Eu in topicul
asta am vorbit doar despre slujba inmormintarii,in care mi-am exprimat convingerea mea ca nu trebuie refuzata slujba la acei oameni care nu au trait in viata lor vizibil/constient crestineste,acum ceea ce totusi ar trebui lamurit sau completat ,sau oricum schimbat,este nu continutul slujbei ci forma,nu toata ci o parte,ma refer la cantare:
Vedem ca slujba este impodobita cu cantare, care are in mare parte(sau ar trebui sa aiba) un caracter ce exprima bucurie,veselie,solemnitate,speranta,cine este atent la tropare este imposibil sa nu observe acest limbaj exprimat prin cantare(unde se canta corect,)
Cantarea ,aproape de fiecare data,este o manifestare a unor sentimente de bucurie,bucuria noastra in cazul celor binecredinciosi,mutati de la noi,este ca ei au calatorit cu bine drumul vietii si au trecut in viata cealalta unde nu este durere nici intristare nici suspin ci viata fara de sfirsit,dar in cazul celor rau credinciosi,care merita toata osinda ,rugaciunea trebuie sa imbrace alta forma care nu exprima acea exaltare de bucurie ,ca sa nu-L suparam pe Dumnezeu si mai mult cu cantarea noastra nechibzuita,in care se face impresia (dupa cum si sintem acuzati)de un formalism fatarnic sau rupt de realitate,de aceea cred ca in acest caz ar trebui ca troparele si tot ce tine de slavirea Lui Dumnezeu(doxologia mica,sfinte Dumnezeule,precum si stihurile de jale de dupa cele 3 rugaciuni ,precum si ecteniile ar trebui cantate)iar troparele,ceata sfintilor... canonul... ;cu sfintii odihneste...;Binecuvintarile ...,si tot,tot ce are referire la persoana adormita in cauza,inclusiv vesnica pomenire,ar trebui sa se citeasca,pt ca astfel imbraca forma naturala de rugaciune,mult mai aproape de o stare de intristare,implorare ,mai ales daca si familia este intr-o astfel de stare de mare jale.
Si acest procedeu,dupa parerea mea ,ar trebui aplicat chiar si la acei oameni care chiar daca au avut o viata nu chiar rupta cu totul de biserica ,dar in care familia manifesta o un mod de intristare disperata cu totul exagerat, in care parca acei oameni nu mai au nici o nadejde de o alta viata,nu mi se pare deloc normal ca eu sa cant si ei sa plinga peste masura,cu acele racnete disperate,si mi-se pare mult mai aproape de porunca Mantuitorului care spune sa plingem cu ce-i ce pling ,etc,daca nu pot sa pling macar sa nu cant.
Si asta doar din acest motiv,pt ca familia nu a invatat acest lucru si prin acest mod de manifestare al lor nu fac cinste bisericii
Nimeni nu opreste de la plins si este cit se poate de normal si firesc dar sa fie masurat ,sa mai dam dovada ca noi avem si o alta intelegere fata de cei care nu cred in alta viata,insa vrednic de lauda este cel care poate stapinii simtamintele si nu este afectat sau biruit de intristare.
Cel ce vrea sa se mantuiasca cu intrebarea sa calatoreasca.
Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum împărăţia cerurilor se ia prin străduinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea.