Mă bucur că discuţia rămîne deschisă şi că, de data asta, mi-aţi răspuns la toate pasajele. Dar mă amărăsc eschivele de la miezul problemelor prezentate.
orice liturgist SERIOS, citind cele de mai jos se amuză din plin.
Dacă nu aţi fi un liturgist serios, nu aş petrece cîteva ore pe săptămână pe forum sau citind studiile sfinţiei voastre. Şi totuşi, ce este de rîs la următoarele chestiuni ?
- este evident că Sf. Clement Romanul vorbeşte despre Euharistie şi despre Laude (Vecernia se numeşte şi jertfa de seară pînă azi). De acord, pe vremea lui nu erau 7, dar pe altceva insistă el : ca ele să fie săvîrşite "la timpurile şi orele stabilite". Aşa cum Euharistia se aducea "in statu die=într-o zi stabilită", nu oricînd.
-pe acelaşi lucru insistă şi Sf. Vasile: să nu dispreţuim nici unul din timpurile arătate.
Totuşi Sf. Vasile enumeră doar 6 Laude
Există un pasaj în care el enumeră 6 Laude şi spune că, împărţind Lauda de amiază în 2 părţi, se împlineşte numărul de 7, căruia îi dă valoare de lege.
Există însă şi textul pravilei 37, în care el enumeră toate cele 7: dimineaţa, ceasul III, ceasul VI, ceasul IX, seara, apropierea nopţii şi miezul nopţii. Nu este onest să vă opriţi doar la primul şi să-l ignoraţi pe al doilea, care este mult mai dezvoltat.
-cît despre Sf. Ioan Casian, spune destul de clar: de 7 ori ne vom aduna la rugăciune. Acesta este rostul Laudelor, să întrerupă la intervale regulate curgerea timpului, ca noi să-l slăvim împreună pe Domnul.
Ştiţi bine că această practică a fost ţinută de monahi din sec. IV pînă către sec. XVII. Aşa au privit ei problema,
îngust şi în literă
Însă ce i-a determinat să renunţe la o practică veche de peste 14 secole ? Turcocraţia (aşa cum aţi scris într-un studiu, n-am reuşit să-l găsesc acum) ? Iluminismul ? Colectivizarea ? Să fim serioşi !
Şi, oricum, toate acestea au trecut.
Eu cred că această renunţare exprimă formalism şi decadenţă liturgică. Dacă nu mai putem ţine pasul cu aceste periodice adunări în biserică la timpurile cuvenite, să recunoaştem acest lucru şi, întrucît
Nu cred că tb să ne ţinem prea multe de litere şi numere.
să rămînem cu Vecernia şi Utrenia, şi cu ce va
depinde de fiecare
. Nu ar fi mai cinstit ?
Aşa, dacă le punem pe toate la grămadă, (adăugînd şi ceva parastase, paraclise şi acatiste) la ce ne foloseşte ? E ca şi cum am mânca şi cina în continuarea prânzului, ca să fim liberi seara. Mă aşteptam ca un liturgist să observe obtuzitatea acestor obiceiuri de azi.