FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

Sursa: Ieromonah Petru Pruteanu, LITURGHIA ORTODOXĂ istorie şi actualitate, Editura Sophia, Bucureşti -2008, p. 161.

Parinte, de unde pot face rost de cartea sfintiei voastre? Nu mai este pe stoc nicaieri si am mare nevoie de ea.

Parinte, de unde pot face rost de cartea sfintiei voastre? Nu mai este pe stoc nicaieri si am mare nevoie de ea.

În toamă iese ediţia a II-a revizuită şi completată. Mai aveţi puţină răbdare.

Ca fapt divers:

1. În 1968, la cererea mitropolitului Antonie de Suroj, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse a dispus revenirea la practica săvârşirii Liturghiei Darurilor Înainte sfinţite seara, acolo unde ierarhul locului consideră că acest lucru e posibil de realizat. Pentru cei neputincioşi era permisă împărtăşirea după doar 6 ore de ajunare. E bine când facem recurs la istorie!

2. Azi am fost la Liturghia Înaintesfinţitelor într-o biserică din Thessalonic. A început seara la 19.00 şi s-a terminat la 21.00. Când am auzit că se face la ora asta m-am întrebat cine mai vine... Mirarea mi-a fost mare. Biserica era plină, cel puţin 300 de oameni, dintre care 80% erau sub 35 de ani. Tot balconul era plin numai de studente. Vreo 100 de oameni s-au împărtăşit. A fost ceva minunat. M-a mişcat foarte mult. Preotul paroh are o viaţă sfântă şi o slujire impecabilă. A ţinut şi un scurt cuvânt despre cum să ne vedem fiecare păcatele... Mulţi plângeau, dar nimic artificial. Aveam impresia că sunt în secolul apostolic. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Părinte a apărut ediţia a II-a la cartea dumneavoastră sau urmează să apară?
Vă întreb pentru că am găsit cartea la o librărie din oraş şi dacă nu va apărea mă gândesc să o iau.

acolo unde ierarhul locului consideră că acest lucru e posibil de realizat.

1. Asta sună ca porunca ce zice: de 4 ori pe an, iar unde nu se poate, măcar odată.
La noi nu există vreo decizie în această privință, dar acolo unde parohul consideră că e posibil, se face.

2. E bine să ne vestiți astfel de exemple, spre încurajare.

Părinte a apărut ediţia a II-a la cartea dumneavoastră sau urmează să apară?
Vă întreb pentru că am găsit cartea la o librărie din oraş şi dacă nu va apărea mă gândesc să o iau.

Chiar azi vor vorbit cu cei de la editură şi o programăm pentru octombrie. Eu vă sfătuiesc să aşteptaţi ediţia a II-a şi numai dacă aveţi de făcut vreo lucrare sau ceva, să o luaţi şi pe prima.

Doamne ajuta,cand preotul slujeste singur ,bea din potir sau nu?
Dar cand slujesc mai multi,cum se procedeaza?

Doamne ajuta,cand preotul slujeste singur ,bea din potir sau nu?
Dar cand slujesc mai multi,cum se procedeaza?

Corect ar fi ca împărtăşirea să se facă (în toate privinţele) ca la o Liturghie obişnuită.
Obiceiul întâlnit la ruşi şi la români ca cel care va consuma potirul (la sfârşit) să nu bea din potir, este nou (din sec. 17) şi greşit. Grecii nu au şi nici nu au avut aşa ceva. Petru Movilă a fost cel care a introdus ideea că la Liturghia Înaintesfinţitelor nu avem Sf. Sânge, ci doar un fel de vin binecuvântat. Dar asta e o prostie.
În cartea mea despre Liturghie am adus suficiente argumente împotriva teoriei lui Pentru Movilă.

Părinte, am înţeles ideea uniri Obedniţei cu LDIS de aici şi mi-se pare normal.
Atunci putem avea 3 randuielii distincte.
Unirea celor două când se face slujba LDIS doar dimineaţa, şi atunci trebuie vecernia separată în care se pot pune citiri din VT.
Două ritualuri ale împărtăşiri distincte. Unul (LDIS) când avem şi suntem nevoitori vrând să valorificăm ziua de post creând posibilitatea cununilor celor care vor şi pot să se nevoiască şi care să se încheie seara (aproximativ ora 15,00), unită cu Vecernia, la care se pot adăuga citiri din VT.
Şi alt ritual mai restrâns (Obedniţa) care să ţină cont de cei bolnavi, neputinciosi, cu servicii sau copii şi chiar şi leneşi şi care să se facă dimineaţa după Utrenia ca să nu cârtească .

Dar lumea nu munceşte la orele 15:00? Iar la 18:00 când se eliberează nu-i deja prea târziu?

De regulă un program normal are 8 ore în România. 07,00-15,00; 08,00-16,00. Dar nimic nu-i bătut în cuie. Nici la 18,00 nu-i prea târziu.

Cunosc mai mulţi mireni care săptămânal bat drumuri lungi cu maşina şi nu mănâncă nimic vinerea până la sfârşitul maslului săptămânal care se termină la ora 22,00, că să obţină o gura de aghiazma mare.
Să nu mă întrebaţi de ce nu se împărtăşesc că asta e o altă problemă ce tine de mentalitatea şi credinţa duhovnicului lor.

Ce am vrut eu să arat este că potenţial există, numai dacă se ştie al valorifica şi răsplăti pe măsură.

M-am mai gândit la varianta propusă de sf. voastră de unire a Obednţei cu LDIS şi am ajuns la concluzia că este bună şi nu prea.
Este bună că rezolvă o anomalie tipiconală actuală, adică slujirea Vecerniei cu LDIS dimineaţa şi atât.
Dar în acest caz nu este bună pentru că suspendă ajunarea pentru care a şi fost concepută LDIS.
Privând şi pe cei care vor şi pot mai mult de la împărtăşire după o zi de ajunare, ceea nu e tocmai corect şi nici normal.

În plus, această unire riscă să aducă şi mai multă confuzie cu privire tât la înţelegerea scopului pentru care a fost concepută LDIS şi unită cu Vecernia. Cât şi la rostul celor două slujbe cu acelaşi scop.
Adică, oricât le-am ajusta tot suprapunere este. Nu că acum nu ar fi suprapunere sau LDIS nu ar păstra elemente de la Obednita la sfârşit, după modelul celorlalte liturghii. Dar propunerea nu rezolvă satisfăcător problema.
Oricum este mai bună decât practica actuală generalizată a slujirii LDIS dimineaţa.

Însă varianta propusă de mine cu două slujbe la ore diferite, Obednita dimineaţa şi LDIS seara ( dacă s-ar putea reconstitui Obednita că ritual al impartasirii), deşi pare mai idealistă, corespunde mai bine realităţii, din următoarele motive:

1. Oferă posibilitatea colectivă a împărtăşiri acelor categorii de oameni care nu pot ajuna până seara. Bolnavi, copii, bătrâni, neputinciosi. etc.

2.Oferă posibilitatea împărtăşiri celor care nu au posibilitatea să vină seara, de pildă, sunt mulţi care lucrează schimbul 2. dar care pot să compenseze ziua de ajunare cu seara de ajunare până a două zi.

3. Oferă posibilitatea impartasirii acelor oameni care pot şi vor să ajuneze până seara.

4. Revalorificăm şi punem în lumină o slujbă neînţeleasă actual ( Obedniţa ), chiar dacă îi dăm un alt timp de săvârşire, devine totuşi utilă.

5. Oferim posibilitatea slujirii LDIS împreună cu Vecernia la timpul ei rezolvând o anomalie tipiconală.

6. Infrumuseţăm şi imbogatim cultul cu variante alternative şi diverse şi utile ale impartasirii.

7. Cel mai important, creşterea numărului celor din biserica şi folosul mântuiri lor.

8. Dăm un sens suprapunerilor din slujbe dacă tot există.

Ce ziceţi?

De fapt haideţi să punem altfel problema. În realitate nu avem o Liturghie, ci un rit de împărtăşire. În funcţie de puterea de a posti ar trebui să existe posibilitatea de a te împărtăşi fie dimineaţa în cadrul Odedniţei, fie seara în cadrul Vecerniei. Poate că e o simplificare exagerată a problemei, dar e una logică, nu?

Exact.

Am gasit in Liturghier ca dupa prima paremie se aseaza un sfesnic inaintea Usilor Imparatesti, iar preotul luand si cadelnita zice: "Lumina lui Hristos lumineaza tuturor".

Aşa fac şi trebuie să facă mai departe preoţii.

Am auzit la cineva o alta varianta, si anume in loc de sfesnicul din fata Usilor Imparatesti, sa se puna un sfesnic pe Evanghelie, si acela sa se foloseasca in acest moment.

Aşa fac episcopii, iar sfeşnicul respectiv este dicherul.

Ce parere aveti?

E bine să se păstreze această distincţie între preot şi episcop.

Doamne ajuta! E prima oara cand postez pe acest forum foarte folositor
Sunt nelamurit in privinta asezarii sfesnicului (chandelier) pe Sf. Evanghelie. In ultima fraza citata mai jos (sursa: http://www.pagesorthodoxes.net/metanoia ... tifies.htm), diaconul inchide sf. usi si pune un sfesnic pe Sf. Evanghelie:

"DIACRE : Sagesse.
LECTEUR : Lecture du livre de la Genčse (ou de l’Exode).
DIACRE : Soyons attentifs.
Le lecteur lit la premičre lecture. Le diacre ferme les portes saintes et pose un chandelier sur l’Évangéliaire. Ŕ la fin de la lecture, le diacre ouvre les portes saintes."

În multe regiuni preoţii folosesc la LDIS şi la Slujba Pascală dicherul arhieresc sau un sfeşnic asemănător. Cred că despre asta merge vorba.
Înainte de a arăta sfeşnicul poporului, cu exclamaţia (dintre cele 2 paremii): "Lumina lui Hristos luminează tuturor", diaconu/preotul pune sfeşnicul pe Evnghelie pentru a arăta că "Lumina lui Hristos" şi Însuşi Hristos ca Persoană în două firi (simbolismul dicherului), este cunoscut în primul rând prin Evanghelie.
Dar acest simbolism nu e unul obligatoriu şi prin urmare nici gestul nu este obligatoriu. Se poate binecuvânta direct, fără a atinge sfeşnicul de Evanghelie.

Doamne ajuta parinte.Am o intrebare scurta.Am asistat saptamana trecuta in Constantinopol la o Liturghie a Darurilor la Patriarhia Ecumenica. Am ramas suprins sa vad ca la Vohodul Mare, parintele slujitor avea capul acoperit cu Aerul pana a intrat in Sfantul Altar.De unde aceasta traditie?
Cele bune.

Se pare că este o tradiţie foarte veche, din moment ce o au şi ruşii, dar numai la hirotonia în preot. Şi eu când am fost hirotonit preot, la Intrarea Mare, am purtat pe cap pocrovăţul mare. Iată un exemplu:



Nu cunosc nimic mai mult despre istoria sau simbolismul acestui gest. Un lucru este clar: LDIS a conservat mult mai bine vechile rânduieli (cu este, de exemplu, rânduiala cădirii la Heruvic, dar numai la ruşi) şi nu-i exclus ca această practică să fi avut loc şi la Liturghiile obişnuite.

Un lucru este clar: LDIS a conservat mult mai bine vechile rânduieli (cum este, de exemplu, rânduiala cădirii la Heruvic, dar numai la ruşi)

Care este randuiala cădirii de la Heruvic la LDIS ?

O altă întrebare:
Dacă avem două rânduri de Sfinte Vase, putem să punem duminică agnețul rezervat LDIS pe al doilea Disc, si acesta să rămână pe Sf. Masă până miercuri, iar atunci să-l deplasăm la proscomidiar la timpul cuvenit (în timpul stării a III-a a catismei), fără a mai face operațiile specifice stărilor I si II (desfacerea antimisului si mutarea agnețului pe disc) ?
De fapt, acest lucru s-ar putea realiza chiar dacă avem doar un singur rând de Sfinte Vase.