FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

Eu însă prefer varianta fără invocarea rugăciunilor episcopului.

Care ar fi motivul, dacă nu este unul personal?

Eu însă prefer varianta fără invocarea rugăciunilor episcopului.

Care ar fi motivul, dacă nu este unul personal?

Dumnezeu să mă ierte, dar faţă de ăştia din Basarabia am rezerve...

sfant parinte.. in sensul de sfintit, sa nu inteleaga vreunii oaresce trebuuri...

Este obligatorie pomenirea Sfinților Ioachim și Ana la majoritatea apolisurilor ?
Cum au ajuns ei acolo ?

Este obligatorie pomenirea Sfinților Ioachim și Ana la majoritatea apolisurilor ?
Cum au ajuns ei acolo ?

Aşa cum arată N. Uspensky în studiul său despre Otpusturi, până la jumătatea sec. 17, "purtătorii de Dumnezeu părinţi Ioachim şi Ana" erau pomeniţi doar în ziua de sâmbătă, când se pomenesc toţi sfinţii, după care a trecut spre a fi pomenit în toate zilele. Asta s-a întâmplat cu Slujebnikul slavonesc şi de acolo a trecut şi în Liturghierul românesc. Interesant că în aceaşi perioadă, la Otpusturi nu era pomenit sfântul ocrotitor al lăcaşului şi nici sfântul a cărui Liturghie s-a săvârşit.
Uspensky mai atrage atenţia asupra faptului că în rânduiala actuală Sf. Ioachim şi Ana trebuie pomeniţi doar la Otpusturile Mari, adică numai la Vecernie şi Utrenie, dar nu şi la celelalte.

La greci lucrurile par şi mai încurcate, dar în acelaşi timp sunt foarte simple. Ei în fiecare zi pomenesc Sf. Cruce (la noi doar miercuri şi vineri), Sf. Îngeri (la noi doar luni), Sf. Ioan Prorocul (la noi doar marţi), Apostolii (la noi doar joi, sâmbătă şi duminică), Mucenicii (la noi doar sâmbătă), Cuvioşii (la noi doar sâmbătă), patronii, sfinţii zilei + Ioachim şi Ana.

Cred că ar fi bine să se revină la vechea practică de a-i pomeni pe aceşti drepţi doar sâmbăta.

Dar ce legătură au ei cu sâmbăta, sau de ce sunt pomeniți nominal în cadrul invocării (fără nume) tuturor sfinților ?

Eu însă cred că locul lor cel mai potrivit este la otpustul Cununiei. O famile sfîntă ca ocrotitoare a familiilor creștine, deoarece ceilalți sfinți invocați la acest otpust oferă un ajutor și o pildă mai greu de înțeles.

Dar ce legătură au ei cu sâmbăta, sau de ce sunt pomeniți nominal în cadrul invocării (fără nume) tuturor sfinților?

Aşa cum "doctorii fără de arginţi" au început să constituie o categorie aparte deşi, până la urmă, ei sunt tot mucenici, probabil tot aşa a fost costituită această categorie a drepţilor Ioachim şi Ana, care fiind doar doi, nu este nici o problemă să fie pomeniţi nominal.

Eu însă cred că locul lor cel mai potrivit este la otpustul Cununiei. O famile sfîntă ca ocrotitoare a familiilor creștine, deoarece ceilalți sfinți invocați la acest otpust oferă un ajutor și o pildă mai greu de înțeles.

Şi eu sunt pentru pomenirea lor (doar) la Cununie, iar ziua în care sunt trecuţi în calendar să fie un fel de "zi a familiei creştine".

Sarut mana parinte! As vrea sa va intreb cum este corect:
Slava...Si acum...Doamne miluieste (de 3 ori), Parinte binecuvinteaza

Da, asta este varianta corectă.
Formula "Întru numele Domnului..." în faţă, aceasta se pune doar după rugăciunea "Cel ce în toate vremea..." la Ceasuri, Miezonoptică, Pavecerniţă şi înainte de Hexapsalm. La Otpustul obişnuit această formulă nu se pune, ci aşa cum aţi indicat la prima variantă.

De ce se face această diferență?

Ei, istoria-i lungă.
În trecut monahii făceau Ceasurile la ore fixe, fără a fi legate de Vecernie sau Utrenie, şi de regulă printre monahi nu erau nici un preot.
De aceea citeţul se adresa monahului mai în vârstă "Întru numele Domnului, părinte biencuvântează", iar acela spunea "Pentru rugăciunile...". Ca şi cum i-ar fi spus: "Tu nu eşti preot şi printre noi nu este nici un preot, dar întru numele Domnului rosteşte o binecuvântare", iar el ca semn de smerenie spunea "Pentru rugăcinile sfinţilor părinţilor noştri (adică a obştii şi a părinţilor din pustie)..." sau putea spune "Pentru rugăciunile sfinţilor părinţilor noştri şi ale stăpânului/egumenului nostru...".

Preotul însă, în virtutea slujirii, oricum toate le face "întru numele Domnului" şi de aceea nu mai este nevoie de precizat asta înainte de binecuvântare. Şi formula de binecuvântare a preotului este alta: "Dumnezeule, milostiveşte-te spre noi...".
De aceea Ceaslovul rusesc are la Ceasurile 1 şi 9 "Dumnezeule, milostiveşte-te", iar la Ceasurile 3 şi 6 "Pentru rugăciunile", căci primele erau legata de 2 Laude mari, când de regulă era prezent şi preotul, iar celelelte monahii le făceau fără preot.
În prezent ruşii nu mai ştiu toate astea şi chiar preotul spune la Ceasurile 3 şi 6 "Pentru rugăciunile", deşi la "Ceasurile împărăteşti" (care tot timpul se fac cu preot), peste tot avem "Dumnezeule milostiveşte-te". Numai că e doar de 3 ori pe an şi puţini care-şi pun problema.

Dar de ce și înainte de Hexapsalm se spune ”Întru numele Domnului...”, dacă este prezent preotul?

Dar de ce și înainte de Hexapsalm se spune ”Întru numele Domnului...”, dacă este prezent preotul?

Nu cunosc detalii, dar nu m-aş mira să fie o greşeală strecurată, mai ales că tendinţa de a pune peste tot "Întru numele Domnului" este veche şi puţini care i-au înţeles logica. La Biserica unde slujesc strana spune tot timpul "Întru numele Domnului..." şi eu nu mă grăbesc "să-i corectez".

Liturgica românească numeşte Otpust mare:
- Înţelepciune
- Binecuvântează
- "Cel ce este", binecuvântat este Hristos, Dumnezeul nostru
- Amin. Întăreşte Dumnezeule...
- Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pre noi
- Ceea ce eşti mai cinstită
- Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeul nostru...
- Slavă, Şi acum, Doamne miluieşte, Binecuvântează
- Hristos adevăratul Dumnezeul nostru.

De ce atunci în Ceaslov, în unele locuri prin "Otpust" se are în vedere doar binecuvântarea finală? De ex., la Vecernie: "Cuvine-se cu adevărat... Slavă... Şi acum... Doamne miluieşte (de 3 ori). Binecuvântează... Apoi se face otpustul".

Pentru că eu m-am referit la "formulele de Otpust", dar "otpustul" ca atare înseamnă însăşi concedierea, adică posibilitatea oamenilor de a ieşi din biserică. Dar această concediere este precedată de anumite "formule de Otpust" - asta dacă e să căutăm păduchi la peşte şi să introducem o nouă exprimare în liturgica românească.