Pacate de neiertat

[mando2]

Buna ziua.
Imi puteti spune va rog frumos,exista pacate pe care Bunul Dumnezeu nu le iarta,pacate de neirtat?Daca da,imi puteti exemplifica va rog care sunt acestea?
Multumesc anticipat,Doamne ajuta!

[silvestru]

Dar, în Evanghelie la sf Ap Marcu, la cap 3, versetele 28, 29, v-aţi uitat?

[Victor]

Mi se pare foarte interesant subiectul si ar trebui discutat mai mult.

Evanghelie Marcu, la cap 3, versetele 28, 29

1. La aceste versete este vorba despre simplul cuvant de blestem sau este folosit in sens metaforic, pentru o anumita categorie de fapte?
2. De ce la Mt 12, 32 spune ca orice cuvant (blestem) care se va spune impotriva Fiului Omului se va ierta, dar acela care se va spune impotriva Duhului nu se va ierta? De ce este mai mare pacatul impotriva Duhului decat importriva lui Hristos? De ce este aceasta diferenta?
3. De ce nu se iarta? Nici daca omul se pocaieste pentru fapta sa, nu se iarta?

[silvestru]

Tâlcuirile sfinţilor la acest capitol sunt atât de evidente şi pe înţeles încât, aproape, că nu mai este nevoie de alte completări.
Grecul Ioannis Karavidopoulos, care s-a ocupat cu exegeza la Evanghelia după Marcu, în lumina tâlcuirii sfinţilor, spune următoarele:

Răsturnarea lucrurilor şi inversarea adevărului, pe care le fac cărturarii, sunt caracterizate de Iisus ca păcat de neiertat împotriva Duhului Sfânt (v. 28-30). Este cu adevărat un păcat împotriva Duhului Sfânt ne-recunoaşterea descoperirii lui Dumnezeu în Hristos, ne-primirea, cu alte cuvinte, a adevărului că în persoana lui Hristos se descoperă şi lucrează însuşi Dumnezeu, cel care nimiceşte stăpânirea satanei, eliberează pe oameni şi instaurează propria împărăţie.
în inversarea şi falsificarea adevărului pe care îl descoperă Hristos văd şi Părinţii Bisericii hula împotriva Duhului Sfânt (Hrisostom, Teofilact, Vasile cel Mare, etc). Sf. Atanasie cel Mare accentuează că, în interpretarea celor de mai sus, hula împotriva Duhului Sfânt constă şi în negarea dumnezeirii lui Hristos şi, prin urmare, o ofensă a întregii Treimi112, iar Sf. Vasile cel Mare, aplicând cuvântul din versetele 28-30 la ereticii epocii sale, lămureşte faptul că şi cei care susţin că Duhul Sfânt este ocreatură hulesc împotriva Duhului Sfânt113 şi aceasta fără a fi departe de interpretarea Părinţilor, conform căreia „huleşte împotriva Duhului Sfânt cel care grăieşte împotriva lucrării roadelor Sfântului Duh"; şi adaugă, „ceea ce pătimesc mulţi de gravă slavă deşartă, numindu-L cu îndrăzneală în multe feluri cei care mint zicând că este mânie zelul arătat pentru bine şi altele asemenea, grăind în chip mincinos cu cugete viclene"114.
Anumiţi Părinţi atenuează [duritatea] lui „Nu are iertare în veac", precizând că rămâne neiertat numai dacă nu se pocăieşte: „Nu a spus Hristos, notează Sf. Atanasie cel Mare, că cel care a hulit şi s-a pocăit nu va fi iertat; ci, cel care huleşte, rămâne numai cu hula. Căci pocăinţa adevărată totdeauna dezleagă păcatele"115. însă cel ce a inversat realitatea într-un grad atât de mare, încât vede lucrarea lui Dumnezeu celui revelat în Hristos ca activitate a satanei şi stăruie în această inversare, singur se lipseşte pe sine de nădejdea pocăinţei şi, prin urmare, de iertare.
Evanghelistul, adăugând cuvintele acestea ale lui Iisus, se întoarce cu siguranţă şi împotriva acelora dintre contemporanii săi care nu recunosc pe Iisus Hristos ca Mesia pe care l-a trimis Dumnezeu, ci lansează împotriva Lui acuzaţii care sunt contrare adevărului Revelaţiei. De altfel, falsificări satanice ale adevărului creştin cunoaşte şi epoca noastră, precum şi celelalte epoci.
112Fragment de la Matei21,PG27 ,13841388
113Epistola 125,PG32,549
114 îNTREBAREA 273, pg 31, 1272
115 Tâlcuire Teofilact şi Chiril al Alexandriei

Iar sf Ioan Gură de Aur în tâlcuirea la Matei 12, 31, spune şi mai mult.

Se pare însă că cele spuse de Hristos sunt tare neclare; dar dacă ne uităm cu luare aminte la ele, înţelegerea lor este uşoară. Să ascultăm, dar, bine aceste cuvinte. Hristos spune:
„Orice păcat şi defăimare se va ierta oamenilor; dar defăimarea Duhului nu se va ierta lor. Şi celui care va zice cuvînt împotriva Fiului Omvlui i se va ierta lui; dar celui care va zice cuvînt împotriva Duhului Sfînt nu i se va ierta lui nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie" .
- Ce vrea să spună Domnul prin aceste cuvinte?
- „Multe aţi spus împotriva Mea! zice EL Că sînt un înşelător, că sînt împotriva lui Dumnezeu. Vă iert acestea, dacă vă pocăiţi, şi nu vă pedepsesc. Dar defăimarea Duhului nu se va ierta nici acelora care se pocăiesc".
- Cum e cu putinţă asta? Că a fost iertat şi acest păcat celor ce s-au pocăit. Mulţi din cei care au defăimat au crezut mai târziu şi toate păcatele li s-au iertat. Ce înţeles au, dar, cele spuse? Că dintre toate păcatele acesta singur nu se poate ierta? Pentru ce oare?
- Pentru că despre Hristos iudeii nu ştiau cine este, dar despre Duhul aflaseră de multă vreme. Tot ce au grăit profeţii au grăit prin Duhul Sfânt; toţi cei din Vechiul Testament aveau o idee foarte clară despre Duhul Sfânt.

înţelesul cuvintelor lui Hristos este deci acesta: „Fie! spune El. Puteţi păcătui faţă de Mine, din pricina trupului cu care sunt îmbrăcat; dar nu puteţi spune şi de Duhul Sfânt: „Nu-L cunoaştem!". De aceea defăimarea voastră nu vă va fi iertată şi veţi fi pedepsiţi şi aici şi dincolo". - Mulţi au fost pedepsiţi numai aici; de pildă, desfrânatul din Corint şi corintenii care s-au împărtăşit cu nevrednicie cu dumnezeieştile taine - „Dar voi, continuă Hristos, veţi fi pedepsiţi şi pe lumea aceasta şi pe cealaltă. Vă iert toată defăimarea adusă Mie înainte de răstignire! Vă iert chiar răstignirea! Numai pentru necredinţa voastră nu veţi fi pedepsiţi!" - Că nici cei care au crezut înainte de răstignire nu aveau o credinţă totdeaum deplină. Înainte de patimi Hristos poruncea să nu-L facă nimănui cunoscut; iar în timpul răstignirii a spus că le-a iertat lor păcatul acesta - "Da cele ce aţi spus despre Duhul Sfânt, acelea nu vor avea iertare!".
Că Domnul S-a gândit la defăimările aduse Lui înainte de răstignire se vede din cuvintele pe care le-a adăugat: „Celui care va zice cuvânt împotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice cuvânt împotriva Sfântului Duh, nu i se va ierta lui".
- Pentru ce?
- „Pentru că Duhul Sfânt vă este cunoscut, spune Hristos, pentru că aţi păcătuit faţă de fapte evidente. Chiar dacă spuneţi că pe Mine nu Mă cunoaşteţi, dar nu puteţi spune că nu cunoaşteţi pe Sfântul Duh, că scoaoterea demonilor şi tămăduirile sunt lucrarea Sfântului Duh. Deci nu M-aţi ocărât numai pe Mine, ci şi pe Duhul cel Sfânt. De aceea osânda voastre este de neînlăturat şi aici şi dincolo.
Unii oameni vor fi osândiţi şi aici şi dincolo; alţii numai aici; unii numai dincolo, alţii nici aici, nici dincolo. Aici şi dincolo, ca iudeii - că au fost pedepsiţi şi aici, când au îndurat acele nemaiauzite suferinţe la căderea Ierusalimului; şi îndură şi dincolo cea mai cumplită pedeapsă -, ca locuitorii Sodomei şi mulţi alţii. Numai dincolo, ca bogatul care se pârjolea în iad şi nu era stăpân nici pe o picătură de apă; numai aici, ca desfrânatul din Corint; dar nici aici nici dincolo, ca apostolii, ca profeţii, ca fericitul Iov; că suferinţele lor nu erau osândă, ci lupte şi încercări.

[maria_andreea]

În sfârşit am înţeles ce înseamnă ne-iertarea păcatului împotriva Duhului Sfânt. Mulţumes celor care l-au readus în prim-plan şi celor ce au adus explicaţii. Defapt Dumnezeu rămâne singur Bun, Drept, Iertător, Milostiv şi nu dinpotrivă cum ar da de înţeles acest verset. Logic: ai îndepărtat pe Duhul Sfânt printr-un păcat oarecare suporţi consecinţele (eşti pedepsit) chiar dacă te pocăieşti, dar această pedeapsă este aşa cum spun Sf. Părinţi fie numai aici, fie şi aici şi dincolo... Dar această pedeapsă nu este pentru că aşa vrea Dumnezeu ci pentru că omul în nimicnicia lui îi întoarce spatele Lui Dumnezeu şi "vorbeşte", "se consultă" cu cel rău de aici pedeapsa pe care Dumnezeu doar o îngăduie, nu o făptueşte. Astfel "pedeapsa Lui Dumnezeu" devine gustul amar al medicamentului administrat pentru însănătoşirea omului nerecunoscător.