Impartasania, NU este un onor sau bonus. Iar teoria ca trebuie luată rar, este eretică.să nu vedem Împărtășania ca pe un drept, ci ca pe un onor, un ajutor, o bincuvântare, nu mecanic și des, ci rar și cu trezvie.
Bănuiesc că sunteţi preot de vă adresaţi aşa mie, adică mă binecuvântaţi. Mulţumesc.Doamne ajută.
Deşi cam înrazneaţă înfruntare în faţă, totuşi, trec cu vederea data asta. Vă rog să păstrăm limita dezbaterii subiectelor.Vai mie, părintele meu iubit, că numai prostioare scrieți.
Conform D.E.X-ului, Fig 2. exprimarea este corectă. Erezie, poate fi o greşeală, o eroare, rătăcire, ( personală) şi nu doar o doctrină în ansamblul ei.EREZÍE, erezii, s. f. 1. Doctrină sau credință religioasă care ia naștere în sânul unei biserici, abătându-se de la dogmele consacrate, și care este condamnată de biserica respectivă. 2. Fig. Greșeală, eroare, rătăcire. Cea mai plastică, mai laică și mai neteologică definiție a ereziei, dar mergem cu ea înainte.
Este o porunca evanghelica care face parte din Adevarul de credință. Daca Biserica nu a mai formulat si alte dogme, asta nu inseamna ca ele nu exista.1. Rezultă din definiția mai sus amintită, că Sfânta Împărtășanie deasă sau rară, nu este o idee eretică. Pentru că nu este o doctrină sau credință religioasă care să se abate de la dogmele consacrate Bisericii și nu este condamnată de Biserică.
Septuaginta nu are nici o legatura cu Tatal Nostru. Septuaginta conţine cărţile Vechiului Testament. Rugăciunea Tatăl Nostru, este în Noul Testament. ἐπι ούσιον,, se traduce《spre fiinţă》Aşa traduc cei mai mulţi sfinţi. ούσια = fiinţă, .《ἐπιούσιον》(epiousion) este un derivat de la ούσια. Mai sunt si alte opinii cam în aceeaşi direcţie. Origen, de pilda, traduce, ("este pâinea care se uneşte cu fiinţa noastră"). Sau fericitul Ieronim, spune in Vulgata, ("dincolo de orice fiinţă"), ("supersubstanţialis"). Şi care au înţeles-o încă din vechime ca, Pâine euharistică. A se vedea, de pildă, talcuirea sf. Ciprian al Cartaginei. Deci, nici într-un caz, traducearea, "cea de toate zilele." este cea corectă. Mai sunt si alte sensuri, dar cred ca ajunge.Ce spuneţi că e în rugăciunea domnească Tatăl Nostru, ”pâinea noastră cea de toate zilele” (nu cea spre ființă, care e traducere greșită - a se vedea traducerea Bibliei după originalele grecești, Septuaginta, traducerea Î.P.S. Bartolomeu Anania) nu are legătură cu Împărtășania care este instituită în Joia Patimilor,
Deci, d-ta auzi pentru prima dată lucru ăsta şi deja şti dinainte că eu spun prostii?este prima dată în viață când citesc această analogie, pâinea din Tatăl nostru, cu pâinea ca Trup al lui Hristos. .
Nu! Este învăţătura şi credinţa sfinţilor, a Bisericii!E categoric teleogumenă greșită
Uite că sfântul Nicodim Aghioritul arată că are legătură. Aici am pus o tâlcuire ceva timp in urmăÎn Tatîl nostru, nu există nicio legătură cu Euharistia.
Prin Pâine, se înţelege şi Trupul Şi Sângele. Mântuitorul vorbeşte în moduri diferite, aşa cum vedem şi aici:Ev Ioan 6. 35. Şi Iisus le-a zis: Eu sunt pâinea vieţii; cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce va crede în Mine nu va înseta niciodată.Păi atunci unde e Sângele Domnului din Tatăl nostru? Sau ce facem, despărțim Trupul de Sânge? Ajungem să dăm credincioșilor erezia ”azimei”, de la franco-latini? Doamne ferește, să nu fie.
Unii se limitează la primul înţeles, asta nu înseamnă că nu sunt şi altele înţelesuri.Am citit chiar acum din cartea ”Înțelesurile și Tainele rugăciunii Tatăl nostru”, de Mitropolitul Veniamin Fedcenkov, editura. Sophia, Cartea Ortodoxă, București, paginile 140-164, (unde tot pâinea noastră cea de toate zilele spune și nu traducerea greșită ”cea spre ființă”) și spune minunat de pâinea ca aliment de întreținere a vieții fizice corporale, suntem învățați să cerem lucruri materiale de la Dumnezeu, ca să putem trăi pe pământ, ca să putem trăi în trup, să înțelegem creștinismul, să-l trăim și să ne mântuim.
Eu, vă înţeleg lipsa aproape totală a cunoaşterii importanţei împărtăşaniei, în viaţa duhovnicească, de aceea am răbdare ca să mai creşteţi în Hristos. O singură rugăminte am, mai uşurel cu acuzaţiile dacă tot sunteţi paralel cu Evanghelia. Ioan. 53. Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi.3. ( cea mai gravă prostioară, părinte, atenție mare, vă rog! ) Trupul lui Hristos este alimentul indispensabil vieții duhovnicești? Serios? Păi ce prostioară-i mai și asta, părinte? Cu considerație și durere vă spun, vreau să vă ajut, dar greșiți amarnic și înfiorător. Terifiant !
Cred că ar fi mai potrivit să vorbim despre viaţa pseudo- Mariei Egipteanca. Pustinicilor, celor care sunt în imposibilitate de a se apropia fizic de împărtăşanie, lor li se face împărtăşire nevăzută. Aşa spune Sf Nicolaie Cabasila în Tâlcuirea Dumnezeieştii Liturghii.a) Păi Sfânta Maria Egipteanca, exemplul suprem de pocăință feminină, s-a Împărtășit de două ori în viața ei: prima dată nepocăită fiind, moartă sufletește, în focurile iadului desfrânării, în care era sufletul ei, înainte să plece în pustie și a doua oară în viața ei, înainte de adormire. Și ce viață avea! Ce viață! Levita, adică se ridica în aer și strălucea ca soarele, în timpul rugăciunii. Și nu se împărtășea deloc.
Ciudată contradicţie intre vorba si faptă. Cel care nu se consideră învăţător, niciodată nu va da sfat altora, mai ales preoţilor.Iar eu, nu mă consider învățător
,
Nu este nici virtute şi nici demn de laudă atunci când te ocărăşti singur, ci atunci când rabzi de la altul ocările. Domnul să vă înţelepţească, că aveţi nevoie!Iar eu, nu mă consider învățătorci un vierme nenorocit. Spurcatul ordinar de mine. Dacă Sfântul Apostol Pavel, s-a numit pe sine, că el e cel mai mare păcătos, atunci eu ce-s? Dihanie, monstru de om, nenorocit ordinar ce sunt !
Iertați-mă.
Înapoi la “Off topic si neteologic”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 1 vizitator