Păcătosul este mântuit ca prin foc, este o asemănare a procesului de mântuire cu însuşirea focului aceea de a lămurii ce este materia sau credinţa omului."Căci afirmaţia că păcătosul este mântuit ca prin foc semnifică faptul că el va rămâne să se chinuiască în foc si nu va pieri dimpreună cu faptele sale cele rele si cu starea cea rea a sufletului".
Ultima propozitie pare o trasnaie: faptul ca pacatosul e mantuit inseamna ca va ramane sa se chinuiasca in foc. Atunci nu mai e mantuit, (fie si "ca prin foc") ci osandit.
Ma poate lamuri cineva. va rog frumos ?
Pare a fi dar nu e traznaie, termenul de mântuire avea o exprimare mai largă în vechime, încă şi acum are mai multe sensuri. Aceasta este înţelegerea Bisericii, aşa spune şi sf Ioan Gură de Aur şi Teofilact şi alţii, şi noi, etc, ca şi sf Marcu al Efesului.Cautand referinte despre citatul din 1 Cor. 3, 11-15 am gasit aici:
http://www.sfaturiortodoxe.ro/sufletul- ... moarte.htm
urmatoarele, care apartin, cred, Sf. Marcu al Efesului :
"6. Dumnezeiescul Părinte Ioan Gură de Aur (pe care noi îl numim „gura lui Pavel”, asa cum Pavel este „gura lui Hristos”), socoteste si el că trebuie să tâlcuiască acest pasaj în comentariul său asupra Epistolei (Omilia 9 la I Corinteni). Şi Pavel vorbeste prin Ioan Gură de Aur, după cum s-a arătat prin vedenia lui Proclu, ucenicul si următorul lui.87 Sf. Ioan Gură de Aur a scris un tratat aparte despre acest pasaj, astfel încât origenistii nu au citat aceste cuvinte ale Apostolului pentru întărirea felului lor de a cugeta (care, s-ar părea, este mai potrivit pentru ei decât pentru voi), si care socoteau că nu ar aduce rău Bisericii prin introducerea unui sfârsit al chinurilor iadului si o restaurare finală (apocatastaza). Căci afirmaţia că păcătosul este mântuit ca prin foc semnifică faptul că el va rămâne să se chinuiască în foc si nu va pieri dimpreună cu faptele sale cele rele si cu starea cea rea a sufletului".
Ultima propozitie pare o trasnaie: faptul ca pacatosul e mantuit inseamna ca va ramane sa se chinuiasca in foc. Atunci nu mai e mantuit, (fie si "ca prin foc") ci osandit.
Ma poate lamuri cineva. va rog frumos ?
Este aceeaşi situaţie prezentată în forme diferite, prin aluzii metaforice şi concret.Pr Haralambie, aş vrea să înţeleg dacă totuşi dumneavoastră vedeţi vreo diferenţă, în ce priveşte pericopa de la 1 Cor 3, între versetele 15 şi 17. La 15 este vorba despre cel care zideşte lucruri slabe pe temelia care este Hristos; la 17 este vorba despre cel care distruge / corupe templul lui Dumnezeu; prin urmare opinia mea este că între cel două ipostaze este o diferenţă evidentă. Acum ce ar trebui să credem, că de fapt este vorba despre aceaşi situaţie? Mie mi se pare evident că nu e vorba despre aşa ceva. Iar dacă în cazul celui de la v15 interpretaţi mântuirea ca păstrare în "focul" cel veşnic, atunci cum interpretaţi sau cum interpretează Sf. Ioan Hrisostom distrugerea / coruperea celui de la v17? Mie, părându-mi-se că este vorba despre două cazuri diferite, mi s-ar părea normal ca şi consecinţele să fie diferite.
Înapoi la “SFÂNTA SCRIPTURĂ / BIBLIA”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 8 vizitatori