RAZBOI INTRU CUVANT
http://www.razbointrucuvant.ro/
Michael Jackson: Cum cred ca trebuie vazuta moartea lui din punct de vedere Ortodox
Cum ai căzut tu din ceruri, stea strălucitoare, fecior al dimineţii! Cum ai fost aruncat la pământ, tu, biruitor de neamuri! (Isaia 14, 12)
Avem, putem spune, probleme mult mai grave decat sa comentam sfarsitul jalnic si demn de toata mila a “super-mega-starului”, a “Regelui” Pop-ului, Michael Jackson. Istoria sa este insa cumplit de pilduitoare - pentru ca este istoria unui om. Si a ceea ce pot face ambitia si succesul dintr-un om, acolo unde nici darurile primite nu sunt putine. Avand toate talentele artistice posibile, omul acesta a promis. Si nu a inselat promisiunile. Ca o stea a diminetii, s-a aratat fulgerator pe firmanentul gloriei omenesti. Cu sclipiri puternice a atras privirile tuturor. A fost idolul tuturor neamurilor globalizate, creand pe oriunde trecea, la modul propriu si literal, cele mai infricosatoare isterii colective. A fost pus, deseori, in locul icoanelor, umpland peretii si mintile adolescentilor, a facut sa vuiasca ziarele, televiziunile si tot vazduhul se cutremura de faima sa!
Iar toate acestea nu i-au ajuns regelui (jalnicul rege al grotestii vanitati…). Nu i-a ajuns ca este idol, ca are glorie, bani si un nume pe celebrul “walk of fame”, culmea impopotonata a desertaciunii cu sclipici, nu i-a ajuns nici palatul sau intitulat Neverland… Nici macar cununa supremei (si desartei) glorii umane nu i-a ajuns “stelei de dimineata”, luceafarului nostru. A vrut mai mult, si-a spus in cugetul sau: “eu vreau mai mult! eu sunt mai frumos decat sunt! Eu sunt mai mult decat sunt si decat am ajuns!"; Betia visului luciferic care te inalta mai presus si de Dumnezeu Insusi…
Nesuportand invelisul omenesc si tern care ii acoperea, credea jalnicul rege, stralucirea gloriei sale, a inceput sa se jupuiasca de viu. Jenat de negreala pielii sale, a devenit alb. Jenat de fata sa, si-a mutilat-o, taindu-si nasul, buzele, fruntea, pometii. S-a mutilat pentru totdeauna, pe viata, cautand stralucirea si frumusetea. Si a devenit un monstru. Un rege al grotescului. Un om care nu mai putea sa iasa din vizuina sa, de rusine sa nu i se risipeasca protezele faciale.
Vai, nebunie a slavei desarte!
Dar nu trebuie sa ramanem cu gandul ca Michael Jackson este doar un fenomen al nebuniei unde duce faima in vremurile noastre. Si sa nu osandim pe acest om care a devenit inca de la sapte ani vedeta pop. Sfarsitul sau este prea jalnic si chinuit ca sa mai ai altceva decat mila fata de soarta sa. Nu putem spune decat, din inima: Dumnezeu sa-l ierte!
Mai important este ca toti putem fi, in ascuns, o stea a diminetii, visand la succese si biruinte inalte (fie si religioase, “duhovnicesti”), nazuind cu ambitie primejdioasa catre aerul tare al inaltimilor… Tuturor, si mai ales acelora dintre noi care mergem, intr-o oarecare masura, pe “walk of fame”, pe calea slavei omenesti, riscam sa ni se spuna, in tanguire: Cum ai căzut tu din ceruri, stea strălucitoare, fecior al dimineţii! Si noua, celor infiati prin harul lui Hristos de Dumnezeu-Tatal, ne va fi mai greu la Judecata decat celor azvarliti de caruselul desertaciunilor omenesti de pe cel mai inalt pisc direct in abisul chinurilor si al mortii.
Fericiti cei ascunsi si nestiuti!
***
UPDATE1: Din pacate, chiar si pe bloguri ortodoxe, emotia mortii Lui MJ da expresie aceleiasi idolatrii oarbe, sinucigase spiritual Asta este MOARTEA pe care trebuie sa o plangem de fapt, moartea NOASTRA, moartea credintei si a luminii din noi! “Daca lumina din tine este intuneric…” (vezi si: What Lies In Plain Sight http://www.youtube.com/view_play_list?p ... 72E1DDE294)
UPDATE2:
21. Si intr-o zi randuita, Irod, imbracandu-se in vesminte regesti si sezand la tribuna, vorbea catre ei;
22. Iar poporul striga: Acesta e glas dumnezeiesc, nu omenesc!
23. Si indata ingerul Domnului l-a lovit, pentru ca nu a dat slava lui Dumnezeu. Si mancandu-l viermii, a murit. (Faptele Apostolilor 12, 21-23).