O să încerc să fiu sistematic. Bineînţeles, nu am cum să epuizez subiectul, nici măcar în măsura în care cunosc o serie întreagă de lucruri. Cei care nu vor înţelege unele idei, să întrebe şi să nu mă judece înainte de vreme.
1. Sunt împotriva formei de ecumenism care se promovează acum. Am semnat
Mărturisirea de credinţă împotriva ecumenismului şi semnătura mea poate fi văzută
aici. Bineînţeles, n-am făcut-o de ochii cuiva, ci din convingere şi din dragoste pentru Sfânta noastră Biserică Ortodoxă. Cu toate acestea, aşa cum voi încerca să arăt mai jos, am o părere nuanţată despre Ecumenism şi nu sunt deacord cu tot ce se scrie pe bloguri, mai ales atunci când se ajunge la judecarea ierarhilor (indiferent de rangul şi jurisdicţia lor).
2. Ecumenismul e o problemă foarte delicată şi de el trebuie să se ocupe oameni foarte competenţi, iar amatorii şi nepricepuţii, pur şi simplu trebuie să tacă şi să asculte de Biserică. Nu e de nasul lor să judece pe ierarhii Bisericii. În Ortodoxie nu este anarhie, ci ierarhie, de care foarte mulţi uită, promovând anti-ierarhia, anti-clericalismul şi samovolnicia în Biserică. Sunt absolut convins că Dumnezeu nu va lăsa ca Biserica să se piardă, chiar dacă în particular, cei care trădează Ortodoxia, se pot pierde. Dumnezeu o va judeca şi pe asta, mai ales că e Biserica Lui!
3. Există un ecumenism inter-ortodox, care trebuie şi mai mult dezvolatat, pe toate planurile, căci e aproape mort. Ceea ce ţine însă de ecumenismul "inter-confesional" şi mai ales "inter-religios", trebuie privit cu destule rezerve, dar care nu poate fi exclus definitiv, pentru că aceasta ar însemna renunţarea la ideea Unităţii Bisericii, pt care au luptat atât de mult Sfinţii Părinţi şi pt care S-a rugat Însuşi Hristos. Pentru a fi mai înţeles, aş fixa nişte principii (personale):
a) Biserica Ortodoxă deţine şi mărturiseşte Adevărul Plenar şi ea singură întruneşte calităţile de Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească (Catholică) şi Apostolică. Toate celelalte confesiuni nu sunt Bisericii (căci Biserica doar Una poate fi), deşi, pentru constructivitatea dialogului, se poate accepta denumirea de "Biserica Romano-Catolică" sau "Biserica Anglicană", nu în înţelesul teologic, ci ca simple denumiri (totuşi oficiale) pe care ele şi le-au luat.
b) Biserica Ortodoxă poate şi chiar trebuie să conlucreze cu celelalte confesiuni şi religii în probleme sociale-caritative, şi trebuie, în baza Evangheliei, să promoveze principiile toleranţei religioase şi etnice, cu respectarea drepturilor tuturor, dar fără să se uite în special de drepturile pe care le merită majoritatea. (Acesta e un subiect delicat şi poate fi dezvoltat)
c) Biserica Ortodoxă nu poate pune la discuţii ("negocieri") învăţăturile sale de credinţă. În cazul în care suntem solicitaţi, ne expunem punctul nostru de vedere, spre mărturisirea Ortodoxiei, dar Adevărul nostru nu poate fi supus el însuşi discuţiilor.
d) Biserica Ortodoxă nu poate admite inter-comuniunea cu eterodocşii. Săvârşirea oricărei Taine împreună cu ereticii este inadmisibilă.
e) Celelalte rugăciuni împreună cu ereticii (Te-Deumuri ş.a.) sunt nedorite, mai ales din cauza smintelii pe care o provoacă. O unitate în Hristos nu poate fi atinsă decât prin rugăciune (!), dar aceste feluri de rugăciune, după cum se vede, urmăresc altceva... Personal consider că atunci când observăm că o anumită comunitate sau confesiune întreagă se apropie de Ortodoxie, noi trebuie să ne rugăm pt luminarea minţii şi încălzirea inimii lor, şi chiar să le permitem să asiste la slujbele noastre (la Liturghie - doar până la jumătate). Despre o împărtăşire în comun nici nu poate merge vorba. Participarea lor la rugăciunea ortodoxă, nu trebuie însă interzisă. Să ne gândim că în istorie, participarea ereticilor sau păgânilor la slujbele noastre au convertit la Ortodoxie neamuri întregi.
f) Biserica a dat în vechime o serie de Canoane care interzic rugăciunea cu ereticii şi schismaticii. Acestea au fost date ca o "măsură de protecţie" pt cei slabi. Ele îşi păstrează actualitatea, dar niciodată nu au fost o regulă generală mai ales pentru ierarhia superioară, care dintotdeauna a fost nevoită să practice diferite genuri de "diplomaţie bisericească". Astăzi, aceste canoane trebuie văzute ca o interdicţie pt eterodocşi a de face rugăciuni în Bisericile noastre (fiindu-le îngăduit doar să asiste). Pe de altă parte, ortodocşilor le este interzis să se roage în lăcaşele de cult ale ereticilor. Chiar şi aceşti paşi "ecumenici" pot fi făcuţi doar de oameni competenţi şi doar atunci când constatăm un interes real al altora pt Ortodoxie. Permanent trebuie subliniate diferenţele dogmatice, liturgice şi canonice care există între noi, pentru a nu da loc relativizărilor de orice fel.
4. Consideră că Biserica Ortodoxă trebuie să sisteze orice dialog teologic cu romano-catolicii, limitându-se doar la "relaţii prieteneşti", care şi aşa au mers uneori prea departe. Nu poate fi vorba despre nici un dialog pe marginea primatului papal sau a altor erezii papistaşe. Ierarhii se pot întâlni pt a discuta, de exemplu, despre felul cum ortodocşii din România îi ajută pe catolicii din Ardeal, iar catolicii din Italia pe ortodocşii români, dar astfel de discuţii nu pot trece în sfera dogmatică, inclusiv pe motivul că Ortodoxia este Sinodală, şi discuţiile particulare nici nu au vreo valoare.
5. Preoţii, monahii şi mirenii trebuie să fie treji şi să asculte de glasul ierarhilor fideli Ortodoxiei şi care, ţineţi minte, nu vor lipsi niciodată (după făgăduinţele nemincinoase ale lui Hristos). Cu ajutorul acestor ierarhi şi cu ascultarea noastră, Biserica Ortodoxă v-a burui! În aceste situaţii este foarte important să ţinem totuşi de unităţile bisericeşti canonice, şi să nu ne luăm după diferiţi schismatici, care uneori schimonosesc diferite informaţii acuzând ierarhii canonici, dar fac asta nu din fidelitate faţă de adevăr, ci pt că nu sunt recunoscuţi canonic de aceştia.
Desigur nu am epuizat subiectul, dar cred că poate fi un puct de pornire constructiv. Repet încă odată: dacă nu aţi înţeles ceva, întrebaţi-mă înainte de a mă judeca.