Probleme de traducere în Evanghelia după Matei

[protosinghel]

Discuţia a început aici.

La Matei 1:1 avem: Βίβλος γενέσεως Ἰησοῦ Χριστοῦ - care e mai corect să se traducă prin "Cartea naşterii..." (aşa cum avem în Biblia din 1688 şi la Anania), nu "Cartea neamului..." (cum au majoritatea traducerilor româneşti). Dar întrucât termenul este până astăzi disputat, nu zăbovim aici, ci trecem la un alt text şi anume: Matei 1:25

καὶ οὐκ ἐγίνωσκεν αὐτὴν ἕως οὗ ἔτεκε τὸν υἱόν αὐτῆς τὸν πρωτότοκον, καὶ ἐκάλεσε τὸ ὄνομα αὐτοῦ Ἰησοῦν.

καὶ οὐκ ἐγίνωσκεν αὐτὴν ἕως οὗ ἔτεκεν υἱόν: καὶ ἐκάλεσεν τὸ ὄνομα αὐτοῦ Ἰησοῦν.

Şi nu o a cunoscut pre ea, până ce a născut pre fiul său cel întâi născut, şi a chemat Numele lui Iisus.

Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus.

Şi nu a cunoscut-o până ce ea L-a născut pe Fiul ei. Şi I-au pus Acestuia numele Iisus.

Observaţii:

1. Versiunea grecească occidentală are o bucată de text lipsă, care nu se găseşte nici în versiunea Anania. "Cel întâi născut / Unul-Născut" este o expresie f. importantă în aceast text, atât dpdv trinitar, cât şi hristologic şi theotokologic (mariologic). Aici se accentuiază unicitatea lui Hristos: singrul Fiul al Tatăului (fără mamă) şi singul Fiul al mamei (fără tată).

2. Ediţia Sinodală a omis expresia "până ce", pt a nu da loc intepretărilor sectare că chipurile Maica Domnului ar mai fi avut copii după aceea. Dar pt asta se putea face o notă, aşa cum face Înaltul Bartolomeu şi nu o schimonosire a textului. Sf. Ioan Gură de Aur s-a ostenit să scrie o Omilie întreagă pt a lămuri acest "până ce", pe când bibliştii de la Bucureşti au rezolvat asta printr-o falsificare grosolană. Şi-apoi mai vrem să nu fim învinuiţi de sectari...

Propun să se traducă astfel:

Şi n-a cunoscut-o, până ce ea a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus.

La această, desigur trebuie să apară şi un comentariu. Iată ce frumos şi concis comentează mitropolitul Clujului acest text:

În limbajul biblic: a cunoaşte (o femeie): a avea legături trupeşti (cu ea). Evanghelistul e preocupat aici numai de faptul că Iisus S'a născut din Fecioară (prin zămislirea de la Duhul Sfânt). Textul de faţă nu atestă în mod explicit pururea-fecioria Mariei, aşa cum ea reiese din restul Evangheliilor şi din tradiţia Bisericii, dar nici nu o infirmă. Adverbul-prepoziţie héos = până, până ce, până când, are şi semnificaţia de continuitate, perpetuitate (Bailly). Verbul care o precede, ouk egínosken = nu a cunoscut-o (redat în limbile moderne prin perfectul compus), este în original imperfectul durabil (Osty), adică exprimă o acţiune care nu se termină, care nu are un capăt. Compară pe héos de aici cu cel din 2 Rg 6, 23: [Micol] „n'a avut copii până în ziua morţii ei“; Ps 109, 1: „Şezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale“; Mt 28, 20: „Iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului“; Lc 2, 37: [Proorociţa Ana] „văduvă până la optzeci şi patru de ani“. În toate cazurile, héos nu semnifică un capăt al acţiunii sau situaţiei care-l angajează (că adică Micol ar fi avut copii după moarte, că Fiul n'ar mai fi şezut de-a dreapta Tatălui după înfrângerea vrăjmaşilor, că Iisus n'ar mai fi cu apostolii după sfârşitul veacului, că proorociţa Ana s'ar fi recăsătorit după vârsta de 84 de ani), de unde rezultă fără echivoc că textul de faţă nu implică o legătură maritală între Iosif şi Maria, nici înainte şi nici după naşterea lui Iisus.

Voi veni şi cu alte texte. Vă rog să vă implicaţi, pt că e o chestie complicată şi eu nu sunt chiar mare specialist în NT şi limba greacă.

[protosinghel]

Matei 2:2

λέγοντες· Ποῦ ἐστιν ὁ τεχθεὶς βασιλεὺς τῶν Ἰουδαίων;

Zicînd, "Unde iaste Cel ce S-au născut, Împăratul Jidovilor?

Unde este împăratul Iudeilor cela ce S-a născut?

Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut?

Saying, Where is he that is born King of the Jews?

Unde este Cel ce S'a născut rege al Iudeilor?

ÎPS Bartolomeu Anania adaugă şi o notă importantă:

Noul-Născut era definit drept rege prin naştere (în fapt, descendent al lui David), ceea ce va stârni reacţia lui Irod.

Cu alte cuvinte, Scriptura accentuiază că Hristos S-a născut Rege / Împărat, nu a devenit în timp. La fel, Hristos S-a născut Sfânt (Cf. Luca 1:35), nu a devenit.

[protosinghel]

Matei 6:12 (în rugăciunea "Tatăl nostru")

καὶ ἄφες ἡμῖν τὰ ὀφειλήματα ἡμῶν, ὡς καὶ ἡμεῖς ἀφίεμεν τοῖς ὀφειλέταις ἡμῶν·

καὶ ἄφες ἡμῖν τὰ ὀφειλήματα ἡμῶν, ὡς καὶ ἡμεῖς ἀφήκαμεν τοῖς ὀφειλέταις ἡμῶν:

Şi ne lasă noao datoriile noastre, cum lăsăm şi noi datornicilor noştri

Şi ne iartă nouă datoriile noastre, precum şi noi iertăm datornicilor noştri;

Lasă-ne datoriile noastre, cum şi noi am lăsat pe ale datornicilor noştri.

And forgive us our debts, as we forgive our debtors.

Şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;

şi ne iartă nouă greşalele noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;

şi mai pune şi următorul comentariu:

Limba impune o diferenţiere semantică a acestui plural. Spre deosebire de greşeli, care sunt simple erori sau abateri de la normă, greşalele înseamnă încălcarea datoriilor morale pe care oamenii le contractează nu numai faţă de Dumnezeu, ci şi de semenii lor, atât prin răul pe care-l fac, cât şi prin binele pe care nu-l fac.

Traducerea corectă a versetului, chiar dacă unora li se pare stranie şi inacceptabilă, este următoarea:

Şi ne lasă nouă datoriile noastre, precum şi noi iertăm datornicilor noştri;

Văd că la Romani 4:4 traducătorii noştri, având acelaşi termen, nu s-au sfiit să zică "datorie", dar aici pur şi simplu au schimonosit textul.

[AUREL]

Traducerea corectă a versetului, chiar dacă unora li se pare stranie şi inacceptabilă, este următoarea:

Şi ne lasă nouă datoriile noastre, precum şi noi iertăm datornicilor noştri;

Văd că la Romani 4:4 traducătorii noştri, având acelaşi termen, nu s-au sfiit să zică "datorie", dar aici pur şi simplu au schimonosit textul.

Ceea ce ne cere Mantuitorul sa iertam, cred eu , sunt greselile, pacatele, comise fata de Dumnezeu si semenii nostri.
Cerem lui Dumnezeu iertare pentru datoriile neimplinite fata de el , dar nici Iisus, nici Biserica nu ne invata ca " trebuie " sa iertam datoriile semenilor nostri.
Greseala si datorie, nu se pot aseza pe acelasi sens, nu au aceiasi valoare in context.
Stiu ca Scriptura nu este matematica, dar aici nu se poate folosi cuvantul " datorie ".
Daca este gresit cuvantul meu, sa urmeze explicatia.

[vasileos]

dar nici Iisus, nici Biserica nu ne invata ca " trebuie " sa iertam datoriile semenilor nostri.

Cred ca nu ai fost atent: nu este vorba de "a ierta datoriile", ci de "a lăsa datoriile".

Chiar dacă este o greşală de traducere, ajunsă până la noi, aceasta nu trebuie să ne deranjeze pe noi în mod deosebit, pentru că este evident sensul la care se referă Mântuitorul aici, când îi învaţă pe apostoli cum să se roage. Plus la aceasta Mântuitorul Însuşi compară în pildele Sale păcatele şi greşelile noastre cu nişte datorii (Pilda celor doi datornici), pe care Tatăl ni le iarta datorită iubirii Sale faţă de noi păcătoşii.

[protosinghel]

Pilda celor doi datornici pe care Tatăl le iarta datorită iubirii Sale faţă de cei păcătoşi.

Vasile, ai dreptate. Iniţial nu mi-a venit acest exemplu în minte, dar este cel mai bun.

[protosinghel]

Am descărcat fişierul compresat de Ioan Cr. al Omiliilor la Matei ale Sf. Ioan Gură de Aur şi am zis să le plasez aici, pt a nu căuta prin alte pagini.
Mulţumim fratelui Ioan.

[Ioan Cr]

Pilda celor doi datornici pe care Tatăl le iarta datorită iubirii Sale faţă de cei păcătoşi.

Vasile, ai dreptate. Iniţial nu mi-a venit acest exemplu în minte, dar este cel mai bun.

Pe acest exemplu isi axeaza exegeza si Sf. Grigore de Nyssa .