Sfinţii Părinţi ne învaţă că un creştin adevărat, atunci cînd are o bucurie trebuie să se aştepte la un necaz (încercare), pt a nu cădea în mîndrie şi a uita de Dumnezeu, şi invers, cînd se află într-o suferinţă trebuie să fie în aşteptarea unei mîngîieri din partea lui Dumnezeu care nu întîrzie niciodată.
Poate aduce această practică frică de Dumnezeu, sau frică omenească, pt că mulţi nu înteleg şi nu-şi dau seama cînd ne cercetează Dumnezeu, pt a vedea credincioşia noastră.