Draga Doriana, un fost protestant scrie
din propie experienta , demonteaza toate argumentele tale...sa nu imi scrii ca sunt si ortodocsi care fac drumul invers, citeste cu atentie:
"... era o chestiune de .....
de recunoaştere şi de îmbrăţişare a adevărului realităţii în sine."
"Când
am renunţat la rolul meu de papă infailibil protestant, interpretând Biblia după ideile mele proprii,...."
"nu mă satisfăcea să caut un protestantism reambalat într-o haină sentimentală.
Căutam o viziune adevărată a credinţei creştine, şi am aflat această viziune în Ortodoxie"
"dacă tu cauţi o versiune a creştinismului „nouă şi îmbunătăţită”, atunci, fie că rămâi protestant sau romano-catolic, contează prea puţin..."
"...
Caută adevărul şi nu te mai preocupa de altceva...."
"[/b] M-am convertit la Ortodoxie fiindcă am văzut în teologia şi viaţa Bisericii Ortodoxe o mărturie pură a adevărului[/b] – adevărul propriei mele fiinţe create după chipul lui Dumnezeu. Nu era o chestiune de supunere faţă de o autoritate exterioară, ci de recunoaştere şi de îmbrăţişare a adevărului realităţii în sine.
Fără îndoială, Biserica Romano-Catolică este mai mare şi mai bine organizată decât Biserica Ortodoxă. Fără îndoială, actuala liturghie romană este mai „accesibilă” americanilor moderni decât lungile slujbe cântate ale Bisericii Ortodoxe. Nici nu poate fi negat faptul că Romano-Catolicismul este mai uşor de înţeles din punct de vedere intelectual, fiind aşezat temeinic pe un puternic sistem raţional. Însă, nimic din toate acestea nu fac ca Romano-Catolicismul să fie adevărat. Domnul nostru a spus: „Eu sunt Adevărul”. El nu a spus: „Eu sunt Eficienţa şi Comoditatea”.
Când am renunţat la Protestantism şi am îmbrăţişat Ortodoxia, implicit, am renunţat şi la Romano-Catolicism, fiindcă
Romano-Catolicismul şi Protestantismul sunt cu adevărat două feţe ale aceleiaşi monede. Când am abandonat noţiunea eretică de Sola Scriptura, am abandonat, de asemenea, presupoziţia că Creştinismul este o ideologie care poate fi derivată dintr-un text.
Când am renunţat la rolul meu de papă infailibil protestant, interpretând Biblia după ideile mele proprii, am renunţat, de asemenea, şi la fantezia că ar mai putea exista şi un alt papă infailibil.
Pentru a formula altfel: nu mă satisfăcea să caut un protestantism reambalat într-o haină sentimentală.
Căutam o viziune adevărată a credinţei creştine, şi am aflat această viziune în Ortodoxie. Desigur, ce era nou pentru mine era de fapt cea mai veche expresie a Creştinismului. Ortodoxia a fost religia Bisericii primare – chiar şi la Roma – înainte ca papa să devină un suveran infailibil, înainte ca purgatoriul să fie populat cu milioane de suflete care încearcă să scape de păcate, sperând că unele din „meritele prisositoare” ale Sfinţilor le-ar putea deschide calea.
Dacă vreţi să ştiţi cum era viaţa în Biserica primară, priviţi la Biserica Ortodoxă din zilele noastre. Ea mărturiseşte încă Crezul niceeo-constantinopolitan fără modificări, încă botează prin întreita scufundare[3], păstrează încă drept zile de post Miercurea şi Vinerea[4], respectă cu stricteţe Postul Mare şi cel al Naşterii Domnului[5], şi săvârşeşte încă Sfânta Liturghie într-un chip foarte asemănător cu cel din veacul al VI-lea[6].
Pe scurt, Ortodoxia este ceea ce era Romano-Catolicismul. Însă, dacă tu cauţi o versiune a creştinismului „nouă şi îmbunătăţită”, atunci, fie că rămâi protestant sau romano-catolic, contează prea puţin. Găseşte o biserică sau o parohie care îţi împlineşte nevoile şi se potriveşte stilului tău de viaţă, una în care să te simţi confortabil – o biserică cu o sală de gimnastică ar fi cea mai bună.
Însă, dacă tu cauţi cu adevărat să te întâlneşti cu Dumnezeu cel viu, atunci uită de toate gândurile şi de confortul vieţii. Caută adevărul şi nu te mai preocupa de altceva. Eu îţi pot spune că vei afla adevărul în Biserica Ortodoxă. Aici Îl vei întâlni pe Dumnezeu. Aici vei găsi îndrumarea de care ai nevoie pentru tămăduirea şi mântuirea sufletului tău."
pe
http://www.razbointrucuvant.ro/2011/03/ ... -seculara/
calea lui in Biserica (ed. rom.
Calea de la Protestantism la Ortodoxie, Ed. Ecclesiast, Sibiu, 2010)