Dar eu nu am făcut referire la naşterea din Dumnezeu prin această comparaţie de mesaje, ci la atitudinea ta faţă de preoţi, în contrast cu a sfântului. Dacă întâmplarea face că s-a vorbit în treacăt şi despre acest lucru, asta este partea doua, dar eu nici nu m-am gândit.Citatul Sfântului Ioan Gură de Aur o să îl pun nu lângă mesajul meu, ci lângă citate din Sfinţii Apostoli cum ar fi Sfântul Ioan, şi lângă citate dintre care unele le-am dat mai sus din Sfântul Chiril al Alexandriei, Sfântul Vasile cel Mare, Părintele Dumitru Stăniloae şi alţii. Şi vom vedea noi care este A D E V Ă R A T A poziţie creştină şi ortodoxă asupra naşterii din Dumnezeu !!!
A nu supraestima nu este denigrare, dar a batjocorii la modul ordinar tot clerul ortodox, este denigrare., minţind, fiind naiv şi irealist în estimări.Vă rog să nu supraestimaţi. A nu supraestima nu este o denigrare.
Şi sincer, după cum prezinţi tu situaţia clerului şi a ortodoxiei, semeni perfect cu un securist, care simulează a fi un ortodox extrem de adevărat, pentru ca să aibă credibilitate, iar pe de altă parte scoate la radical, chiar şi cazuri negative singulare sau de mică proporţii şi gravitate din Biserică şi batjocoreşte tot clerul şi ortodoxia. Imaginea trebuie să fie devastatoare, apocaliptică, dezgustatoare, a ortodoxiei, nu-i aşa?
Sau dacă nu, măcar să faci tu in locul celor de la pro tv, imagini sumbre şi hidoase despre ortodoxie. Trebuie să formezi o imagine cât mai gravă şi respingătoare a ortodoxiei. Acesta este principalul lucru a unui securist din media, din câte am citit, aşa că "spor la treabă".
Cu kgb-ştii şi securiştii, cum s-au desfăşurat lucrurile, ştiu doar din cărţi şi povestiri, la vremea aceea nu eram nici în cel mai fericit vis al meu preot şi nici în temă cu acest fenomen. Şi chiar dacă au mai fost din ăştia care au colaborat cu securitatea, sau chiar securişti infiltraţi. Acest fenomen nicidecum nu a fost unul generalizat în cler, mai ales în cel inferior. Căci până la urma urmei, cei inferiori au contact cu ortodocşii de rând nu cei superiori. Au fost şi mari duhovnici pe la mănăstiri( nu securişti, ci, cei care au ţinut poporul în dreaptă credinţă, după cât s-a putut), chiar în periodele cele de criză. Au fost şi mulţi preoţi de mir cu suflet mare şi viaţă sfântă.
Şi chiar din cei care au acceptat compromisul colaborării cu securitatea, cei mai mulţi nu s-au ţinut de cuvânt.
Aşa cum vedem din anumite mărturii de la prima sursă. Un exemplu din URSS, unde socialismul era mult mai pregnant ca la noi, şi tot nu a mers colaborarea cu clerul.
Fragment din cartea. Împotriva curentului (Botezul unui intelectual în Rusia sovietică) scrisă de Benedict Ciubotaru.
Despre infiltrarea securităţii sovietice în conducerea Bisericii.
Şi într-o zi ne anunţă: ..Veţi avea o întâlnire secretă cu preşedintele Comitetului pentru Religie pe lângă Consiliul de Miniştri al Uniunii Sovietice, cu tovarăşul Harcev" Normal că eram foarte interesat să nimeresc la 0 şedinţă secretă, acolo. Dar voiam să urmărească şi prietenii mei. acest Dan Petrică şi prietenul lui şi al meu, Scrghei Merkin, prin care Dan venise la credinţă. Amândoi erau înalţi, blonzi, băieţii ăştia... Mă apropii de cei din Ţările Baltice. Era unul. Urmas, altul nu mai ţin minte cum îl chema, un estonian. un leton, şi le spun: „Măi băieţi, voi probleme cu Ortodoxia nu aveţi. Voi aveţi cu luteranismul, cu reformaţii, şi ce zice Harcev despre Ortodoxie nu vă interesează" „Nu, nu ne interesează". „Eu vreau să chem nişte prieteni de-ai mei care sunt interesaţi de tema aceasta. Voi nu veniţi, dar ei au să intre cu numele vostru", „foarte bine! Noi ne gândeam cum s-o ştergem la curve şi exact n-aveam pe cine să punem pe locul nostru acolo. Foarte bine! Numai să semene cu balticii!" „Da, sunt înalţi şi blonzi" . Bun, dacă e ceva. e pe seama ta!" „Dar şi pe seama voastră, nu trebuie să vă prezentaţi. Eu îi prezint pe ai mei!" Bun. Aceia au plecat. Şi acolo erau listele numai. Şi spuneau: intrăm noi, lista... şi nici nu ne-au mai numărat, să fim 16 persoane, nici nu s-au mai uitat pe liste, pe nume. Am intrat, şi ni s-a spus: ,.ln mână să nu aveţi nimic. Lăsaţi hainele aici, lăsaţi servietele aici. Intraţi în sală". în sală veneau şi alţii. Sala avea vreo două sute de locuri. Ni s-a spus: „Ţineţi mâinile pe mese!" Ca nu cumva să înregistrăm ceva ... .Nu notaţi nimic. Nu vorbiţi între voi. Vă uitaţi numai înainte. Nu vă uitaţi prin părţi"- întâlnire era... Ne-au instruit şi în tot timpul, vreo două ore şi ceva, cât a durat întâlnirea, se plimbau prin trecerile dintre bănci oameni de la securitale, care se uitau ca nu cumva cineva să nu fie cu mâinile pe masă. să înregistreze ceva Cu mare atenţie se uitau. Şi apare acest Harcev. Ne salută. Şi prima lui frază - şi acuma o am in minte, că am rămas şocat: „După 70 de ani de luptă a puterii sovietice împotriva Bisericii Ortodoxe, noi trebuie să recunoaştem că puterea sovietică a pierdut această luptă. De la an la an sunt tot mai mulţi şi mai mulţi credincioşi. Bisericile se umplu tot mai mult şi mai mult. în pofida deportărilor, în pofida execuţiilor. în pofida persecuţiilor, în pofida (gulagului etc., Biserica continuă nu numai să funcţioneze, dar şi să-şi mărească efectivul. Toate metodele noastre s-au dovedit a fi ineficiente. Instruiam ofiţeri de-ai noştri. îi trimiteam la seminarii( la ruşi seminarul este echivalentul facultăţii din românia), şi ei deveneau ortodocşi şi se lepădau de noi. Racolam episcopi, racolam clerici, ca să ne spună nouă despre spovedanie, şi ei păstrau taina spovedaniei. Noi vedeam că inventează, nu spuneau nimic. Este ineficient să lucrezi cu asemenea oameni. Ne-am hotărât să hirotonim ofiţeri gata pregătiţi. N-o să trimitem tinerei încolo, să înveţe, dar gata pregătit: maior, colonel - episcop. Maior - episcop. Colonel - să fie arhiepiscop. General - mitropolit să fie. Îi hirotonim de-a gata, aşa".
În ce an se întâmpla asta?
În 88, martie. Pentru că nu mai aveau încredere în racolările pe care le făceau. „Că în biserică este imposibil să racolezi. Ei spun că da, cooperează, dar nu cooperează! Ei semnează documentele că sunt informatorii noştri, dar nu ne dau informaţii! Iar când ne dau. ne dau numai nişte baliverne, nu putem să ieşim cu niciun nume concret, la niciun caz de antisovietism nu putem ieşi prin ei, Şi asta durează de ani de zile. Deci noi trebuie să schimbăm tactica. De aceea, să nu vă miraţi că peste două luni de zile (când se împlineau exact o mie de ani de la creştinarea Rusiei!). veţi vedea o cotitură radicală în politica stalului faţă de Biserică. Biserica o să fie lăudată. Biserica o să fie ridicată în slăvi, vor fI deschise o mulţime de biserici. Voi trebuie să lăudaţi acest lucru în scrierile voastre, în reportajele voastre! Totodată, să găsiţi cât mai multe lucruri negative în Biserică. Şi acestea o să le scrieţi. Pe de o parte. lăudaţi politica statului faţă de Biserică; pe de altă parte, arătaţi că Biserica e nedemnă de această atitudine. Şi noi vom infiltra oamenii noştri în ierarhia bisericească". Deci, o să infiltreze deja ofiţeri gata pregătiţi, dar nu să racoleze.
Noi. normal că ne-am îngrozit de ce auzeam acolo -noi trei, creştinii. Apoi am plecat de acolo şi ne temeam să nu ne depisteze cumva, să nu ne controleze la ieşire. Nu ne-a controlai nimeni, am plecat. Şcoala Superioară de Partid era la cinci minute pe jos de apartamentul lui Dan Petrică, în centrul Moscovei. Am mers pe tăcute, tăcuţi, la apartamentul lui, apoi fiecare în câte o cameră a scris pe o foaie tot tot. toi ce-am ţinut minte .Apoi ne-am reunit într-o cameră şi unul citea, ceilalţi îşi aduceau aminte şi completau. Şi am făcut, practic, stenograma integrală a tot ceea ce s-a vorbit. Cu întrebări, cu răspunsuri, tot, tot, lot! l-am lăsat aceasta lui Dan şi, peste un timp. s-a produs un eveniment ...
O fi fost şi poate mai sunt şi acum, preoţi corupţi, incompetenţi, avari, dezinteresaţi, sau nevrednici şi cu probleme. Dar cifrele astea sunt mici, frate, şi nu poţi să generalizezi. Deci fi realist.Despre infiltrarea securităţii sovietice în conducerea Bisericii.
Şi într-o zi ne anunţă: ..Veţi avea o întâlnire secretă cu preşedintele Comitetului pentru Religie pe lângă Consiliul de Miniştri al Uniunii Sovietice, cu tovarăşul Harcev" Normal că eram foarte interesat să nimeresc la 0 şedinţă secretă, acolo. Dar voiam să urmărească şi prietenii mei. acest Dan Petrică şi prietenul lui şi al meu, Scrghei Merkin, prin care Dan venise la credinţă. Amândoi erau înalţi, blonzi, băieţii ăştia... Mă apropii de cei din Ţările Baltice. Era unul. Urmas, altul nu mai ţin minte cum îl chema, un estonian. un leton, şi le spun: „Măi băieţi, voi probleme cu Ortodoxia nu aveţi. Voi aveţi cu luteranismul, cu reformaţii, şi ce zice Harcev despre Ortodoxie nu vă interesează" „Nu, nu ne interesează". „Eu vreau să chem nişte prieteni de-ai mei care sunt interesaţi de tema aceasta. Voi nu veniţi, dar ei au să intre cu numele vostru", „foarte bine! Noi ne gândeam cum s-o ştergem la curve şi exact n-aveam pe cine să punem pe locul nostru acolo. Foarte bine! Numai să semene cu balticii!" „Da, sunt înalţi şi blonzi" . Bun, dacă e ceva. e pe seama ta!" „Dar şi pe seama voastră, nu trebuie să vă prezentaţi. Eu îi prezint pe ai mei!" Bun. Aceia au plecat. Şi acolo erau listele numai. Şi spuneau: intrăm noi, lista... şi nici nu ne-au mai numărat, să fim 16 persoane, nici nu s-au mai uitat pe liste, pe nume. Am intrat, şi ni s-a spus: ,.ln mână să nu aveţi nimic. Lăsaţi hainele aici, lăsaţi servietele aici. Intraţi în sală". în sală veneau şi alţii. Sala avea vreo două sute de locuri. Ni s-a spus: „Ţineţi mâinile pe mese!" Ca nu cumva să înregistrăm ceva ... .Nu notaţi nimic. Nu vorbiţi între voi. Vă uitaţi numai înainte. Nu vă uitaţi prin părţi"- întâlnire era... Ne-au instruit şi în tot timpul, vreo două ore şi ceva, cât a durat întâlnirea, se plimbau prin trecerile dintre bănci oameni de la securitale, care se uitau ca nu cumva cineva să nu fie cu mâinile pe masă. să înregistreze ceva Cu mare atenţie se uitau. Şi apare acest Harcev. Ne salută. Şi prima lui frază - şi acuma o am in minte, că am rămas şocat: „După 70 de ani de luptă a puterii sovietice împotriva Bisericii Ortodoxe, noi trebuie să recunoaştem că puterea sovietică a pierdut această luptă. De la an la an sunt tot mai mulţi şi mai mulţi credincioşi. Bisericile se umplu tot mai mult şi mai mult. în pofida deportărilor, în pofida execuţiilor. în pofida persecuţiilor, în pofida (gulagului etc., Biserica continuă nu numai să funcţioneze, dar şi să-şi mărească efectivul. Toate metodele noastre s-au dovedit a fi ineficiente. Instruiam ofiţeri de-ai noştri. îi trimiteam la seminarii( la ruşi seminarul este echivalentul facultăţii din românia), şi ei deveneau ortodocşi şi se lepădau de noi. Racolam episcopi, racolam clerici, ca să ne spună nouă despre spovedanie, şi ei păstrau taina spovedaniei. Noi vedeam că inventează, nu spuneau nimic. Este ineficient să lucrezi cu asemenea oameni. Ne-am hotărât să hirotonim ofiţeri gata pregătiţi. N-o să trimitem tinerei încolo, să înveţe, dar gata pregătit: maior, colonel - episcop. Maior - episcop. Colonel - să fie arhiepiscop. General - mitropolit să fie. Îi hirotonim de-a gata, aşa".
În ce an se întâmpla asta?
În 88, martie. Pentru că nu mai aveau încredere în racolările pe care le făceau. „Că în biserică este imposibil să racolezi. Ei spun că da, cooperează, dar nu cooperează! Ei semnează documentele că sunt informatorii noştri, dar nu ne dau informaţii! Iar când ne dau. ne dau numai nişte baliverne, nu putem să ieşim cu niciun nume concret, la niciun caz de antisovietism nu putem ieşi prin ei, Şi asta durează de ani de zile. Deci noi trebuie să schimbăm tactica. De aceea, să nu vă miraţi că peste două luni de zile (când se împlineau exact o mie de ani de la creştinarea Rusiei!). veţi vedea o cotitură radicală în politica stalului faţă de Biserică. Biserica o să fie lăudată. Biserica o să fie ridicată în slăvi, vor fI deschise o mulţime de biserici. Voi trebuie să lăudaţi acest lucru în scrierile voastre, în reportajele voastre! Totodată, să găsiţi cât mai multe lucruri negative în Biserică. Şi acestea o să le scrieţi. Pe de o parte. lăudaţi politica statului faţă de Biserică; pe de altă parte, arătaţi că Biserica e nedemnă de această atitudine. Şi noi vom infiltra oamenii noştri în ierarhia bisericească". Deci, o să infiltreze deja ofiţeri gata pregătiţi, dar nu să racoleze.
Noi. normal că ne-am îngrozit de ce auzeam acolo -noi trei, creştinii. Apoi am plecat de acolo şi ne temeam să nu ne depisteze cumva, să nu ne controleze la ieşire. Nu ne-a controlai nimeni, am plecat. Şcoala Superioară de Partid era la cinci minute pe jos de apartamentul lui Dan Petrică, în centrul Moscovei. Am mers pe tăcute, tăcuţi, la apartamentul lui, apoi fiecare în câte o cameră a scris pe o foaie tot tot. toi ce-am ţinut minte .Apoi ne-am reunit într-o cameră şi unul citea, ceilalţi îşi aduceau aminte şi completau. Şi am făcut, practic, stenograma integrală a tot ceea ce s-a vorbit. Cu întrebări, cu răspunsuri, tot, tot, lot! l-am lăsat aceasta lui Dan şi, peste un timp. s-a produs un eveniment ...
Îmi pare rău pentru asta, deci pentru asta îţi verşi oful pe mine acum, pentru că sunt preot şi te bag în seamă? şi totuşi, faptul că ai fost botezat, nu-i puţin lucru şi harul se vede că a lucrat, nu te-a lăsat chiar de izbelişte. Chiar dacă mai sunt lipsuri...La asta ţin să spun că nu am fost născut din Dumnezeu prin mâna preoţilor. Prin mâna preoţilor doar am fost botezat când eram foarte mic după care aceiaşi preoţi au uitat absolut complet de mine şi m-au lăsat de izbelişte. Nu îmi aduc aminte ca vreun singur preot să mă mai fi căutat vreodată de atunci, ba dimpotrivă îmi aduc aminte că trebuie să mă milogesc de fiecare dată să fiu măcar băgat în seamă. Şi îmi mai aduc aminte şi de altele însă pe care prefer să nu le menţionez.
Adevărul relatat, poate fi distorsionat, foarte dicutabil, în procent de 10% adevăar. Lasă impresia că se vorbeşte de la pupitru, neştind ce se află cu adevărat în teren.Nu am înţeles foarte bine. Dumneavoastră consideraţi mărturisirea unui adevăr ca fiind o denigrare la adresa clerului?