De-ţi va greşi fratele tău, ceartă-l!; şi dacă se va pocăi, iartă-l. Şi chiar dacă-ţi va greşi de şapte ori într'o zi şi de şapte ori se va întoarce la tine, zicând: Mă pocăiesc!, iartă-l. (Luca XVII, 3-4);Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis: „Doamne, de câte ori va greşi fratele meu faţă de mine şi eu îi voi ierta? oare până de şapte ori?“ Iisus i-a zis: „Nu-ţi spun că până de şapte ori, ci până de şaptezeci de ori câte şapte. (Matei XVIII, 21-22), iar de nu vei face asa, va grai Domnul catre tine: Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m'ai rugat. Nu trebuia oare ca şi tu să ai milă de cel ce este slugă împreună cu tine, aşa cum am avut eu milă de tine? (Matei XVIII, 32-33)...trebuie sa-l ierti, insa pana cand?
învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima (Matei, XI, 29)Care este limita intre a fi bun, smerit si a fi batjocorit?
În astfel de situaţii, trebuie să ierţi atît cît te ţine inima, numai să fie iertare sinceră. Cum a procedat Sf. Ştefan, întîiul mucenic faţă de vrăjmaşi, şi chiar Mîntuitorul Hristos?Daca cineva te raneste prin vorbe, gesturi, atitudini mai mult sau mai putin subtile, tu trebuie sa-l ierti, insa pana cand?
Să iertăm, pur şi simplu, dacă putem, iar dacă nu putem, măcar să ne dorim.În astfel de situaţii, trebuie să ierţi atît cît te ţine inima, numai să fie iertare sinceră. Cum a procedat Sf. Ştefan, întîiul mucenic faţă de vrăjmaşi, şi chiar Mîntuitorul Hristos?Daca cineva te raneste prin vorbe, gesturi, atitudini mai mult sau mai putin subtile, tu trebuie sa-l ierti, insa pana cand?
I-a iubit şi i-a iertat până la moarte ( chiar şi după moarte)...
Iar noi ca fiinţe slabe, omeneşti, dacă nu putem să iertăm atît cît e nevoie, măcăr să nu-i urîm pe vrăjmaşi, şi tot vom fi cu o jumătate de treaptă mai sus.
Răspunsul tău mă duce cu gândul la îndemnul Sf. Siluan Athonitul pentru smerenie: Ţine mintea în iad şi nu deznădăzdui! Bravo...Pana la iad. Iadul tau desigur.
Daca te vei lasa calcat in picioare si toata viata ta vei adopta o atitudine permisiva si pasiva viata ta va fi un Iad si un calvar.Răspunsul tău mă duce cu gândul la îndemnul Sf. Siluan Athonitul pentru smerenie: Ţine mintea în iad şi nu deznădăzdui! Bravo...Pana la iad. Iadul tau desigur.
Daca te vei lasa calcat in picioare si toata viata ta vei adopta o atitudine permisiva si pasiva viata ta va fi un Iad si un calmar.
Dvstră nu aveţi o noţiune corectă despre smerenie. Nu vorbeam de prostie, de slăbiciune (a te lăsa călcat în picioare), de pasivitate ci de ... smerenie.Daca te vei lasa calcat in picioare si toata viata ta vei adopta o atitudine permisiva si pasiva viata ta va fi un Iad si un calvar.
Răul e palma trasă pe primul obraz (la propriu sau la figurat). Eu sunt om deci o să întorc spatele răului adică o să întorc celălat obraz, o să pun capăt răului nepreluându-l ci dezertând în faţa lui. O să transfigurez răul în bine: palma (răul) e primită, e neutralizată (nu mai produce alte palme) şi apoi scot iubirea la suprafaţă sau jerfa: pălmuieşte-mă cât vrei (la propriu sau la figurat), dar eu nu mă las: tot nu răspund cu rău şi tot la fel te iubesc.Sa "intorci celalalt obraz" inseamna din nefericire, a te "lasa calcat in picioare"......Altfel cum traduceti?
Dar acest "tot la fel o să-l iubesc" nu e prea puţin faţă de cât ai vrea să îl iubeşti de mult? Presupun că arzi de dorinţa de a-l iubi ca pe cineva care îţi place orice ar face. Poţi să-l iubeşti aşa? Poţi să-l admiri orice ar face?Răul e palma trasă pe primul obraz (la propriu sau la figurat). Eu sunt om deci o să întorc spatele răului adică o să întorc celălat obraz, o să pun capăt răului nepreluându-l ci dezertând în faţa lui. O să transfigurez răul în bine: palma (răul) e primită, e neutralizată (nu mai produce alte palme) şi apoi scot iubirea la suprafaţă sau jerfa: pălmuieşte-mă cât vrei (la propriu sau la figurat), dar eu nu mă las: tot nu răspund cu rău şi tot la fel te iubesc.Sa "intorci celalalt obraz" inseamna din nefericire, a te "lasa calcat in picioare"......Altfel cum traduceti?
Poate părea ciudat, dar principiul nr. 1 este că sufletul (al meu sau al altuia, orice suflet) e nepreţuit, el e înainte de toate.
"Olga" iubeşti sau nu iubeşti. Iubirea nu are gradaţie. Este un sentiment perfect, desăvârşit, pur. Iubirea nu se poate cu forţa. Mi se pare că noi creştinii am uitat să trăim şi ne crispăm în faţa unor reguli: "Trebuie să iubesc pentru a ajunge în rai!", nimic mai fals, părerea mea, ci liber asumat "Viaţa mea respingânt tot ce e neplăcut Lui Dumnezeu va aduce de la sine iubire, pace, etc desăvârşite".Dar acest "tot la fel o să-l iubesc" nu e prea puţin faţă de cât ai vrea să îl iubeşti de mult?
Mai ştii Cine a întrebat care dintre cei doi datornici va iubi mai mult pe cel care le ştersese datoriile? Ai uitat de "măreţia iubirii" desfrânatei care a spălat picioarele Mântuitorului cu lacrimile sale? Nu cred nici eu că iubirea are gradaţie, dar puterea de a iubi diferă."Olga" iubeşti sau nu iubeşti. Iubirea nu are gradaţie. Este un sentiment perfect, desăvârşit, pur. Iubirea nu se poate cu forţa. Mi se pare că noi creştinii am uitat să trăim şi ne crispăm în faţa unor reguli: "Trebuie să iubesc pentru a ajunge în rai!", nimic mai fals, părerea mea, ci liber asumat "Viaţa mea respingânt tot ce e neplăcut Lui Dumnezeu va aduce de la sine iubire, pace, etc desăvârşite".Dar acest "tot la fel o să-l iubesc" nu e prea puţin faţă de cât ai vrea să îl iubeşti de mult?
Înapoi la “DOGMATICĂ şi CATEHISM”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 5 vizitatori