.
Cuvant pastoral la Duminica Ortodoxiei (21 februarie 2010)
Sfânta noatră Biserică Ortodoxă îsi comemorează astăzi propria sărbătoare, şi – din această istorică şi martirică Patriarhie Ecumenică – Biserica Maică, a Constantinopolului, transmite binecuvântarea sa, dragostea şi susţinerea tutoror fiilor săi duhovnicesti credincioşi şi fideli din întreaga lume, invitându-i să sarbatoreasca alături, în rugăciune.
Slavit sa fie Domnul!
Toţi cei care s-au străduit peste ani să suprime Biserica prin diferite persecuţii vizibile şi invizibile; cei care încercau să falsifice Biserica cu învăţăturile lor eretice; cei care au vrut să reducă la tăcere Biserica, privând-o de marturisitorii săi; toţi aceştia s-au dovedit fără succes. Norii de Mucenici, lacrimile de Asceţi, şi rugăciunile de Sfinţi au protejat Biserica spiritual, în timp ce Mângâietorul şi Duhul Adevărului a condus-o spre împlinirea adevărului.
Cu un sentiment de datorie şi responsabilitate, în ciuda obstacolelor şi a problemelor, ca Întâi Tron al Bisericii Ortodoxe, Patriarhia Ecumenică are în grijă protejarea şi realizarea unităţii Bisericii Ortodoxe, pentru ca într-un singur glas şi într-o singură inimă să putem mărturisi credinţa ortodoxă a părinţilor noştri, în toate timpurile şi, desigur, în vremurile pe care le traim. Pentru că Ortodoxia nu este o comoară de muzeu, care trebuie să fie conservată, ci este o suflare de viaţă care trebuie să fie transmisă şi să îi impulsioneze pe toţi oamenii. Ortodoxia este întotdeauna contemporană, atâta timp cât o vom promova cu umilinţă şi o vom interpreta în lumina întrebărilor şi a nevoilor existenţiale ale umanităţii, în orice perioadă istorică şi in orice circumstanţe culturale.
În acest scop, Ortodoxia trebuie să se afle în dialog constant cu lumea. Biserica Ortodoxă nu se teme de dialog, pentru că adevărul nu se teme de dialog. Dimpotrivă, dacă Ortodoxia s-ar retrage în sine şi nu ar dialoga cu cei din afară, ar eşua în cadrul misiunii sale şi nu va mai putea fi o Biserică "catolică" şi "ecumenică". Aceasta va deveni, în schimb, un grup introvertit şi auto-izolat, un “ghetou" la marginea istoriei. Tocmai de aceasta Părinţii Bisericii nu s-au temut niciodată de dialogul cu cultura spirituală din timpurile lor – şi nici chiar cu închinătorii la idolii păgâni şi cu filosofii lumii lor – influenţând, prin urmare, şi transformând civilizaţia timpurilor lor şi dăruindu-ne o Biserică cu adevărat ecumenică.
Astăzi, Ortodoxia este chemată să continue acest dialog cu lumea exterioară, pentru a da mărturie despre suflarea dătătoare de viaţă a credinţei sale. În mod clar, acest dialog nu poate îmbogăţi lumea din afară decât în cazul în care acesta porneşte de la cei ce poartă numele de creştin. Astfel, noi trebuie să vorbim mai întâi despre creştinismul dintre noi, rezolvând diferendele noastre, pentru ca mărturia noastră în fată lumii din exterior să devină credibilă. Strădaniile noastre pentru unirea tuturor creştinilor reprezintă o poruncă primită de la Domnul nostru, care înainte de Pătimirea Sa S-a rugat către Tatăl, ca "toţi (ucenicii) să fie una, pentru ca lumea să creadă că M-ai trimis pe mine" (Ioan 17.21). Este imposibil ca Domnul să fie chinuit în ce priveşte unitatea ucenicilor Săi, iar noi să rămânem indiferenţi faţă de unitatea tuturor creştinilor. Acest lucru ar însemna o trădare criminală şi o încălcare a poruncii Sale divine.
Tocmai din aceste motive, cu acordul reciproc şi cu participarea tuturor Bisericilor Ortodoxe locale, Patriarhia Ecumenică, de mai multe decenii, a organizat dialoguri teologice oficiale panortodoxe cu mai marii Bisericilor şi Confesiunilor Creştine. Scopul acestor dialoguri urmăreşte, într-un spirit de dragoste, discutarea tuturor factorilor care îi divid pe creştini, atât în termenii credinţei cât şi în ceea ce priveşte organizarea şi viaţa Bisericii.
Aceste dialoguri, alături de celelalte eforturi, în sensul existenţei unor relaţii paşnice şi de fraternitate între Bisericile Ortodoxe şi alţi creştini, din păcate, sunt contestate astăzi într-un mod fanatic inacceptabil - cel puţin din punct de vedere al unei moralităţi cu adevărat ortodoxe - de către anumite cercuri care îşi arogă lor însele titlul de zelot şi de apărător al Ortodoxiei. Ca şi cum toţi Patriarhii şi Sfintele Sinoade ale Bisericilor Ortodoxe din întreaga lume, care au decis în unanimitate şi vor continua să sprijine aceste dialoguri, nu sunt ortodocsi. Astfel, aceşti adversari, care se opun oricărui efort de refacere a unităţii între creştini, se ridică pe ei înşişi mai presus de Sinoadele episcopale ale Bisericii, până în primejdiosul punct de a crea schisme în interiorul Bisericii.
În argumentarea lor, polemică, critică restaurarea unităţii între creştini, fără să ezite a denatura realitatea, în scopul inducerii în eroare şi întărâtării creştinilor. Astfel, ei menţin sub tăcere faptul că dialogurile teologice au loc prin decizia unanimă a tuturor Bisericilor Ortodoxe, atacând însă Patriarhia Ecumenică, singură. Împrăştie zvonuri false, cum că uniunea dintre romano-catolici şi Bisericile Ortodoxe este iminentă, în timp ce ei ştiu bine că diferenţele discutate în cadrul acestor dialoguri teologice rămân numeroase şi necesită o dezbatere de lungă durată; în plus, uniunea nu este decisă de către comisiile teologice, ci de Sinoadele Bisericeşti. Aceştia susţin că Papa îi va obliga pe ortodocşi să fie de acord cu dialogul cu romano-catolicii! Ei îi condamnă pe cei care iau parte la aceste dialoguri, cum că ar fi "eretici" şi "trădători" ai Ortodoxiei, pur şi simplu pentru că discuta cu non-ortodocşii, cu care pun în comun comoara şi adevărul credinţei lor ortodoxe. Ei discută cu aroganţă despre toate eforturile făcute în sensul reconcilierii între creştinii divizaţi şi al restabilirii unităţii, ca fiind "pan-erezia ecumenismului", fără a furniza cea mai mică dovadă că, în cadrul contactelor sale cu non-ortodocşii, Biserica Ortodoxa ar fi abandonat sau ar fi renunţat la învăţăturile Sinoadelor Ecumenice şi la ale Părinţilor Bisericii.
Fii binecuvântaţi ai lui Dumnezeu, Ortodoxia nu are nevoie de niciun fanatism sau vreo habotnicie pentru a se proteja. Oricine crede că Ortodoxia este adevăr, nu se teme de dialog, pentru că adevărul nu a fost niciodată pus în pericol în dialog. Ba, din contră, acum când în zilele noastre toţi oamenii se străduiesc să-şi rezolve diferendele prin dialog, Ortodoxia nu poate trece de partea intoleranţei şi a extremismului. Ar trebui să avem cea mai mare încredere în Biserică Mamă. Ortodoxia este pastrată şi transmisă de Biserica Mamă, peste ani, şi altor naţii. Şi astăzi, Biserica Maică se luptă pe fondul unor circumstanţe dificile pentru menţinerea unei Ortodoxii vii şi cinstite în întreaga lume.
Din Patriarhia Ecumenică, acest Centru sfânt al Ortodoxiei, vă îmbrăţişăm pe voi toţi cu dragoste şi vă binecuvântăm părinteşte, rugându-ne să călătoriţi sănătoşi pe calea aceasta sfântă de căinţă şi ascetică cunoscută sub numele de Postul Mare şi Sfânt, pentru a putea deveni vrednici de cinstirea Patimilor şi Învierea Domnului, Mântuitorul nostru, alături de toţi credincioşii creştini ortodocşi din întreaga lume.
Duminica Ortodoxiei 2010
+ Bartolomeu al Constantinopolului
+ Constantin de Derkon
+ Evangelos de Perge
+ Kallinikos de Listra
+ Michael de Austria
+ Alexios de Atlanta
+ Iosif de Proikonnisos
+ Demetrios de Sevasteia
+ Irenaios de Myriophyton şi Peristasis
+ Hrisostom de Myra
+ Emmanuel al Franţei
+ Makarios de Gortyna şi Arkadia
+ Amfilohie de Noua Zeelandă