Highslide for Wordpress Plugin
Meniu Închide

Ce organizaţii religioase mai avem în Republica Moldova

Citind un articol despre cele şase culte declarate ortodoxe în Republica Moldova (chiar dacă unele există doar pe hârtie), am hotărât să intru şi eu în Registrul Ministerului Justiţiei să văd ce culte şi asociaţii religioase neortodoxe şi necreştine au fost înregistrate în Moldova din septembrie 2009 încoace, de când ţara este guvernată de o alianţă democratică, care vrea să ne ducă în Europa cu orice preţ. 

Nu vreau să mă lansez în comentarii sau concluzii, deşi o dezbatere publică ar fi absolut necesară, ci doar voi da o listă a câtorva unităţi religioase necreştine care mi-au sărit mai mult în ochi, iar pe cele creştine sau pseudo-creştine vă las să le vedeţi singuri, pentru că sunt prea multe şi cu denumiri prea extravagante (de exemplu: „Biserica Creştină a Evangheliei Depline”), ceea ce atestă o fărâmiţare dusă la extrem a neo-protestantismului.

Un element foarte important şi demn de reţinut este faptul că de multe ori anumite culte sau organizaţii religioase fac prozelitism şi-şi propagă ideile prin diferite asociaţii obşteşti cu scop cultural, iar în cazul religiilor orientale (în special budismul), prin înregistrarea a zeci de cluburi sportive de lupte marţiale, dar acestea sunt mult prea multe şi camuflate, ca să le pot enumera aici. De aceea mă rezum la o listă destul de sumară:

Sfântul nou-mucenic Ahmed – musulman devenit mărturisitor al lui Hristos

Ofiţerul turc

Adevărul este că toţi sfinţii mor cu privirea aţintită la Înviere şi credinţa neclintită în Iisus Hristos Cel înviat, Care stă de-a dreapta Tatălui Ceresc. Prin această credinţă în puterea Învierii, toţi sfinţii trec în viaţa lor prin orice rea-pătimire, chiar şi prin moarte. Această credinţă de nezdruncinat a avut-o şi un musulman, Ahmed, care dă mărturie despre Înviere şi ne încredinţează de prezenţa Sfântului Duh în Biserica creştinilor.

Sfântul Ahmed era turc de neam, cu credinţa musulman şi a trăit spre sfârşitul veacului al XVII-lea în Constantinopol; nu era o persoană oarecare. Era ofiţer la Înalta Poartă, om ce trăia în palatele Sultanului şi secretar al Curţii. Dregătoria lui era mare şi presupunea cunoştinţe şi calităţi mari.

Ahmed nu era căsătorit oficial, dar trăia cu o roabă creştină, după legea musulmană. În casa lui avea două roabe creştine, rusoaice – una tânără şi una în vârstă. Pe cea tânără o ţinea ca femeie, iar pe cea bătrână ca slujitoare, lăsându-o să meargă în duminici şi sărbători la biserica creştinilor. Când se întorcea acasă, ea aducea celei tinere anaforă şi de multe ori şi aghiasmă. Cea tânără, fără să se ferească de Ahmed, lua anafora şi aghiasma. Când ea mânca anafura şi bea aghiasmă, Ahmed simţea în chip minunat că din gura ei se răspândea o mireasmă negrăită. Această mireasmă îl pusese pe gânduri, de aceea îi cerea stăruitor să-i spună de unde provenea. „Aş vrea să-mi spui”, îi zicea, „ce mănânci câteodată, de iese din gura ta această mireasmă?”. Ea, neştiind ce se întâmpla, îi răspundea că nu mânca ceva care să aibă vreun miros aparte. Ahmed însă insista să afle de unde provenea acea mireasmă neobişnuită. Era întotdeauna aceeaşi. Curiozitatea lui devenea tot mai mare şi era mâhnit pentru că nu putea să afle ce „mânca” roaba lui.

În sfârşit, creştina şi-a dat seama că mireasma provenea de la anafora pe care i-o aducea bătrâna de la biserică şi pe care o mânca. Atunci, cu multă sfială şi frică, i-a explicat lui Ahmed fără înconjur, spunându-i: „Ceea ce eu mănânc, de la care tu simţi bună mireasmă când stăm de vorbă, nu e altceva decât anafora pe care bătrâna mi-o aduce de la biserica creştină”. „Ceea ce îmi spui”, îi răspunse el, „este cu neputinţă şi totodată straniu. Eu nu cred în spusele tale! Cum poate să se întâmple aşa minune?” „Credinţa noastră”, îi răspundea ea, „este vie. Pentru noi, creştinii, Dumnezeul nostru este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care a coborât din cer şi S-a făcut om ca să ne mântuiască din păcat. Pe când trăia pe pământ, făcea minuni nenumărate, dar cel mai important e că a fost răstignit pe nedrept de către evrei, din dragoste faţă de noi, iar a treia zi a înviat. Învierea Lui este cel mai mare eveniment din istoria omenirii pentru noi, creştinii, iar prin puterea Lui minunile continuă să se facă şi astăzi”. Ahmed, îndată ce auzi toate acestea, rămase uimit. „Se întâmplă astfel de lucruri în credinţa voastră? Sincer, eu nu le pot pricepe!”, spuse şi apoi plecă.

Episcopul Marchel cheamă la proteste împotriva înregistrării Ligii Islamice în Republica Moldova. Părerea mea faţă de eventualele proteste

 

 

La mitingul de 9 mai, din Bălţi, episcopul de Bălţi şi Făleşti Marchel şi-a arătat indignarea faţă de înregistrarea de către Guvern a Ligii Islamice, invitând societatea la un protest paşnic împotriva "islamizării ţării". Protestul este programat pentru data de  18 mai, ora 9.00, în scuarul din piaţa "Vasile Alecsandri" din Bălţi şi la el sunt invitaţi clerici şi credincioşi din Episcopia de Bălţi şi Făleşti (care cuprinde municipiul Bălţi şi raioanele Făleşti, Glodeni şi Sângerei). 

Potrivit Publika TV, secretarul Miropoliei Moldovei, pr. Vadim Cheibaş a declarat că Mitropolia susţine poziţia Episcopului Marchel de a protesta împotriva înregistrării Ligii Islamice în Moldova, dar astfel de proteste încă nu au fost programate pentru municipiul Chişinău sau alte Eparhii din Moldova.

În legătură cu îndemnul PS Marchel am fost întrebat dacă acest gest mai poate fi considerat unul de toleranţă din partea Bisericii Ortodoxe din Moldova. Aici ţin să precizez următoarele:

Patriarhia Ierusalimului a rupt comuniunea euharistică cu Patriarhia Română


Sfântul Sinod al Patriarhiei Ierusalimului s-a reunit în şedinţă sinodală în data de 9 mai, unde, printre altele, a luat o hotărâre în “problema anticanonică a Bisericii din Ierihon” (Aşezământul românesc al Patriarhiei Române), hotărînd întreruperea comuniunii cu patriarhul Daniel al Bisericii Ortodoxe Române. Totodată s-a recurs la caterisirea arhimandritului Ieronim Crețu, reprezentantul Bisericii Ortodoxe Române la Ierusalim.

Scrisoare de suflet: sinceritatea (a)duce la Adevăr!

Ieri am primit de la un credincios baptist o scrisoare care m-a impresionat nespus de mult. Imediat am cerut acordul persoanei respective de a o publica, cu condiţia păstrării anonimatului (mai ales că eu am luat-o ca pe o spovedanie). Redau textul integral, fără modificări; eu doar am pus diacriticile pentru a fi mai uşor citită. Îi îndemn şi pe ortodocşi şi pe baptişti să mediteze mult la cele scrise, mai ales că sunt din inimă. Voi continua discuţia cu această persoană pentru a-i prezenta Ortodoxia aşa cum, din păcate, nu a avut posibilitatea să o cunoască. Ca el însă, dar mă tem că sub nivelul lui, avem încă 4 milioane de creştini doar în Republica Moldova. Şi ca să evit capitolul întrebărilor fără răspuns, redau scrisoarea:

Cum cred eu că trebuie să se lucreze la o nouă ediţie a Liturghierului

Un preot din Ardeal m-a întrebat: Când vom putea avea o ediţie mai bună a Liturghierului românesc? Cine şi cum ar trebui să lucreze la ea?

După cum probabil ştiţi, în 2008 am scos o carte despre Liturghie („Liturghia Ortodoxă: istorie şi actualitate”) în care am dat şi o versiune de text a Liturghiei Sf. Ioan Gură de Aur, venind cu nişte propuneri de îmbunătăţire a traducerii actuale a Liturghierului. Tot în 2008 Patriarhia Română a editat  un nou Liturghier la care eu am scris o recenzie (poate prea dură, dar justificată), în care iarăşi am semnalat mai multe greşeli de traducere şi de rânduială, venind cu unele propuneri. În 2009 am scris un amplu studiu despre Proscomidie, venind cu alte propuneri şi explicaţii. Între timp am aprofundat şi mai mult acest subiect, studiind zeci de manuscrise şi ediţii greceşti şi slavoneşti ale Liturghierelor, încât, la a doua ediţie a cărţii (aflată acum în lucru), voi renunţa la unele traduceri din prima ediţie, în schimb voi veni cu mai multe îmbunătăţiri la prima variantă, mai ales că atunci unele idei şi variante de traducere nu le-am trecut în carte şi pentru a nu părea prea revoluţionar.

Iar acum vreau să răspund la întrebarea sfinţiei voastre.

Cenzura Prohodului Mântuitorului în BOR şi dezvinovăţirea evreilor

       Dacă până anul acesta, Prohodul lansat de Patriarhia Română era incomplet, fără 13 strofe ce făceau referire la iudei, anul acesta Patriarhia a editat un alt Prohod, zic ei în conformitate cu cel grecesc, fiind complet  în ce priveşte numărul strofelor, doar că este corectat politic pentru a nu crede lumea că poporul evreu este vinovat de moartea lui Iisus. Mai jos puteti observa cum are loc cenzura textelor sfinte:

Despre Molitfele Sf. Vasile citite de unii la 1 ianuarie

Întrebare: Preacuvioase părinte, aş dori o lămurire asupra următorului extras din comunicatul Bisericii Ortodoxe Române (în baza hotărârii sinodale din 17 februarie), cu privire la săvarşirea Molitfelor Sf. Vasile cel Mare: ,,citirea Molitfelor Sfântului Vasile cel Mare în noaptea trecerii dintre ani este o practică regională (mai ales în sudul ţării) neaprobată de Sfântul Sinod, inexistentă în alte zone ale ţării şi mai ales în practica altor Biserici Ortodoxe surori.'' Este chiar aşa?

Răspuns: Da, aşa este! Practica citirii Molitfelor Sf. Vasile cel Mare în ziua de 1 ianuarie nu este una generală în Biserica Ortodoxă, ci una locală şi fără nicio justificare istorică, liturgică sau spiritual-ascetică.

Aceste rugăciuni trebuie citite într-un cadru restrâns, doar persoanelor care sunt chinuite în mod clar (evident) de duhurile necurate, şi obligatoriu precedate de Spovedanie. La citirea rugăciunilor ar putea fi admise şi rudele împreună-rugătoare, dar nu şi alţi spectatori ocazionali sau curioşi. Citirea lor pentru comunitatea largă în care, de regulă, nu este nici măcar o singură persoană demonizată de faţă, este o greşeală şi un nonsens. Pentru unii, această practică este şi o afacere…

De aceea consider că hotărârea sinodală este una foarte corectă şi potrivită, iar „argumentul” cu exorcismele citite fiecăruia la Botez, invocat de unii, nu rezistă, pentru că rânduiala şi mai ales scopul celor două tipuri de exorcisme este diferit.  

Mulţi au o percepţie magică viziavi de aceste rugăciuni (molitfe), crezând că dacă le-au fost citite, ei sunt ocrotiţi şi nimic rău nu li se va întâmpla, ceea ce bineînţeles este fals. Adevărata ocrotire de puterea celui rău vine ca urmare a unei vieţi curate, însoţite de spovedanie şi împărtăşire cât mai deasă, iar cei care nu au o relaţie vie cu Dumnezeu, pot să-şi facă zilnic Masluri şi să asiste la astfel de rugăciuni, că nu le va fi mai bine, ba chiar le poate fi mai rău.