În decursul ultimelor şase secole, majoritatea liturgiştilor au susţinut ideea că Biserica Ortodoxă, în ciclul unei zile liturgice, are şapte Laude bisericeşti. Însă pentru un studiu mai sistematic şi mai aprofundat, noi vom încerca să prezentăm sistemul Laudelor aşa cum îl întâlnim în cărţile de cult (nu doar în Ceaslov) şi în istoria slujbelor noastre, şi nu cum este prezentat în manualele mai noi sau chiar mai vechi. Menţionăm că Biserica nu s-a legat niciodată de un anumit număr de Laude, pentru că acesta a variat în timp şi în funcţie de anumite tradiţii locale, de la două – la şase laude, iar menţiunea din Psalmul 118:164 trebuie înţeleasă simbolic, ca expresie a plinătăţii.
Biserica (atât cea văzută, cât şi cea nevăzută) Îl laudă pe Dumnezeu neîncetat, iar acest număr de 7, anume aceasta înseamnă. Sistemul de 7 Laude, în forma care îl cunoaştem astăzi este destul de târziu şi s-a generalizat datorită Sf. Simeon al Thesalonicului (†1429), cunoscut pentru exagerările privind simbolismele liturgice, iar mai târziu datorită Catehismelor din sec. XVII, printr-o analogie stranie cu 7 Taine.
Curios, dar nici Ceaslovul nu face vreo referire la un anumit număr al Laudelor şi nici nu uneşte anumite Laude doar pentru a obţine un anumit număr. Ceaslovul doar prezintă rânduiala a 9 Laude fără să facă o altă menţiune. Săvârşirea Laude se făcea după ora bizantină, iar timpul era împărţit aproximativ în 12 ore de zi şi alte 12 ore de noapte (în momentul solstiţiilor), dar lungimea zilei şi a nopţii varia în funcţie de lună şi anotimp, iar aceasta atrăgea după sine şi schimbarea orei de săvârşire a slujbelor şi chiar lungimea lor.
Deci, astăzi avem următorul sistem de 9 Laude, împărţit în trei cicluri (de seară, de dimineaţă şi de zi), a câte trei Laude:
1.Ceasul IX
2. Vecernia
3. Pavecerniţa
4. Miezonoptica
5. Utrenia
6. Ceasul I
7. Ceasul III
8. Ceasul VI
9. Obedniţa / Liturghia
Observăm că în fiecare ciclul este câte o laudă mai importantă (marcată cu bold / text îngroşat) şi că Ciclul de zi se încheie cu Liturghiasau, mai ales în Postul Mare, cu Obedniţa. Nu e clar însă de ce Obedniţa este scoasă din sistemul de 7 Laude, iar Ceasul I a fost comasat cu Utrenia doar pentru a ieşi numărul de 7.
Cele două Laude importante: Vecernia şi Utrenia au fost din totdeauna prezente în rânduiala slujbelor: atât la monahi cât şi la mireni. Astăzi ele sunt considerate Laude obligatorii (la care trebuie să fii prezent) pentru a sluji Liturghia sau a te împărtăşi cu Sfintele Taine. Celelalte însă, sunt considerate Laude exclusiv monahale (mai ales Pavecerniţa şi Miezonoptica) şi, în majoritatea Bisericilor Locale, ele nu sunt obligatorii pentru mireni. Doar în Biserica Rusă, şi nu peste tot, Ceasurile se citesc după toată regula tipiconală chiar şi în parohii.
Este normal ca şirul de Laude să fie încununat de Liturghie („lauda laudelor”) pentru că şi evreii numărau momentele de aducere a jertfelor printre laudele simple, iar Laudele creştine îşi au originea anume în cultul iudaic. Este adevărat că Liturghia, în prezent, nu face parte din Ceaslov (unde sunt celelalte Laude / Ceasuri), dar aceasta pentru că în vechime, monahii, în cea mai mare parte nehirotoniţi, nu puteau face Liturghia şi o înlocuiau cu Obedniţa la care, uneori, monahii se împărtăşeau singuri cu Sf. Daruri mai înainte Sfinţite. Deci nu întâmplător anume din rânduiala Obedniţei, Liturghia a împrumutat cele 3 Antifoane care iniţial erau altele, şi finalul: Fie numele Domnului binecuvântat… cu Psalmul 33, iar în cadrul Obedniţei avem Crezul (care se rostea înaintea împărtăşirii), rugăciunea Slăbeşte, lasă, iartă… ca pregătitoare de împărtăşire, apoi Să se umple gurile noastre… de după împărtăşire etc.
Deci când vorbim de Obedniţă (Τυπικά), de fapt ne referim la o „liturghie fără preot” a monahilor. Şi astăzi, mai ales în mănăstirile de maici unde nu este preot, în locul Liturghiei se săvârşeşte Obedniţa, numai că fără împărtăşire.
Astăzi, noi nu putem să fixăm (şi să studiem) un număr al Laudelor bisericeşti, doar în baza Ceaslovului savait pe care l-am moştenit, mai ales că acesta are foarte mult lipsuri în organizarea şi conţinutul lui. De aceea, BOR a editat Catavasierul (întâlnită și la greci, sub o altă denumire), ca o carte care să împlinească lipsurile Ceaslovului, dacă ne uităm la aceasta prin prisma tipicului practicat astăzi, fie şi neoficial.
Nu ne propunem nici să convingem pe cineva că Biserica Ortodoxă are anume 9 Laude, şi nu 7 cum s-a crezut până acum. Nici nu am urmărit acest scop şi nici nu e nevoie de aşa ceva. Noi doar am enumerat toate Laudele (fără a suprima ceva sau a uni una cu alta) pentru a le putea studia sistematic şi logic.
Aceasta e valabil mai ales în cazul Privegherilor de noapte unde, Tipicul Mănăstirii Sf. Sava, are prevederi deosebite pentru timpul de vară şi de iarnă ale anului. Evident, în perioada rece a anului, când nopţile sunt mai lungi şi era mai puţin de lucru, şi slujbele trebuiau să fie mai lungi.
Poate că chiar s-ar impune editarea unui „Ceaslov catedral şi parohial” care să răspundă rigorilor şi cerinţelor liturgice de astăzi.
