Atâta vreme cât te interesează care e adevăr şi care e fals din perspectivă strict gnoseologică, răspunsul e simplu: n-ai să afli niciodată. Nimeni, acum şi-n vecii vecilor, nu va putea demonstra ştiinţific, istoric, dacă Sf. Paul, pe drumul Damascului, l-a văzut pe Adevăratul Dumnezeu, a avut o halucinaţie sau dacă a inventat toată povestea.Nu ma intereseaza care dintre astea consideri adevarat, ci care este metoda prin care stabilesti care este adevarat si care fals.
Acuma, dacă te interesează care adevăr este Adevărul, din perspectivă religioasă, noi, creştinii, credem că nu am fost lipsiţi de mijloacele necesare pentru a afla.
1. Rugăciune. Doamne, nu ştiu dacă exişti, dar dacă exişti, te rog să mă ajuţi să aflu adevărul despre Tine. Condiţia esenţială, zic eu, este un strop de sinceritate şi atitudinea potrivită. Adică, chiar dacă admit doar ipotetic posibilitatea ca rugăciunea mea să fie auzită de cineva (în speţă, de Creatorul lumii şi al meu), atuncea, în rugăciune, să mă adresez cu starea spirituală potrivită: ca unul mic de tot către unul mare de tot, care roagă, nu pretinde.
2. În paralel, pentru că nu sunt un babuin analfabet, ci un om inteligent, mă informez şi experimetez acele mijloace despre care s-ar fi auzit că sunt folosite de Dumnezeu pentru a transmite sau a face accesibil Adevărul despre El.
În speţă, ceea ce găsim în jurul nostru, ca şi locuitori ai României, sunt Bisericile Ortodoxă şi Catolică, Bisericile protestante şi neo-protestante, un pic de Islam şi destul de mult New Age.
Deci, mă informez. Dar cum ?
Vezi tu, fiecare dintre aceste religii are modalităţile şi formele ei specifice în care susţine că transmite, conservă, face accesibil sau actualizează Adevărul despre divinitate.
De exemplu, în bisericile Ortodoxă şi Catolică această modalitate este, în primul şi în primul rând, Liturghia.
Deci: pentru a putea pretinde că ai "fost expus" la adevărul propovăduit de Biserica Ortodoxă sau Biserica Catolică, este absolut necesar să participi la Liturghie, şi, de asemenea, să dobândeşti un grad oarecare de înţelegere despre ce se întâmplă acolo:
- Ce înseamnă imnul ăla care se cânta când.....
- Ce face popa când e ascuns după peretele cu icoane, şi de ce ?
- Apropo, ce e cu peretele plin cu icoane, de ce e acolo şi de ce numai ăia îmbrăcaţi ca la teatru intră după el ?!
- De ce nu intră tot timpul prin aceeaşi uşă, de ce sunt trei ?
- De ce cântă cei care cântă aşa cum cântă ? Şi ce cântă ?
- De ce dă cu cădelniţa, de unde vine obiceiul şi ce înseamnă ?
- Ce-i cu vasul ăla care seamănă cu Cupa Campionilor ?!
- De ce merge lumea la sfârşit şi ia bucăţi mici de pâine, ce înseamnă, de unde vine obiceiul, ce legătură are cu Cupa Campionilor, că am înţeles că şi acolo ar fi pâine, de ce nu primesc toţi din Cupă ?
- Ce legătură are toată treaba asta cu Biblia ?
- Dar în fond, de ce Liturghie şi nu altceva ? Cine e ăla Ioan Gură de Aur ? Sună cam caraghios numele ăsta, a scris ceva, se poate citi ? etc. etc. etc. etc.. etc..
În ce priveşte bisericile protestante, nu sunt mare expert, dar ei pun mare accent pe autoritatea Bibliei. Deci, dacă vrei să experimentezi modalitatea în care aceste biserici trăiesc Adevărul: roagă-te şi citeşte Biblia. Dar, cu aceeaşi rezervă pe care am arătat-o cu privire la rugăciune: citeşte plecând de la premisa că este cel puţin posibil să fie mai mult decât o simplă carte de poveşti, şi cu respectul implicit.
Islam; nu ştiu, citeşte Coranul. Sau ascultă-l recitat în arabă. Din câte înţeleg, doar cel în arabă e "veritabil".
New Age - iarăşi, nu prea ştiu. Eventual, adresează-te altora mai competenţi, ca să-ţi spună ce şi cum.
DAR, indiferent de tradiţia religioasă pe care o investighezi, asigură-te că ai luat contact cu modul ei fundamental de manifestare şi transmitere a Adevărului pe care pretinde că-l transmite. Abia apoi vei avea minimum de credibilitate pentru a emite opinii.
O mai spun o dată: a pretinde că ştii ceva, orice, despre o biserică eminamente liturgică, aşa cum sunt BO şi BC, fără să fi experiat şi înţeles într-o măsură rezonabilă Liturghia, este absurd.
În BC (şi cred că se aplică şi în BO) este un dicton: lex orandi, lex credendi. Cum ne rugăm, ce ne rugăm, aşa credem, aceea credem. Iar aceste biserici se roagă în primul şi în primul rând prin Liturghie.
Editare ulterioară: îmi cer anticipat iertare conducerii forumului că am postat în afara ariei interconfesionale. Poate ar fi potrivit ca întregul topic să fie mutat la secţiunea "Ortodoxia pentru neortodocşi".