În legătură cu ectenia întreită, atît la Liturghie cît și la Vecernie.
Istoria ecteniilor de la Vecernie şi Utrenie a fost puţin studiată, dar în general acestea au urmat logica şi evoluţia ecteniilor de la Liturghie, deşi iniţial era un pic altfel, căci în comunităţile monahale, la slujbele zilelor de rând, ectenia întreită încheie Vecernia şi Utrenia. Culmea e că şi ectenia cererilor este una de ieşire din biserică, prin acea invocare a "îngerului păcii". Deci e greu să analizezi şi să tragi nişte concluzii 100% corecte.
Cert este că în cazul Liturghiei, ectenia întreită se rosteşte aproape imediat după cea mare, la diferenţe de 15-20 de minute (fără predică), şi de aceea pare a fi, şi chiar este, un fel de dublură a ei. Chiar în cadrul ei există nişte repetări inutile. Grecii, de exemplu, de cele mai multe ori, pomenesc pe "preoţi, ieromonahi, ierodiaconi, diaconi, monahi şi monahii" în continuarea cererii pentru ierarh şi acest lucru pare mai logic. La ruşi şi la români, acestea sunt 2 cereri separate şi intercalate de cererea pt conducere şi stareţ (dacă este).
Nu cumva sunt în plus cererile pentru ierarh și pentru conducători, care tocmai s-au pus la Ectenia Mare ?
Pr. Schmemann spune că Ectenia Mare este rugăciune cosmică și universală, iar cea întreită vizează nevoile concrete ale comunităților locale și ale persoanelor ce le formează; se trece de la general la particular.
Ei, observaţia lui Schmemann nu este chiar corectă, pentru că şi în ectenia mare ne rugăm pentru călători şi nu simplu, ci detaliat: "pentru cei ce călătoresc pe uscat, pe ape şi prin aer", deci pare a fi o cerere pt nevoi concrete ale unei categorii de oameni. Mai e prevăzută şi posibilitatea adăugării şi altor cereri, iar această prevedere se pare că nu-i chiar atât de nouă.
Iar cât priveşte pomenirea ierarhului şi conducătorilor, e mai complicat. Iniţial ectenia mare era înainte de Heruvic şi, prin urmare, pomenirea ierarhului şi împăratului se făcea înainte de Apostol când aceştia erau de faţă (şi era însoţită de nişte procesiuni speciale), sau/şi la ectenia întreită deja în toate cazurile.
După aceea ectenia mare s-a mutat înainte de Sfinte Dumnezeule, iar pe alocuri imediat după, şi abia târziu de tot a ajuns în locul unde o avem astăzi. Despre toate astea scrie Juan Mateos şi nu numai.
Deci în prezent e greu să-ţi dai seama cum ar fi mai corect, pentru că tradiţia liturgică merge pe alte principii. Elementele liturgice se suprapun şi numai dacă un element îl contrazice pe altul, cel care pare mai lipsit de importanţă este suprimat sau mutat, iar dacă elementele suprapuse pot "convieţui", ele sunt lăsate aşa realizând nu numai dublări, ci şi triplări.
Apoi, cît de potrivită este poziția cererii pentru ”cei ce odihnesc aici și pretutindeni” ? Pînă acum se afla după cererea pt. ”frații noștri cei întru Hristos”, în noua ediție a ajuns după ”mila, viața, pacea”. N-ar sta mai bine pe ultimul loc, ca să nu întrerupă cererile pt cei vii ?
Această cerere ridică multe probleme şi totuşi undeva trebuie pusă, mai ales dacă ne gândim că textul Liturghiei, în mod normal, nu trebuie să conţină o ectenie separată pentru cei adormiţi. Ectenia pentru morţi a fost introdusă de ruşi în sec. 15, înlocuind în zilele de sâmbătă ectenia întreită obişnuită. Apoi de prin sec. 17 au început să se spună ambele, iar românii au preluat anume acest model. Apare întrebarea: nu cumva ectenia întreită s-a dorit a fi o ectenie pentru ctitori? Vedem mai jos...
Însuşi textul cererii este prea general şi de multe ori nu se potriveşte. Eu, de exemplu, am slujit mulţi ani la o mănăstire nouă, unde toţi ctitorii erau în viaţă (şi sper să trăiască încă mult timp înainte), iar mănăstirea nici nu avea cimitir, ca cineva să "odihnească aici" - aşa cum spune ectenia. Deci spuneam nişte cuvinte moarte, dar nu puteam eu să schimb ceva că, dă mă rog, aşa scrie în carte.
Cred că logica aştezării ei a fost următoarea:
0. primele cereri, după logica ecteniei mari: introducere, cler (1), conducere, (cler 2); apoi
1. cerere pt ctitorii morţi
2. cerere pt ctitorii şi miluitorii în viaţă
3. cerere pt cei ce sunt de faţă în biserică.
Asta e doar o analiză, făcută în grabă. Nu vreau sau poate încă n-a venit timpul să propun şi soluţii...