Mesaj necititde protosinghel » 22 Mai 2016, 18:47
Există practici diferite, pe care cei care scriu Tipicul zilnic nu le înţeleg, iar atunci când fac astfel de precizări, aduc mai multă neclaritate:
1. Aproape peste tot în Grecia, la Liturghie nu se cântă Antifoanele Obedniţei (Ps. 102, 145 şi Fericirile), ci vechile antifoane: Ps. 91, 92 şi 94, cu refrenuri. În perioada tuturor Praznicelor, nu doar la Paşte, refrenul Antifonului III (mutat ca Antifon II) este legat de tema praznicului: "Mântuieşte-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce..." şi se menţionează Praznicul. Având în vedere acest refren, unii consideră că şi stihurile trebuie să fie tot cele ale Praznicului. Dar în cazul ăsta, n-ar trebui să mai avem "Veniţi să ne închinăm" la Liturghie, care e stih din Psalmul 94, ci să se zică şi Isodikonul praznical. (Sunt convins că cei mai mulţi n-au înţeles ce am scris. Dar nu mă mâhniţi... Cei care scriu Tipicul anual tot nu înţeleg asta...)
2. Există însă şi altă tendinţă, mai ales în Muntele Athos, unde, de exemplu, doar în Săptămâna Luminată se pune "Îngerul a strigat" şi "Luminează-te" la Liturghie, în loc de Axion, în rest, Axionul obişnuit.
Adică, putem observa nişte tendinţe:
- Săptămâna Luminată e văzută ca însăşi ziua Praznicului, dar unii încearcă să extindă unele elemente pentru toată perioada Praznicului, deşi nu fac acelaşi lucru la toate Praznicile, chiar dacă acelea au o după-prăznuire mai scurtă;
- Se încearcă restrângerea elementelor praznicale, care având în vedere că ţin tocmai 40 de zile, sunt considerate ca exagerate. Tot din acest motiv, deja din săptămâna următoare celei Luminate se intruduce postul de (luni,) miercuri şi vineri, deşi în primul mileniu, toată Cincizecimea nu se postea deloc.