maria-andreea,De obicei când un om găseşte comoara cea ascunsă (Împărăţia cerurilor) vinde tot ce are pt a cumpăra ţarina unde se află comoara (Matei 13, 44).
Ştim de la sfinţii apostoli că podoaba femeii creştine trebuie să fie smerenia, fapta bună, ascultarea, cuviincioşia ş.a. practic o grijă pentru împodobirea sufletului astfel încât să se îmbrace, să se nască un om nou, în Hristos.
Minimul de îngrijire a unghiilor (tăiate şi curate), părului (spălat şi după caz tăiat) etc consider că este necesar, deşii unii părinţi susţin că a-ţi tăia părul este păcat. Deci, de ce este păcat ca o femeie creştină să-şi acorde un minim de îngrijire cum ar fi ajustarea părului pt a nu creşte dezordonat ?
La ce se referă, în mod corect, cuvintele vinde tot ce are ?
in primul rand, cine a spus sau de unde ai gasit ca asta este pacat, este vorba despre "minimul de ingrijire" ?de ce este păcat ca o femeie creştină să-şi acorde un minim de îngrijire cum ar fi ajustarea părului pt a nu creşte dezordonat ?
Pana la intrebarea ta nu m-am gandit la asta. Dar acum , gandindu-ma cred ca a privi in ochi pe cineva este semn de mandrie de sine. Ceva care ar spune cam asa: asta sunt , am calitati, stau cu fruntea sus si te intreb pe tine, sau iti spun tie fara jena ce vreau. Cam asta simt eu. Dar poate ma insel.Dacă ştiu bine, dpdv creştin nu este cuviincios să priveşti direct în ochi o persoană , însă dpdv laic, în viaţa socială mai ales în afaceri acest lucru este considerat lipsă de sinceritate, faptul că ascunzi ceva de care îţi este ruşine sau eşti complexat.
Este permis creştinului, cu inimă curată, netulburat de gânduri, să privească în ochi. Dacă nu, de ce ? care sunt riscurile ?
Sunt de acord cu dvstră, dar eu vreau să ştiu dacă a privi în ochi cu condiţia împlinită a omului curat, netulburat de gânduri, netrufaş este necuviincios, nu se cade unui creştin.gandindu-ma cred ca a privi in ochi pe cineva este semn de mandrie de sine. Ceva care ar spune cam asa: asta sunt , am calitati, stau cu fruntea sus si te intreb pe tine, sau iti spun tie fara jena ce vreau.
Stau si ma gandesc asa:Sunt de acord cu dvstră, dar eu vreau să ştiu dacă a privi în ochi cu condiţia împlinită a omului curat, netulburat de gânduri, netrufaş este necuviincios, nu se cade unui creştin.gandindu-ma cred ca a privi in ochi pe cineva este semn de mandrie de sine. Ceva care ar spune cam asa: asta sunt , am calitati, stau cu fruntea sus si te intreb pe tine, sau iti spun tie fara jena ce vreau.
. Exista o singura regula... cea a iubirii. IUbeste si fa tot ce vrei!. Nu putem generaliza...exisat situatii si situatii, difera de la caz la caz. E bine insa sa nu exageram si sa cautam a avea mai ales preocupari mai inalte (duhovnicesti.) CAUTAtI MAI iNTAI IMPARATIA ....Tinerii obisnuiesc sa faca schimbari in ceea ce priveste infatisarea, este un pacat inlaturarea firelor de par considerate inestetice de pe fata, facand aici referire in special la modificarea formei sprancenelor, sau este o forma de ingrijire a trupului? Multumesc!
Nu-i nimic rau in asta, dimpotriva. Cat de frumosi sunt ochii copiilor, cat de frumosi sunt ochii sotului, sotiei, prietenilor, colegilor, parintilor, fratilor si surorilor, ai tuturor oamenilor, caci Dumnezeu i-a facut asa!gandindu-ma cred ca a privi in ochi pe cineva este semn de mandrie de sine. Ceva care ar spune cam asa: asta sunt , am calitati, stau cu fruntea sus si te intreb pe tine, sau iti spun tie fara jena ce vreau.
Se înţelege şi îţi mulţumesc pentru intervenţie. Ai spus în cuvinte sincere cât de frumos este omul atunci când trăieşte echilibrat.Nu stiu daca se intelege ce spun, nadajduiesc .
Iubirea de sine la care faci referire este un subiect delicat pentru că în primul rând noi nu suntem capabili de iubire, iubirea este un dar de la Dumnezeu. Astfel, dacă Dumnezeu se uită la inima noastră şi observă că este fără de răutate se va milostivi şi ne va trimite din iubirea Lui cu care să putem iubi mai departe pe toţi oamenii (duşmani, prieteni şi necunoascuţi). Deci nerăutateaa inimii ţine de noi să o lucrăm...Dar cand Mantuitorul a dat porunca ''iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti'', mi-a dat porunca mai intai sa ma cunosc pe mine insami, sa ma iubesc ca sa-l pot iubi pe aproapele meu, altfel cum as putea?
Daca n-are personalitate proprie e ca si cum n-ar fi...Femeia creştină trăieşte într-o societate modernă: la şcoală, la lucru, la diferite evenimente culturale întâlneşte oameni care au adoptat "noul" în stilul lor vestimentar (pantalonii, un stil propriu în funcţie de concepţia de viaţă etc). Adică oamenii cu care intră în contact sunt non-conformişti unor reguli stricte în schimb ea, ca femeie creştină, se supune unor reguli informale: fustă, în niciun caz pantaloni (îmi aduc aminte că un părinte m-a pus odată să aleg între Sf. Taine şi pantaloni), bluză sau cămaşă cu mânecă lungă sau trei sferturi, batic dacă este măritată.
Dacă ea nu se simte bine în aceste "haine - creştine" trebuie să le poarte indiferent de confortul ei? Eu cred în armonia trup-suflet, dar trebuie oare ca trupul să o ia înaintea duhului, adică să poarte fuste dacă încă duhul nu le înţelege rostul?
Poţi astăzi alege chiar şi pantaloni pentru a fi îmbrăcat decent sau creştin? Îţi poţi alege un stil vestimentar diferit de şablonul "haine - creştin" fără a supăra voia Lui Dumnezeu? adică femeia creştină poate avea personalitate proprie?
Mulţumim mult este clar şi de foarte mare folos căci multe putem cădea şi prin înţelegera greşită a acestui aparent nesemnificant aspect ... Parcă respir mai uşurat acum când ştiu că fusta nu are nimic în comun cu Sf. Taine .Sper că am fost clar.
Eu ştiu că toate sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos, deci nu Dumnezeu nu permite. A urma binele înseamnă însă, ca tot ce facem să nu facem spre pofta trupului. Mai poate creştinul care s-a rugat măcar o dată în Duh şi Adevăr, să facă ceva spre pofta trupului?Dacă ştiu bine, dpdv creştin nu este cuviincios să priveşti direct în ochi o persoană , însă dpdv laic, în viaţa socială mai ales în afaceri acest lucru este considerat lipsă de sinceritate, faptul că ascunzi ceva de care îţi este ruşine sau eşti complexat.
Este permis creştinului, cu inimă curată, netulburat de gânduri, să privească în ochi. Dacă nu, de ce ? care sunt riscurile ?
Înapoi la “MORALĂ şi SPIRITUALITATE: aspecte practice ale vieţuirii ortodoxe”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 7 vizitatori