Mesaj necititde Florin-Constantin » 20 Mar 2010, 23:29
Inteleg ce spuneti, si sunt de acord. Insa am intampinat de la unii teologi si explicatia aceasta: botezul sterge fiintial (ontologic) pacatul, de aici si faptura cea noua in Hristos, pe cand schima monahala (ca semn al pocaintei desavarsite - renuntarea la tine si daruirea totala lui Hristos-) ar avea mai mult rol de constientizare a Botezului. Desi, pentru Sf. Simeon Noul Teolog, botezul lacrimilor (tunderea in monahism, asa cum am mai spus, fiind chipul pocaintei desavarsite) este mai important decat cel din pruncie. Insa Sf. Simeon ramane pentru Biserica, din cate am inteles, o "exceptie".
Ma iertati, nu vreau sa ma lungesc. Eu sunt de acord cu dvs. motiv pentru care v-am si intrebat. Este interesant faptul ca monahismul devine ceva "ontologic". Nu te mai poti desparti (canoanele anatematizeaza pe calugarii care se casatoresc si nu se pocaiesc), probabil pentru ca nu te poti "desparti" de pocainta. De asemenea, asa cum ati spus, in monahism primesti un nume nou, si ti se tunde parul, exact ca la Botez.
Doamne ajuta!
Astept si comentarii din partea celorlalti "forumisti".
"Iata, Doamne, Tu si eu. Uita-te la mine ce-am ajuns, ce-a mai ramas din zidirea Ta. Uita-te si ma plange, ca eu singur nu ma pot plange". (Pr. Savatie Bastovoi)