Da, aceasta este diferenta esentiala in interiorul experientei crestine: O mare parte dintre oameni se multumesc sa STIE .teologii au aici o responsabilitate importanta. Cum obsesia epocii este stiutul "sec" acumularea orizontala de cunostinte, "cultura" anapoda ("fara picioare" in grceste) asta ii multumeste.
Este un adevar vechi, am aratat. Este echivalentul "portii stramte" din Evanghelie. Sf. Isaac Sirul vorbeste despre "inima inflacarata de iubire" ca cheia ce deschide aceasta poarta, si deloc surprinzator, o localizeaza in Ortodoxie, dincolo de aparente.
Da, este tocmai cartea care v-am recomandat-o - "Pelerinul rus" (mai tineti minte?).O mica parte doresc si purced pe drumul experientei Hristice. Nimeni nu se mai gandeste la "imitatio Christi" (trebuie ca exista una echivalenta si in ortodoxie, nu ?).
NU ESTE ADEVARAT! Calea sfinteniei este constientizarea si trairea propriei nimicnicii si chemarea singurului ei doctor - Dumnezeu, Celui descoperit in Sf. Scriptura si propovaduit de Biserica. Da-ti-mi un exemplu concret!Observati continutul celor mai multe intrebari din forumuri: oamenii vor informatii. Ori aici importanta este, dupa exemplul lui Pavel (si dupa vorba lui), experimentarea, trairea "Golgotei" fiecaruia, si nu informatia. Cand faceam elogiul omului singur care-si duce crucea, de aceea il faceam. Sunt convins ca aceasta este "poarta ingusta", si ca experienta solitudinii este esentiala. Nu mai dau exemple de sfinti ptr ca sunt cunoscute. Mie mi se pare ca primul pas pe acest drum este increderea in propriile ganduri, ele fiind imaginea lui Dumnezeu in noi. Nu veti gasi exemple de sfinti care sa nu aiba aceasta calitate initiala.
Dar va contraziceti! Tineti la Traditie preferand sa stati in afara ei - asta NU ESTE mijlocul de a o intelege.In ce priveste traditia, in principiu sunt de acord cu importanta ei. Dar asta nu ma impiedica s-o analizez critic cu mintea omului de azi.
Nu inteleg ce aveti in vedere. Ce ati citit din Filocalie?Ce ma enerva in "Filocalia" de pilda era inegalitatea calitatii intelectuale a textelor.
Aveti tot dreptul in chestiuni NE-DOGMATICE. Chiar sfantul insusi face referinta la alte autoritati in cazul in care este incompetent (cum este stiinta). Dar in ceea ce priveste adevarul credintei - ORTODOXIA - "dat odata pentru totdeauna sfintilor" (Epistola lui Iuda), este INVATATOR si autoritate obligatorie (merit confirmat de Biserica, de generatiile de credinciosi si sfinti).Azi stim cu precizie cutare lucru pe cel care scria acum 1000 de ani acolo NU il stia (ex cu aerul care nu are corporalitate la Ioan damaschinul). Deci il voi lua de bun pe Ioan damaschinul doar in masura in care MIE mi se pare just ce spune.
Dar nu va pasa si de celelalte "unelte" ale Sfantului. Tocmai cele mai importante.Eu am acest drept de la Bunul Dumnezeu care m-a dotat cu aceeasi unealta ca pe Sfant. Adica imi afirm, cat pot de clar calitatea mea de fiinta libera PENTRU CA SE AFLA IN CAUTAREA ADEVARULUI.
"Dogmatica" nu se propune sa fie o lucrare de apologetica - deci e NORMAL sa nu fiti de acord cu invataturile sale de credinta."Dogmatica" nu imi va furniza un adevar pe care sa-l iau "cu deplina incredintare". deci in acest punct nu il cred pe sfant. Nu neg insa ca alte lucruri din carte sunt juste.
Cum ziceam accept doar autoritatea care-mi este partial autoare. Ei ma supun si-i multumesc.
Va intreb totusi: cum stiti ca un adevar este adevar? Ori, putem fi convinsi de orice, chiar si de adevarul unui neadevar.
Cum stim ce este binele? Cum stim ca pastreaza harul?Deci raspunsul meu la intrebarea dumneavoastra este "daca da, da, daca nu, nu". Pentru mine "sistemul" este si bun si rau. Este supus raului terestru, desi dotat cu har. Este intruparea christica in masura in care pastreaza harul, este chiar raul in masura in care tradeaza binele.
De unde stii ca altii au pastrat sau nu harul? Conteaza metodele pe care le-au folosit ca sa-l obtina? Se poate vorbi de metoda? Se poate separa "cunoasterea" harului de Hristos? Cum Il recunoastem pe Hristos? De unde? De ce?iar harul nu se pastreaza prin stiinta ci prin cunoastere. ("nastere impreuna cu"). Daca stiu lucrul, n-am facut nimic. daca il cunosc launtric (prin experienta) am izbutit. (dar tot partial, dupa cum ne spune Pavel). Ori asta inseamna multa munca cu sine si rabdare, nu vorbe pioase.
Pot sa va felicit cu "botezul" panteistic."O, copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii, până ce Hristos va lua chip în voi!"
Acesta este iar un punct esential. In franceza este "care se va fi format in voi" (nu stiu ce biblie). El este in noi: "...ci Christos in mine". Sf Pavel face rar metafore, Deci cred ca o ia la propriu. Nu am deci a sti despre El, am a experimenta conditia Christica. El trebuie sa ia forma in mine. Nu voi reusi decat partial, fireste, dar cred ca Tatal asteapta munca mea in acest sens si in plus imi face cate un mic "cadou" din cand in cand.
Daca BIblia este autoritate pt dvs (ma indoiesc) - stiti poate care sunt conditiile "nasterii lui Hristos in tine". NU exista cai ieftine, para-crestine, para-bisericesti - "cine nu va primeste pe voi, pe Mine nu ma primeste", ii avertizeaza Hristos pe Apostoli cand ii trimite la propovaduire. Iar unul din ei, dupa multi ani, ii va zice ucenicului sau - "sa nu primeasca alta Evanghelie decat cea vestita lui mai inainte, chiar de-ar fi un inger". Aceasta ESTE Traditia, "stalpul si temelia adevarului".
Daca credeti totusi ca veti izbuti - va rog precizati: de unde incredintarea asta?
De dragul obiectivitatii, poate. Dar nu se poate totusi trece cu vederea cum s-a maturizat sistemul lui Steiner dupa aceasta lucrare.Nu va dezgustai de steiner ptr ca va dezgustati de "steinerist" ! Aruncati copilul cu apa din baie , cum ziceati. Supa antroposofica poate fi indigesta (am incercat sa citesc) dar cartile timpurii sunt interesante, fac mintea sa creasca- si e bine si sa-ti cunosti oponentii.
Atunci nu mai faceti referinte la ea. Daca sunteti interesat de Crestinism, de Ortodoxie - aflati ca sunt lucruri incompatibile (si nu o zic eu primul).(A mai aparut un mesaj) Nu, nu sunt "adept al antroposofiei". Sunt adeptul meu. Pe de alte parte, sunt oarecum de acord cu ultimul citat. Nu stiu insa daca Cel pe care l-a vazut Pavel pe drumul damascului este acelasi cu fiinta mea superioara. Avand in vedere cele de mai sus ("...până ce Hristos va lua chip în voi!") stiu doar ca s-ar putea sa fie, dar eu nu am ajuns inca la "fiinta mea superioara" deci nu pot sa certific. Cat despre corp astral...etc. Nu intra in repertoriul meu. Imi miros urat.
Nu il analizeaza pertinent, ci tendentios. Binele si raul sunt concepte care nu au sens decat avand un punct de referinta in afara lor. Pentru Steiner, bine este tot ce contribuie la eliberarea Eu-ului, dar nu oricum, ci numai in sensul libertatii definit tot de Steiner (pentru ca in sensul dat de crestinism acel bine nu va mai fi atat de bun).Dar chiar dumneavoastra l-ati introdus pe lucifer ! Analiza aceea e buna nu pentru ca da nume raului, ci pentru ca-l analizeaza foarte pertinent ! (Ziceti-le popescu, ionescu si georgescu, de pilda).