Tot mai des sunt întrebat ce părere am despre evenimentele care s-au întâmplat recent la Chişinău, când protodiaconul Andrei Kuraev a numit Asociaţia religioasă "Fericita Matrona" drept sectă, iar liderul şi reprezentaţii de frunte ai acestei asociaţii, ştiind că "toate drumurile duc la Roma", i-au arătat lui Kuraev drumul spre "cea de a treia Romă (Moscova)". Mai concret spus, membrii acestei asociaţii i-au cerut teologului rus să-şi ceară scuze public, iar acesta refuzând şi chiar ofensând nejustificat şi foarte urât pe prot. Anatolie Cibric şi alţi membri ai Asociaţiei, i-a fost boicotată conferinţa de la Academia Teologică şi i s-a spus să plece din Moldova. De fapt nici nu era cazul să vină, chiar dacă, trebuie să recunosc, am mult respect pentru părintele Andrei Kuraev ca teolog , dar numai atunci când vorbeşte şi se comportă ca teolog, nu şi când face politică, la care chiar nu se pricepe şi se face de râs, crezând că noi suntem proşti şi nu de dăm seama unde el spune de la sine şi unde „de la partid”.
Eu am tot refuzat să mă pronunţ asupra acestui eveniment, pentru că nu sunt de acord nici cu misiunea de "mercenar" a părintelui Andrei Kuraev, dar nici cu unele idei extremiste promovate de Asociaţia "Fericita Matrona" (despre care voi scrie poate cu altă ocazie). Cât priveşte articolul publicat de părintele Savatie Baştovoi pe blogul său, în mare parte sunt de acord şi subscriu.
Fac totuşi o remarcă: problema nu e nici în părintele Andrei Kuraev şi nici în părintele Anatolie Cibric, ci în Mitropolia Moldovei (care, bineînţeles, nu înseamnă doar mitropolitul). Ea este responsabilă de tot ce s-a întâmplat în decursul anilor în cadrul acestei Asociaţii, de ceea ce s-a întâmplat în momentul vizitei lui Kuraev la Chişinău şi mai ales de tăcerea de după aceea, care este una dea dreptul alarmantă.
Dacă Mitropolia doreşte să fie pace, atunci trebuie să găsească înţelepciunea de a condamna extremele şi extremiştii, şi de a spune că „mercenarul” Patriarhiei Moscovei a întrecut măsura. Nu Asociaţia „Fericita Matrona” a făcut din acest eveniment un scandal între Chişinău şi Moscova, ci chiar Andrei Kuraev, iar Mitropolia are de ales:
1) să fie „curată” înaintea Moscovei, luând partea lui Kuraev, dar rămănând cu conştiinţa pătată, nemaivorbind de scandalurile interne ce pot apărea şi care de multe ori convin chiar Moscovei; ori
2) să dea dreptate Asociaţiei „Fericita Matrona”, rămânând cu conştiinţa (oarecum) curată, dar şi cu o frică continuă şi chiar risc pentru ceea ce uneori scapă de sub control.
Iertată să-mi fie îndrăzneala, dar cred că ar fi mai corect ca Mitropolia să aleagă calea de mijloc şi fie cu Adevărul şi cu Biserica lui Hristos, care nu are nevoie de asociaţii, organizaţi şi nu ştiu mai ce, ci în primul rând de verticalitate, mărturisire apostolică şi misiune internă foarte intensă (care presupune şi multă pregătire intelectuală a clerului), nemaivorbind de o curăţie a vieţii în Hristos a fiecărui membru al Bisericii de la ierarhi până la ultimul creştin botezat.
Dumnezeu să le lumineze şi să ne ajute în toate!
