dle "esenin", asta vroiam şi eu să-i spun lui Mărcuş: orice ştiinţă elaborează modele, teorii (raţionale) într-o marjă de
aproximaţie pentru a explica, demonstra anumite chestiuni pe când teologia (nu o consider ştiinţă, mi se pare prea relativ) transmite învăţături 100% aplicabile, verificabile de către cei care au
ochii, urechi ptr aşa ceva. Dacă teologia este predată în formă pură, învăţăturile ei nu dau cu virgulă nu au nicio marjă de eroare atunci când sunt aplicate.
Nu nu trebuie să știu, tu poți să explice, dacă nu ai timp, asta e... nici eu nu am mai mult timp să caut mai bine.
dl "esenin" îţi spune că adevărurile de credinţă ca orice adevăr pe care doreşti să-l cunoşti implică: voinţă, efort intelectual propriu şi nepărtinire atunci când trebuie să tragi concluziile (accepţi sau nu devărul). Nepărtinirea se referă la a fi incoruptibil: să nu te influenţeze nimeni şi nimic, să fi stăpân pe raţiunea ta ptr a lua decizia finală ceea ce nu-i deloc uşor, dar e interesant
şi nu numai e firescul uman pentru că asta ne diferenţiază de animale, asta ne face oameni.
PS: Eu zic că nu suntem înfara subiectului care oricum nu are o sferă de cuprindere bine definită.