Mineiul pe luna decembrie, ziua 25 – Slujba Naşterii Domnului (text PDF)
Mineiul pe luna decembrie, ziua 25 – Slujba Naşterii Domnului (text PDF)
Notă: Textul a fost redactat după ediţia modernă a Mineiului românesc, cu unele corectări şi adaptări.
Psihoza calendaristică europeană în Moldova
Recent, Parlamentul Republicii Moldova a hotărât ca data de 25 decembrie să fie considerată zi de sărbătoare nelucrătoare, fiind numită „Naşterea lui Iisus Hristos (Crăciunul pe stil nou)”. În argumentarea acestei modificări la „Legea cu privire la zilele de sărbătoare şi de odihnă din RSS Moldovenească”, care este încă din decembrie 1990, autorii modificării constată că:
– deşi majoritatea creştinilor din Republica Moldova ţin Crăciunul pe vechi, adică pe 7 ianuarie, tot mai mulţi cetăţeni (nu se dau cifre sau procente) încep să ţină Crăciunul pe nou, adică pe 25 decembrie;
– toate ţările Uniunii Europene ţin Crăciunul pe 25 decembrie, ceea ce ar trebui să facem şi noi, în semn de solidaritate cu cetăţenii acelor ţări (şi, implicit, cu misiunile diplomatice acreditate în Republica Moldova), dar şi ca o armonizare a sărbătorilor din iarnă între Republica Moldova şi Uniunea Europeană.
Moartea lui “Moş Crăciun”
Societatea modernă promovează un "Moş Crăciun" ateu şi comercial. Protestanţii din Danemarka au înţeles ce trebuie să facă cu acest "Moş" apostaziat: "să fie sinucis"!
Răzvan Codrescu: PSIHOZA MOAŞTELOR – CAZUL PĂRINTELUI GHEORGHE CALCIU
În ultimele zile, presa a început să vorbească tot mai mult despre întîmplările recente de la Mănăstirea Petru-Vodă ca despre un "scandal", sugerînd că în spatele lor s-ar afla nu se ştie ce conspiraţie obscură potrivnică cinstirii martirilor neamului şi "minunismului" atît de atractiv nu numai pentru o anumită naivitate habotnică, dar şi pentru nişte oficine mediatice lipsite de cea mai elementară cultură religioasă şi de orice orizont moral-spiritual. Paie pe foc pun chiar cei responsabili de abuzurile comise acolo, care n-au nici o ezitare să mintă şi să incite lumea în numele credinţei lor rătăcite, acuzînd de-a valma pe stareţ, pe ierarhi sau pe fraţii din obşte care nu le împărtăşesc exaltările paranoide.
Cotidianul “Adevărul”: interviu la începutul Postului Naşterii Domnului
Creştinii ortodocşi de stil vechi intră, astăzi, în Postul Naşterii Domnului, care va dura 40 de zile, până pe 6 ianuarie. Despre însemnătatea acestei perioade în viaţa unui credincios şi cum este corect să postim ne vorbeşte ieromonahul Petru Pruteanu, doctor în teologie ortodoxă şi preot misionar în Portugalia.
Părinte, explicaţi-ne de ce este important să ţinem post şi cum ar trebui să-l respecte corect un bun creştin.
Postul înseamnă o redeplasare a accentelor şi stabilirea unei noi ordini a priorităţilor în viaţa noastră, cel puţin pentru perioade scurte de timp. Omul modern are tendinţa permanentă de a se preocupa de trup şi a uita de suflet, iar postul înseamnă diminuarea preocupărilor faţă de trup şi o mai intensă preocupare pentru cele ale sufletului. Unii percep postul doar ca pe un regim alimentar mai special, iar alţii îl consideră un fel de dietă. Biblia şi Biserica nu aprobă această abordare. Regimul alimentar este foarte important şi are, inclusiv, beneficii medicale şi curative, dar acesta nu este un scop în sine. A posti înseamnă a te înfrâna nu doar de la bucate, ci şi de la fapte urâte, de la vorbă multă, de la orice tip de distracţie şi plăcere, dând o mai mare importanţă rugăciunii, citirii Sfintei Scripturi, milosteniei şi altor fapte bune. Fără acestea din urmă, postul este lipsit de valoare şi eficienţă.
Ce spune Sfânta Scriptură despre post? Este obligatoriu?
Conferinţă în Belgia: Hristos – Biserica – Euharistia
În perioada 30 noiembrie – 1 decembrie a.c. voi vizita parohia Sfântul Apostol Andrei din oraşul Gent /Aalst, Belgia.
Sâmbătă seara, pe 30 noiembrie, după slujba Vecerniei (orele 18.00), cu binecuvântarea ÎPS mitropolit Iosif, voi susţine o conferinţă pe tema: „Biserica şi Sfânta Euharistie – temelie şi cale a vieţii în Hristos”. A doua zi voi coliturghisi în aceeaşi parohie.
Intrarea este liberă. Adresa şi modalităţile de a ajunge la biserică sunt indicate pe saitul oficial al parohiei româneşti din Aalst.
La solicitarea părintelui Constantin Pogor, organizatorul evenimentului, am scris un rezumat al ideilor pe care urmează să le dezvolt în cadrul conferinţei. Iată textul acestuia:
Holocaustul creştinilor în Nigeria
Postarea se dedică zilei de pomenire a părintelui Daniil Sysoev,
ucis de un musulman în Biserica sa la data de 19 noiembire 2009.
Pe internet s-au strecurat poze cu holocaustul organizat de musulmani în Nigeria în martie 2010 asupra unui număr de aproximativ 500 de creştini (de diferite confesiuni, în special romano-catolici). Imediat după eveniment, cotidianul "Adevărul" a vorbit despre acest masacru, dar fără să precizeze în ce mod au fost omorâţi cei peste 500 de oameni. Unele saituri creştine afirmă că cei mai mulţi au fost omorâţi prin ardere.
În 2013, când pozele au început să facă înconjorul lumii, mass-media oficială a negat aceste informaţii, spunând că este vorba de Republica Congo şi explozia unei cisterne de combustibil.
Există însă mărturii şi dovezi că un holocaust în Nigeria a existat. Iată şi o altă sursă. Şi chiar dacă poza de mai sus nu reflectă anume evenimentul din Nigeria, ea rămâne o "poză simbol" pentru un holocaust care, se pare, totuşi a avut loc…
Deci unde este atitudinea "statelor iubitoare de democraţie"?
Iarăşi despre legătura dintre spovedanie şi împărtăşire. Concretizarea poziţiilor
Istoria Bisericii cunoaşte mai multe valuri de discuţii despre deasa împărtăşire şi pregătirea pentru primirea ei. În ultima vreme, însă, dezbaterile s-au canalizat mai mult în direcţia precizării raportului dintre spovedanie şi împărtăşire, iar tonul discuţiilor a creat impresia conturării a două tabere adverse care nu se pot nicidecum înţelege la această temă. Şi, într-adevăr, careva „tabere adverse” există şi ele practic nu comunică una cu alta, ci doar se atacă mai mult sau mai puţin frăţeşte şi, de obicei, fără argumente istorice şi canonice irefutabile. Unii citează anumiţi duhovnici, alţii îi citează pe alţii, dar puţini dintre ei încearcă să raporteze tradiţiile dintr-un anumit timp şi spaţiu concret la Sfânta Tradiţie a Bisericii Universale.
Opinia generală despre cele două tabere este următoarea: cei care se autointitulează „tradiţionalişti” consideră că spovedania trebuie să preceadă în mod obligatoriu împărtăşirea euharistică, iar cei care sunt numiţi de către „tradiţionalişti” ca fiind „liberali”, consideră că nu-i nevoie în mod obligatoriu să te spovedeşti înainte de împărtăşirea euharistică. (Apropo, cei ce se numesc „tradiţionalişti” nu vorbesc aproape deloc despre spovedania înainte de Sfântul Maslu, ceea ce confirmă o dată în plus unghiul destul de îngust al abordării problemelor.)
În realitate, însă, eu cred că portretul acestor „tabere” este mult mai complex şi cei care se apucă să abordeze acest subiect trebuie să ţină cont anume de nuanţe, fără să se grăbească să-i pună pe ceilalţi într-o „oală” în care aceia se simt cu totul străini. Eu, de exemplu, văd nu două, ci patru abordări diferite ale relaţiei dintre spovedanie şi împărtăşire şi, respectiv, patru „tabere” mai mult sau mai puţin opozante: