pentru o teologie gândită şi trăită
După ce reprezentanţii a două partide parlamentare (Partidul Liberal şi Partidul Democrat) au declarat că nu susţin proiectul Legii anti-discriminării, promotorii acestei legi caută diferite modalităţi şi tertipuri pentru a o aproba.
Fără mare gălăgie, cu multă prudenţă şi aproape în şoaptă (deşi se cunoaşte şi chiar a devenit proverbială patima unor reprezentanţi ai Guvernului de a face show-uri şi a atrage atenţia), Guvernul a aprobat în şedinţa sa de ieri (25 aprilie 2012) două documente, care ar putea fi folosite de cei câţiva reprezentanţi ai Guvernului şi acoliţii lor pentru a transpune în viaţă Legea anti-discriminării.
Unul dintre aceste documente se numeşte „Planul de acţiuni privind onorarea angajamentului Republicii Moldova faţă de Consiliul Europei”, al cărui punct 18 repetă acelaşi angajament de a aproba Legea anti-discriminării. Planul de acţiuni este un proiect de hotărâre, care va fi transmis Parlamentului pentru aprobare finală. În legătură cu acest Plan de acţiuni apar câteva gânduri curioase.
Parcurgând în chip binecuvântat perioada Postului Mare şi ajungând iarăşi la slăvitul praznic al Învierii Domnului nostru Iisus Hristos (anul mântuirii 2012), vreau să felicit cinstitul cler preoţesc şi monahal, rudele, fiii duhovniceşti, prietenii, cunoscuţii şi întreaga suflare ortodoxă cu această „sărbătoare a luminilor”, „plină de har şi de adevăr”. De la toţi îmi cer iertare şi pe toţi vă îmbrăţişez cu dragoste sfântă.
Şi aşa cum Hristos Cel Înviat i-a salutat pe ucenici cu „Pace vouă!” şi „Bucuraţi-vă!”, şi eu vă doresc ca pacea, bucuria şi binecuvântarea Domnului nostru să vă umple inimile şi să vă lumineze chipurile şi întreaga fiinţă. Dumnezeu să vă ajute în toate!
Hristos a înviat! Adevărat că a înviat!
Христос Воскресе! Воистину Воскресе!
Χριστός Ανέστη! Αληθώς Ανέστη!
ieromonahul Petru Pruteanu
Persecuţiile anticreştine iau amploare în tot mai multe ţări islamice ale lumii şi nu numai. Zeci de creştini mor zilnic în Asia şi Africa, dar nimeni nu-i apără. Presa ne arată zilnic curiozităţi despre pisici sau căţeluşi salvaţi „în mod miraculos”, dar masacrele anticreştine sunt tăinuite cu multă grijă. Organizaţiile mondiale sunt tot mai puţin preocupate de respectarea drepturilor minorităţilor religioase, fiind prea mult „ocupate” de apărarea drepturilor celor cu „orientare sexuală netradiţională”.
Este remarcabil faptul că ţările islamice în care au fost implicate trupele NATO, astăzi sunt focare de instabilitate social-religioase, iar creştinii din Irak, Libia, Pakistan, Egipt şi Siria sunt omorâţi în plină stradă sau sunt nevoiţi să se refugieze în alte ţări. Bisericile şi casele lor sunt incendiate, iar persoanele care nu vor să treacă la islam sunt lipsite de orice drepturi sau condamnate în baza unor legi stupide şi criminale.
Dincolo de basmele care ni se spun la TV, care vor fi consecinţele reale ale adoptării legii care face atâta vâlvă în ultima vreme..?
Nu este nevoie să ne dăm cu presupusul pe marginea acestui subiect, pentru că avem experienţa bogată a statelor care demult au început protecţia minorităţilor sexuale la nivel oficial. Aşadar, consecinţe:
De mai multe ori am fost întrebat de ce unii preoţi folosesc copia pentru vindecarea bolnavilor şi de ce Molitfelnicul conţine o astfel de rânduială neclară şi fără careva explicaţii. Am încercat să formulez un scurt răspuns la această întrebare devenită deja dureroasă pentru Biserică.
De multe ori am fost întrebat de ce monahii şi preoţii poartă haină neagră şi, totodată, de ce unii o poartă în permanenţă, iar alţii doar uneori. Întrebarea am primit-o de la copii, oameni maturi, jurnalişti, „oameni de cultură” şi chiar „oameni de biserică”. Mulţi nici nu ştiu cum se numeşte această haină, iar alţii nu fac diferenţă între hainele preoţeşti şi veşmintele preoţeşti, pentru că nici DEX-ul nu prea face diferenţă între ele. Biserica însă are limbajul şi tradiţiile ei, iar un om care pretinde că are o anumită cultură generală (nemaivorbind de cei care se pretind a fi „creştini ortodocşi”), trebuie să cunoască aceste lucruri.
În vara anului 2010, în cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia, basarabeanca Monica Grama a susţinut o teză de master despre istoria rânduielilor de tundere în schima monahală.
Şi astăzi lucrarea rămâne a fi unică în spaţiul românesc, iar cel mai important capitol al lucrării a fost publicat şi în revista “Altarul Reîntregirii” nr. 2/2011, pp. 169-204.
Cu acordul autorului, după anumite corectări şi îmbunătăţiri făcute de noi, acest studiu istorico-liturgic este publicat şi pe acest site (în PDF) şi poate fi citat doar cu menţionarea autorului şi a acestei surse electronice.
La începutul acestui an (2012), după câţiva ani de aşteptare[1], Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române a scos o nouă ediţie a Liturghierului. Mai mulţi preoţi şi studenţi teologi au vrut să afle ce părere am eu despre această ediţie şi modificările făcute de Comisia Liturgică (din 2 oameni!) de pe lângă Sfântul Sinod al BOR.
Nu mi-am propus şi nici nu cred că voi ajunge să fac o recenzie detaliată a acestei ediţii, dar am constat următoarele:
În Europa occidentală a "corectitudinii politice", este tot mai greu să fii creştin. În comunism, dacă purtai la gât cruciuliţă, în cel mai rău caz erai mustrat. În Marea Britanie a anului 2012, eşti concediat. Ministerul britanic al Egalităţilor a cerut avocaţilor guvernului să se opună dreptului angajaţilor creştini de a purta cruciuliţă.
Avocaţii guvernului de la Londra vor cere judecătorilor Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) să respingă acţiunile celor care au fost concediaţi pentru că au refuzat să renunţe la simbolurile lor religioase în timpul programului.
Acest fapt plasează pentru a doua oară coaliţia pretins de dreapta a lui David Cameron pe poziţii contrare celor ale Bisericilor Anglicană şi Romano-Catolică, după conflictul pe marginea căsătoriile între persoane de acelaşi sex, constată Daily Mail.
