ANAFURA sau ANTIDOR‑ul reprezintă una sau mai mul te bucăţi de pâine binecuvântată ce rămân după scoaterea Sfân tu lui Agneţ din prescura (prosfora) destinată pregătirii acestuia. Anafura se împarte, la sfârşitul Liturghiei, credincioşilor care nu s‑au împărtăşit în acea zi cu Sfintele Taine. Ea se poate lua de către credincioşi şi în particular, acasă, după rugăciunile de dimineaţă, pe nemâncate.[1]
Denumirea corectă a acestei „pâini sfinţite” este cea de antidor (ἀντίδωρον), şi ea poate fi tradusă prin expresia „în locul Da rului”, adică al Sfintelor Taine, dar nu ca un substitut al acestora.
Deşi majoritatea ortodocşilor folosesc anume această denumire, bulgarii şi românii folosesc termenul de anafură, pe care‑l întânim frecvent în Liturghierele medio‑bulgare şi româ neş ti din seolul al XVI‑lea încoace. Observăm de asemenea că bulgarii au schimbat accentul termenului grecesc ἀναορά – care desemnează „marea rugăciune euharistică” –, spunând aces tei „pâini” анафóра[2], iar românii i‑au zis anáfură.
În general, în rândul liturgiştilor există trei ipoteze privind apariţia şi întrebuinţarea anafurei[3]:
Continuare »
English