LA MĂNĂSTIREA ZĂBRICENI A FOST ADUSĂ DIN ATHOS
ICOANA MAICII DOMNULUI "GRABNIC-ASCULTĂTOAREA"

Pentru orice ortodox, preacinstirea Maicii lui Dumnezeu a fost şi va rămâne un mare act de evlavie, pe care credincioşii Bisericii noastre îl fac cu multă dragoste, rugându-se Născătoarei de Dumnezeu ori de câte ori simt nevoia. Încă din timpul vieţii, pe când Fecioara Maria abia zămislise prin minune dumnezeiască, fiind inspirată de Duhul Sfânt, a profeţit că de acum înainte o vor ferici toate neamurile (cf. Luca 1:48). Şi întradevăr, Biserica cea adevărată a cinstit-o din totdeauna pe Maica Domnului, dându-i o venerare mai mare decât sfinţilor, dar fără să o adore deopotrivă cu Dumnezeu. Într-un cuvânt, doar Biserica Ortodoxă o cinsteşte corect pe Născătoarea de Dumnezeu, fără a o neglija sau necinsti, aşa cum fac sectarii şi fără a-i exagera rolul în istoria mântuirii neamului omenesc, aşa cum fac romano-catolicii.

Tocmai de aceea şi ajutorul Maicii Domnului este simţit şi preţuit cum se cuvine doar la ortodocşii evlavioşi. Aşa se explică faptul că multe sate şi oraşe au zidit biserici în cinstea Maicii Domnului, fiecare familie are în casă cel puţin o icoană cu chipul Născătoarei de Dumnezeu, iar unele femei chiar poartă numele Fecioarei Maria.

            Maica Domnului îi iubeşte şi îi ajută în mod deosebit pe călugări şi pe toţi cei care vieţuiesc în feciorie, iar aceştia, la rândul lor, îşi îndreaptă rugăciunile şi evlavia anume către Maica lui Dumnezeu, considerându-o drept maica lor duhovnicească. Iată de ce monahii din Sfântul Munte Athos şi din întreaga lume o cinstesc în mod deosebit pe Maica Domnului, iar ca răspuns şi binecuvântare, Ea a făcut cele mai multe minuni anume prin icoanele ce se află în mănăstiri.

 Deşi toate icoanele Maicii Domnului sunt sau pot fi „făcătoare de minuni” – dacă cei care se roagă lor au suficientă credinţă, numai anumite icoane au primit acest supra-nume de „icoane făcătoare de minuni”, iar cele mai renumite dintre ele se află în Sfântul Munte Athos (Grecia). Una dintre cele mai cinstite odoare de acest fel este Icoana Maicii Domnului „Grabnic-ascultătoare” de la Mănăstirea Dohiaríu din Athos, care are o istorie foarte interesantă.

 Originalul acestei icoane este pictat în frescă pe un perete lângă intrarea în trapeza mănăstirii. Icoana datează, cel mai probabil, din anul 1568, când iconograful Gheorghe Cretanul a terminat pictura bisericii mari a Mănăstirii, ctitorită de familia domnitorului moldovean Alexandru Lăpuşneanu. Deşi această icoană era pictată pe un perete exterior obişnuit, frumuseţea şi harul ei trezea o evlavie specială monahilor şi pelerinilor acestei Mănăstiri.

 În anul 1664 este consemnată prima minune săvârşită de acest chip al Maicii Domnului. Un monah pe nume Nil, care avea ascultarea de trapezar, din cauza slujirii pe care o avea, trecea foarte des prin faţa acestei icoane, dar fără nici o evlavie. Într-o zi, pentru indiferenţa sa, Maica Domnului l-a orbit şi el a căzut la pământ, iar ceilalţi monahi l-au ridicat şi au început să se roage cu lacrimi icoanei Născătoarei de Dumnezeu. Atunci Maica Domnului i-a vindecat orbirea şi a vorbit din icoană, numindu-se pe sine „Gorgoepikóos”, adică „Grabnic-ascultătoare”, promiţând că-i va ajuta pe toţi cei care i se vor ruga cu credinţă.

 Văzând această minune, monahii au zidit un paraclis în preajma acestei icoane, unde până astăzi cântă zilnic imne de laudă şi mulţumire Maicii Domnului. Ca răspuns la aceste rugăciuni, Maica Domnului săvârşeşte în continuare foarte multe minuni, icoana ei fiind cunoscută şi în afara Muntelui Athos.

 Întrucât icoana este pictată pe perete şi nu poate fi scoasă din Sfântul Munte, monahii au făcut o copie pe lemn a acestei icoane, pe care uneori o scot din Athos, pentru a i se putea închina şi femeile, căci de multe ori, chipul acestei icoane le-a ajutat mai ales pe femeile care nu puteau avea copii. În prezent icoana este cunoscută ca fiind izbăvitoare şi de alte boli şi neputinţe.

 Aceste nenumărate minuni au făcut ca Icoana Maicii Domnului „Grabnic-ascultătoarea” de la Dohiaríu, să fie cunoscută şi iubită în întreaga lume. Deja mai multe ţări ortodoxe au făcut copii după această icoană şi ele săvârşesc aceleaşi minuni în ţările lor ca şi icoana originală din Athos. Până nu demult, Republica Moldova nu avea o copie după această icoană, dar prin rânduiala lui Dumnezeu şi prin contribuţia unor ctitori evlavioşi, stareţul Mănăstirii Zăbriceni – arhimandritul Damian, s-a adresat stareţului Mănăstirii Dohiaríu – arhimandritul Grigorie, de a binecuvânta pictarea unei copii după original, în atelierul Mănăstirii Dohiaríu. După terminarea picturii, icoana a fost dusă în Paraclisul unde se află icoana originală, împărtăşindu-se acolo de har şi binecuvântare.

 La data de 25 mai 2009, icoana a fost adusă într-o procesiune solemnă de către stareţul Mănăstirii Zăbriceni, fiind pusă spre închinare în paraclisul Mănăstirii. De atunci, sute de pelerini vizitează Mănăstirea noastră pentru a primi binecuvântare, ajutor şi alinare în necazuri, boli şi suferinţe, iar noi încercăm să-i primim pe toţi cu dragoste, rugându-ne şi sfătuindu-i pe toţi cei care aleargă la ajutorul Maicii Domnului.

 Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, Doamne Iisuse Hrisoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi; Amin. 

            Vă prezentăm şi un Fotoalbum în care puteţi vedea imagini de la Mănăstirea Dochiariu (Athos) şi de la Mănăstirea Zăbriceni.

ANIVERSAREA A 10 ANI DE LA 
ÎNFIINŢAREA MĂNĂSTIRII ZĂBRICENI.
SLUJBA HRAMULUI    

             La data de 4 august 2009 s-au împlinit 10 ani de la înfiinţarea Mănăstirii „Naşterea Domnului” din s. Zăbriceni, raionul Edineţ. Cu acest prilej, în ziua de prăznuire a Sfintei Maria Magdalena şi a Sf. Sfinţit Mucenic Foca, Mănăstirea Zăbriceni şi-a sărbătorit hramul de vară, la care au participat mai mulţi protopopi şi preoţi, stareţi şi stareţe de mănăstiri, ctitori şi binefăcători ai Mănăstirii, precum şi peste 400 de credincioşi din mai multe părţi ale ţării.

Prăznuirea Hramului s-a început în ajun, cu slujba de priveghere, oficiată de către un sobor de preoţi în frunte cu stareţul Mănăstirii, arhimandritul Damian. Liturghia Praznicală din ziua de Hram a fost oficiată de PS Anatolie, episcop de Cahul şi Comrat (delegat din partea ÎPS Mitropolit Vladimir), însoţit de un sobor de peste 20 de preoţi din toată Mitropolia Moldovei.

În cadrul Sfinei Liturghii, absolventul Facultăţii de Teologie Pastorală din Edineţ, Victor Mihăilă, a fost hirotonit în treapta de diacon, urmând ca mai apoi să fie hirotonit preot pe seama parohiei Oneşti din vecinătatea Mănăstirii Zăbriceni.

În cadrul cuvântului de învăţătură, PS Episcop Anatolie şi-a exprimat mulţumirea şi bucuria de a sluji la Mănăstirea Zăbriceni, îndemnându-i pe credincioşi să preţuiască acest mare dar de a avea o mănăstire alături şi de a putea apela la rugăciunile şi sfaturile monahilor care se nevoiesc aici. De asemenea, PS Anatolie a evocat numele primului ctitor al acesti Mănăstiri, adormitul Episcop Dorimedont, pentru care a săvârşit şi o slujbă de pomenire.

La sfârşitul Tedeum-ului de mulţumire, stareţul Mănăstirii, arhimandritul Damian, i-a mulţumit PS Episcop Anatolie şi tuturor celor prezenţi pentru dragostea de a veni şi a se ruga împreună cu obştea de la Zăbriceni. Deasemenea, părintele stareţ a vorbit şi despre realizările şi nerealizările din primii 10 ani de existenţă ai Mănăstirii, mulţumim tuturor celor care au contribuit direct sau indirect la edificarea acestui aşezământ monahal şi îndemnându-i pe toţi oamenii de bună credinţă să contribuie şi mai departe la ridicarea bisericii mari a Mănăstirii.

Serbarea a continuat cu prezentarea unei cărţi ce cuprinde Paraclisul şi Acatistul Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Grabnic-ascultătoarea” (a cărei chip se află de peste două luni şi la Zăbriceni), şi a unui DVD audio, care cuprinde peste 200 de lecţii şi cateheze ortodoxe pentru copii şi maturi.

Sărbătoarea Hramului s-a încheiat cu obişnuita agapă frăţească la care au fost invitaţi toţi clericii şi credincioşii prezenţi. 

În continuare vă prezentăm un Fotoalbum.