Mesaj necititde protosinghel » 18 Feb 2013, 14:26
1. Haideţi mai întâi să ne lămurim cu canoanele.
- Canonul 69 Trulan: mirenii să nu intre în altar (ci doar clericii hirotoniţi şi hirotesiţi, inclusiv diaconiţele)
- Canonul 44 Laodiceea: femeile să nu intre în altar
- Canonul 15 Nichifor Mărturisitorul: monahii şi monahiile au voie să intre în altar, dar numai în mănăstirea lor (cu binecuvântarea stareţului).
Cu toate acestea, în trecut exista practica ducerii în altar a fetelor, atunci când acestea erau îmbisericite la 40 de zile (încă înainte de Botez!). Prin sec. 13 această practică a dispărut şi în prezent sunt duşi doar băieţii (în funcţie de practica locală: şi înainte sau numai după Botez).
2. Obiceiul intrării în altar a mirenilor (inclusiv a femeilor) este unul tipic românesc şi nu se întâlneşte la alţi ortodocşi; tocmai de aceea nu-l egreez şi mi-i greu să-i depistez originile. Un lucru este clar: sfinţirea sfintei mese (ca şi a veşmintelor, de exemplu) se face în două etape: sfinţirea propriu-zisă şi slujirea primei liturghii pe ea (cu ele). Atunci când se sfinţeşte o biserică nouă, dar episcopul nu slujeşte prima Liturghie pe aceeaşi Sf. Masă, înseamnă că aceasta nu-i sfinţită până la capăt. Şi în această situaţie mirenii pot intra şi se închina ca la un loc în care s-au pus Sf. Moaşte şi care a fost uns cu Sfântul Mir. Tocmai de aceea, în ziua sfinţirii Liturghia se slujeşte undeva afară, la un alt Altar, iar prima Liturghie pe Sf. Masă o face preotul în una din zilele următoare, deja fără nici o solemnitate. Ar fi bine însă ca chiar episcopul să slujească prima Liturghie acolo, numai că aceasta ar înlătura posibilitatea intrării mirenilor prin altar.
Cu totul alta este situaţia în cazul resfinţirii bisericii. Chiar dacă după resfinţire Liturghia se slujeşte undeva afară, mirenii nu pot intra din cauza că pe acea Sf. Masă deja s-a slujit Liturghia şi ea nu poate fi folosită ca loc de evlavie comună, ci este Jertfelnic al Domnului.
3. Mai există însă şi un alt semn de întrebare. Sf. Masă simbolizează Sf. Mormânt. La Sf. Mormânt, ca la prototip, merge oricine să se închine, inclusiv femeile cu menstruaţie şi chiar păgânii, dar la ceea ce închipuie Sf. Mormânt s-au impus reguli împrumutate deja din prescripţiile Vechiul Testament. Tot acolo la Ierusalim, pe Sf. Masă de la Golgota, preoţii aduc antiminsul şi slujesc, după care-l iau şi trece oricine şi se închină fără a-şi pune multe întrebări. Mai ştim că în Bizanţ exista şi regula că dacă cineva urmărit de forţele de ordine reuşea să intre în Biserică şi se ascundea sub Sf. Masă, acesta era automat amnistiat (deşi au fost mai multe excepţii de la această regulă decât respectări ale ei). Ştim că şi fericita Nona, mama Sf. Grigore Teologul, înainte de moarte s-a dus şi s-a rugat cu capul rezemat de Sf. Masă. Se pare însă că era nu doar soţie de episcop, ci şi diaconiţă.
În concluzie: în trecut regulile privind atingerea de Sf. Masă erau mult mai lejere, dar prin sec. 12-13 (deşi avem canoane şi mai timpurii), acestea s-au înăsprit şi, în general, cred că e bine să fie respectate. În această situaţie, mirenii pot fi accetapţi în altar numai dacă se sfinţeşte o biserică nouă, iar prima Liturghie pe acea masă nu se slujeşte în ziua sfinţirii, ci în următoarea.