sunt convins de faptul asta: CALEA e dincolo de frica si eu asta caut: dincolo de frica.
Ai toate sansele sa o gasesti - mai ales ca si Dumnezeu vrea asta.
Vreau sa-ti marturisesc ca imi place cum gandesti, esti serios si obiectiv, iar celor curati cu inima li se va descoperi Dumnezeu.
Referitor la subiect, s-au spus cam toate, si foarte frumos. De la mine pot sa adaug ca Decalogul este un set de porunci
negative (nu fa asta, nu fa asta...), menite sa dezvolte frica de Dumnezeu, corespunzator "invartosarii inimilor" celor adresati. Este principial felul cum intelegem noi aceasta frica de Dumnezeu, pentru a nu cadea in ratacire si hule: poporul evreu cu care Dumnezeu a facut atunci legamant la Horeb, avea tendinte politeiste, corespunzatoare mediului paganesc de unde au fost scosi (Egipt). Deci in cazul lor, frica de Dumnezeu a insemnat mai ales cunoasterea Dumnezeului celui Viu si Adevarat si recunoasterea Lui din multimea zeilor falsi de odinioara. Dumnezeu S-a descoperit acestui popor naravas intr-un fel inteles de ei, adica tot naravas. Decalogul, prescriptiile mozaice, minunile spectaculoase si predominant sensibile, pedepsele nemiloase - toate sunt feluri de a vorbi pe masura intelegerii de atunci. A fost ca si o interventie chirugicala pe
inima, metaforic vorbind.
Noul Legamant, pe de alta parte, a desavarsit cunoasterea Dumnezeului celui Viu si Adevarat, prin descoperirea lui Dumnezeu in calitatea Sa de Parinte - Tata. Noua "lectie" s-a tinut intr-un mediu aproape familial, unde erau si drepti, evlaviosi care asteptau mangaierea si infierea. In acest context, frica vulgara de Dumnezeu, ca cunoastere orgolioasa si slujire ipocrita a celor mai multi, avea sa scoata la iveala ultimul si cel mai autoritar idol - sinele - ca dumnezeu peste Dumnezeul cel Viu si Adevarat si ca incepator al tuturor rautatilor. Intoarcerea catre Dumnezeu avea sa insemne abdicarea sinelui, libera si definitiva. Fiind un act benevol, nu mai putea fi intemeiat pe constrangere; iar ca hotarare definitiva, nu mai putea fi intemeiat pe fagaduinte si pedepse. Trebuia ca Dumnezeu Insusi sa vina sa ne slujeasca noua, pentru ca noi sa vedem in slujirea fata de Dumnezeu o slujire mai vrednica decat slujirea fata de noi insine. Dumnezeu a preferat sa ne slujeasca intai - si aceasta este exemplul de iubire, unicul care poate convinge satisfacator inimile. Iubirea desavarseste frica, noua frica de Dumnezeu este o frica de instrainare de Dumnezeu, o frica care se teme de robia sinelui, o frica care ravneste slujirii lui Dumnezeu, singura in care isi gaseste alinarea.