Bună ziua tuturor. Am o mare nelămurire fiindcă am impresia ca am ascuns păcate la spovedanie. În rugaciunile înainte de spovedanie spune preotul: „Iată, fiule Hristos este de față, nevăzut, primind mărturisirea ta cea cu umilință. Deci nu te rușina ca să ascunzi de mine vreun păcat, ci fără sfială spune toate câte ai făcut ca să primești iertare de la Domnul. Iată, și sfânta lui icoană este înaintea noastră, iar eu sunt numai un martor ca să spun înaintea Lui toate cate mi-ai mărturisit, iar de vei ascunde de mine ceva, să știi că toate păcatele îndoite le vei avea. Ia seama, așadar, să nu te întorci de la doctor nevindecat.”
Ei bine, acest lucru mă tulbură de ceva zile, fiindcă eu am ascuns păcate la spovedanie, și nu am făcut-o de bunăvoie, ci pentru că nu mi-a dictat conștiința să le mărturiesc, pentru că nu mi le-am amintit pe toate și pentru că am crezut că nu sunt necesare. Și tot așa am lăsat timp de multe spovedanii, până când săptămâna trecută mi-am amintit de acele păcate ca prin minune și am început să mă simt vinovat pentru ascunderea lor, așa că am fost și le-am spovedit pe toate, am făcut spovedanie generală din copilărie și am mărturisit toate păcatel (( mai puțin pe cele pe care le-am mărturisit deja la anterioare spovedanii și nu s-au mai repetat )).
Grija mea este următoarea, credeți că păcatele pe care eu deja le-am mărturisit la anterioarele spovedanii îmi sunt iertate? Din moment ce la acelea nu m-am mărturisit complet și, din câte se spune la spovedanie că păcatele ascunse fac spovedaniile nevalabile, asta înseamnă că păcatele mărturisite la acele spovedanii nu sunt iertate?