În primul rând, pentru mine Dumnezeu şi Hristos sunt aceeaşi fiinţă. Poruncile de la Dumnezeu, "exterioare" au fost interiorizate prin desăvârşirea lor de către Iisus. Ele nu au rămas suspendate în istorie ca porunci "exterioare", iar mai apoi cu venirea Lui Iisus au apărut alt set de porunci "interioare"; numai cei care nu L-au înţeles pe Iisus fac această diferenţă în loc să le contopească.Maria andreea
remarcati deja la DDC o parere diferita de a dumneavoastra. Nu este deloc simplu. In porunca lui Dumnezeu se spune doar ”Sa nu furi” De la nimeni, nici de la bogati. Asa ca...este cu dus-intors.
ESTE CEVA DREPT DAR CARE INCALCA PORUNCA.nu e moral nici bine a fura chiar si de la bogat si a da la sarac... e chiar imoral.. exista alte solutii : munceste si da din truda da saracului, cere de la altcineva...
Porunca "să nu furi" luată ad-literam ne aduce frica de Dumnezeu ca scut împotriva păcatului, aşa cum sluga se teme de stăpân. Dacă însă sluga (statutul omului înainte de Hritos) devine fiu ascultător, iubit (statutul după jertfa Lui Hristos) porunca Stăpânului devenit Tată nu se mai respectă din frică ci din iubire. Iubind poţi face ce vrei, să furi chiar şi să dai la sărac fără să fi pedepsit pt că Tatăl se va uita la inima fiului şi va vedea că prin acest gest iubirea lui nu a scăzut ci s-a înmulţit, sufletul lui a rămas curat. Cel care nu are iubire, sluga, va fura din alte pricini, din răutate, întinându-şi sufletul, de aceea pt el această poruncă trebuie respectată ad-literam până va deprinde şi el iubirea, va deveni şi el fiu.
Acum, eu am vorbit pe lângă acest exemplu ca să explic raţionamentul după care trebuie să ne ascultăm conştiinţa, însă în practică chiar dacă îl iubeşti pe Dumnezeu nu vei face pagubă (nu vei fura) unui om pt a ajuta pe altul sau nu vei înjosi un om, sau nu vei petrece cu cei păcătoşi decât dacă acest gest este spre înţelepţirea primului, iar paguba va deveni mare câştig, de ex. îi descoperi Comoara ascunsă în el, pe Hristos. Pt că şi femeia cananeancă a cerut să fie luată pâinea de la stăpân şi dată "câinilor", prin aceasta fiind mult lăudată; Iisus a înjosit-o, a făcut-o câine pt a-i fi dovedită credinţa; Iisus a petrecut în casa vameşului Zaheu pt a-i descoperi Calea, Adevărul, Viaţa etc. Aceste exemple sunt imorale pt un evreu, pt cineva care se ghidează după legile "externe", însă ceea ce urmează după pt că, explică de ce imoralitatea devine moralitate.