desfrînarea, milioane de celule mor şi niciodată nu se mai regenerează. În astfel de cazuri, medicii recomandă relaţii sexuale cu femei sau căsătoria, sperînd la o revenire la normalitate, dar din păcate necazurile continuă, căci tînărul obişnuit cu malahia nu mai simte atracţia naturală faţă de femeie, nici fetele nu se mai simt atrase de trupul lui fleşcăit, anemic, îmbătrînit şi dezechilibrat. Ritmul său biologic şi sexual nu se mai potriveşte cu ritmul femeii sănătoase, apar certuri şi nemulţumiri, infidelităţi conjugale şi apoi divorţul. Dacă femeia este mai îngăduitoare, nimerindu-se să nască şi copiii, aceştia vor fi bolnăvicioşi, slabi de minte sau chiar handicapaţi. Cauza nu este alta decât distrugerea celulelor nervoase prin stihia desfrînării părintelui ce l-a chemat la viaţă. Din aceleaşi cauze ale viciului sexual, trupul pătimaşului se piperniceşte, unele organe se atrofiază, apare sterilitatea, nevrozele, frica de oricine, idei fixe, obsesii şi halucinaţii, precum şi o permanentă mustrare de conştiinţă.
Este cunoscut cazul poetului german Heinrich von Kleist, care a trăit în 1777-1811, a cărui viaţă a fost o continuă alergare, asemeni unui hăituit dornic să scape de chinurile demonului voluptăţii care îi stăpînea trupul şi cu fiecare plăcere presimţită îl apropia de prăpastia sfîrşitului. Tragedia sexuală a lui Kleist a început din copilărie când practica viciul malahiei în chip nemăsurat. Slăbiciunea voinţei l-a ruinat trupeşte, iar sufleteşte se simţea mânjit de voluptatea şi urmările ei covîrşitoare. La 21 de ani era ros de ruşine şi scârbă de el însuşi, precum şi de mânia că nu mai era capabil să se apere împotriva acestei plăceri demonice. Chinuit de singurătate, poetul a căutat timp de 10 ani, dorind cu ardoare să găsească un partener dispus să-l însoţească în întâmpinarea morţii. Până la urmă a convins-o pe Henriete Vogel, o tînără bolnavă de cancer. Heinrich von Kleist a fost marele poet tragic al germanilor, însă demonul desfrânării, cuibărit de timpuriu în coapsele sale, l-a stăpânit toată viaţa. A lăsat creaţii de înaltă valoare literară, dar în plină maturitate, la doar 34 de ani, scârbit peste măsură, a devenit ucigaş, apoi cu al doilea glonţ şi-a curmat singur zilele. Prin străvechea înşălăciune, demonul a triumfat, iar omul a căzut. Aceste amănunte se pot citi în cartea lui Ştefan Zweig, intitulată: ,,În luptă cu demonul''.
Despre mecanismul funcţional al omului, putem spune mai întîi că omul are miliarde de neuroni, care aparţin sistemul nervos şi care au nevoie de hrană şi mediu.
1. Oxigenul pe care hematiile din sînge îl duc la creier.
2. Glicogenul este zahărul special preparat de ficat pentru neuroni.
3. Hormonii, adică produsul glandelor endocrine, care ageresc întreg organismul şi cu deosebire sistemul nervos.
4. Somnul, dreptul la somn fiind obligatoriu, ştiindu-se că omul moare după opt zile de nesomn.
5. O concepţie de viaţă necesară neuronilor, care aduce cu sine înfrânarea de la orice excese.
În organismul nostru avem răsfirate mai multe glande a căror secreţie internă sunt hormonii. Aceştia sunt un fel de săruri, un fel de substanţe care au rostul să stârnească la lucru anumite organe interne, să agerească nervii şi să învioreze gândirea, să ne facă viaţa plăcută şi cu interes pentru ea, într-un cuvânt hormonii sunt agenţii de stimulare a vieţii. Printre aceste glande sunt şi cele care rodesc sămânţa de om, şi care ,,spre deosebire de celelalte, au o funcţie dublă, una internă - producerea hormonilor, şi alta externă - producerea celulelor germinative; pe lîngă alte rosturi mai au şi pe acela de a stimula funcţiunea celorlalte glande şi de a da o configuraţie specifică, plină de vigoare şi precisă, corpului întreg, fie bărbat, fie femeie.
Ştiinţa medicinii printre multele ei învăţăminte o are şi pe aceasta: a băgat de seamă că toate ţesuturile omului se pot drege, adică se tămăduiesc, numai celula nervoasă atinsă odată, nu se mai drege niciodată; lucru ei se opreşte fulgerător.
Celula nervoasă să o asemănăm cu un ghem de la care pleacă fire în mai multe părţi cu rost de ,,telefoane''. Creierul ar fi ghemul cel mai mare, sau ,,centrala telefonică'', prin care sufletul primeşte veştile şi trimite hotărârile sale tuturor ,,creieraşilor'' mai mici, celule nervoase împrăştiate (împărţite) în tot trupul. Prin şira spinării duc mii de ,,fire telefonice'' la creier. Prin creier lucrează mintea asupra trupului, care (mintea) este parte a sufletului şi nu a trupului.
Şi dovedeşte ştiinţa că desfrânarea, sau risipirea în orice fel, omoară milioane de celule nervoase. Iată cum: în tot trupul, dar mai cu deosebire în 7 locuri, izvorăşte un fel de putere, foarte - foarte trebuincioasă pentru bunăstarea întregului om trupesc. Aceasta e vlaga de viaţă. Între cele 7 izvoare de vlagă, printre cele mai puternice este şi izvorul ce înmugureşte sămânţa de om. Când omul se ţine după desfrânare, robit de spurcata ei plăcere, izorul nu mai poate dovedi să verse şi înăuntru, în sînge, partea de vlagă neapărat trebuincioasă, pentru că tot lucrul izvorului e ,,tâlhărit'' în afară.
Acum, dacă de pe urmă năravului desfrânării scade puterea izvorului de a mai vărsa în sînge felul său de vlagă, scăderea aceasta de putere aduce moartea a milioane de celule nervoase. Căci toate ţesuturile din om pot răbda de foame, sau pot lucra cu schimbul, sau se topesc ca să se facă mâncare celorlalte şi, la vreme prielnică, iarăşi se înmulţesc la loc, numai celula nervoasă, odată omorâtă de foame, nu mai învie niciodată. Iar mâncarea ei este această vlagă a celor 7 izvoare.
Acum sîntem pe cale de a înţelege ce se întâmplă cu mulţi care slăbesc la minte văzând cu ochii. Şcolarii, de unde la început învăţau bine, acum de când cu malahia le slăbeşte mintea şi scad la învăţătură.
Iată pe nume câteva feluri de patimi prin care îşi prăpădesc oamenii sămânţa şi vlaga, aprinşi de pofte contra firii:
• Malahia (masturbarea)
• Curvia
• Sodomia (homosexualitatea)
• Bestialitatea (curvia cu animalele şi cu păsările)
Iar în căsătoria legitimă:
• Desfrînarea
• Onania (evitarea de a concepe copiii)
• Crima de avort (steriletul şi tablete anticoncepţionale)
• Preacurvia
• Necurăţia
• Nesocotirea vremurilor oprite
• Alte nenumite spurcăciuni
Bucuraţi-vă pururea.
Rugaţi-vă neîncetat.
Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.