Miercurea şi Vinerea după Rusalii tot timpul este harţi, pentru că din lumea următoare începe Postul Sf. Apostoli.
Eu aş zice că este harţi în cinstea Rusaliilor, aşa cum se întîmplă şi în Săptămîna Luminată în cinstea Paştilor, la fel şi în zilele de după Naşterea Domnului. În plus, Postul Naşterii Domnului şi Postul Adormirii M.D. nu au zile de harţi pregătitoare.
În principiu, îi dau dreptate lui "presviter". Eu am simplificat excesiv răspunsul ca să fac cititorul să înţeleagă şi să reţină mai uşor ideea.
Dar ca să fie şi mai clar (pentru toţi), cred că trebuie să precizăm următoarele:
1. În trecut, conform Tipicului Catedralei Sf. Sofia, dar şi unor mănăstiri de tradiţie studită, dezlegare în miercuri şi vineri era pe toată perioada de la Paşti până la Odovania Cincizecimii, precum şi de la Crăciun până la Odovania Theofaniei. Mai târziu, prin sec. 13-14, datorită tipicului monahal savait, aceste perioade au fost restrânse la o săptămână după Paşti, una după Cincizecime şi intervalul dintre Crăciun şi Theofanie. Scopul acestor dezlegări era unul de manifestare a bucuriei, dar şi de refacere fizică între posturile de durată. Deci aceste dezlegări tot timpul au acest dublu scop şi nu doar unul, lucru absolut firesc pentru constiuţia psiho-somatică a omului care mâncând trupeşte se veseleşte duhovniceşte (şi invers).
2. Este discutabil dacă "Săptămâna brânzei" de dinaintea Postului Mare urmăreşte scopul întăririi trupeşti prin acele dezlegări de miercuri şi vineri, din moment ce Tipicul reglementa în trecut o singură masă pe zi miercurea şi vinerea, interzicând şi astăzi Liturghia, deja fără motiv. (În acest scop vă recomand să citiţi studiul meu despre Perioada Triodului, care explică apariţia acelei săptămâni speciale.) Totuşi, de aproape 1000 de ani, creştinii percep de multe ori "Săptămâna brânzei" şi cea de după Cincizecime drept săptămâni pregătioare pentru posturile ce urmează, iar Posturile Naşterii Domnului şi cel al Adormirii Maicii Domnului nu au astfel de perioade pregătitoare din 2 motive: a) pentru că sunt cele mai târziu generalizate în Biserică (sec. XII); şi b) pentru că încep pe dată fixă şi nu au o săptămână liturgică clară înainte de începutul postului. Ambele motive sunt importante şi legate între ele, pentru că în primul mileniu, aşa cum deducem din mai multe scrieri, postul nu putea începe Sâmbăta sau Duminica, ba în unele regiuni chiar era întrerupt în fiecare Sâmbătă şi Duminică. Şi continuând această logică, nu cred că în trecut era posibil ca dacă Postul Sf. Apostoli sau al Adormirii se termina miercurea sau vinerea, să nu fie dezlegare şi în acea zi cel puţin la lactate.
Acum însă toate aceste reguli s-au încurcat foarte mult, iar una din cauze a fost influenţa şi suprapunerea diferitor reguli monahale locale, care ne împiedică să urmărim sau să fixăm din nou o logică clară a rânduielilor pentru posturi şi dezlegări.