Impărtăşanie deasă sau rară?!

Totul despre Liturghie şi alte teme implicite
danadoina
Mesaje:471
Membru din:01 Apr 2008, 22:26
Confesiune:ortodox
Re: Impărtăşanie deasă sau rară?!

Mesaj necititde danadoina » 22 Iun 2010, 21:05

....
....... Trebuie insa sa caut cu staruinta.
Exact si sa ai rabdare pana Domnul o sa iti trimita darul asta ! Maica Domnului o sa te ajute; inteleg perfect problema , noi avem aceeasi problema cand suntem in vara in Romania :( (odata am stat la o Liturghie foarte, foarte trista pt. ca nu am avut voie, asta in RO, sa ne impartasim pe motivul ca ar fi prea des desi ne spovedisem si tineam postul dupa canonul parintelui nostru duhovnic si, la aceea Liturghie mi-a ingaduit Domnul asemenea moment de rugaciune ca de abia "l-am putut duce" :) ). Trebuie sa te smeresti si sa ai rabdare zic eu si sa vrei sa faci voia Lui :) .

emanuel

Re: Impărtăşanie deasă sau rară?!

Mesaj necititde emanuel » 22 Iun 2010, 23:28

Ma gandesc ca grecii sunt greci si romanii sunt romani. Poporul grec e un popor mai apropiat de Dumnezeu, ma refer la cei credinciosi. Romanii din sf munte multi sunt reci unii cu altii, ca sa nu zic ca se vorbesc de rau. Grecii nu sunt asa. Rusii nu sunt asa. Sfintii greci au fost sfinti cunoscuti in toata ortodoxia, sfintii romani sunt sfinti cunoscuti mai ales la noi. Rusii au dat si ei sfinti cunoscuti in toate tarile ortodoxe. Romanii, sarbii mai rar. Grecii insa au foarte multi sfinti care au ajuns foarte cunoscuti in toate tarile ortodoxe. Pentru ca sfintii grecilor au avut o sfintenie mai mare, mai ravnitoare, mai marturisitoare si mai insemnata pentru Biserica. Gresesc ?
Tot asa credinciosii greci si preotii greci sunt mai uniti intre ei in ce priveste credinta si cele ale Domnului. Grecii sunt un popor mai aspru in marturisirea credintei si de aia a si ingaduit Dumnezeu ca la ei sa apara un sfant munte unde nu intra femeile si nu la noi. Asta arata o ravna deosebita. Ei sunt mai marturisitori si mai reci ca noi fata de lumea asta a pacatului. De aia si este la ei o impartasire mai deasa ca la noi. Este influenta sfantului munte, incat si la parohii au impartasire mult mai deasa. La ei in parohii exista o dragoste intre preoti si credinciosii ravnitori. O unire intre cei mai credinciosi. La noi nu e asa. La noi e mai mult o dragoste intre preoti si poporul ce vine la biserica dar care e impovarat cu pacate mari, cu nestiinta. De aceea la noi e impartasirea mai rara. Preotul nostru nu poate impartasi pe cei care au pacate opritoare, si nu poate impartasi des pe crestinii ravnitori care le apar cam mandri si nepasatori fata de lume, ca lipsiti de mila si dragoste. Asa ca crestinul ravnitor le apare preotilor cam pacatos, si chiar daca nu face pacate de moarte opritoare, ii apare cam nevrednic de impartasire deasa. Ii apare mai pacatos decat este in realitate, caci el nu are nepasare ci doar iubire mai curata entru Domnul.
In apus impartasirea deasa e ingaduita insa din alt motiv : din cauza ca acolo preotii ortodocsi de multe ori sunt prea pogoratori si nu au o pretuire dreapta fata de sfintenia sf taine. Stim cate incalcari de canoane sunt in apus, in tarile neortodoxe. Insa e in avantajul ortodocsilor ravnitori sa se impartaseasca acolo des, cu toate ca acesti ortodocsi cand vad muzica lumeasca la biserica in loc de evlavia necesara, scad in lupta si ravna lor.
Asa am ajuns sa imi explic cum se poate ca la noi sa apara atat de fireasca impartasirea rara, ceea ce este impotriva invataturii ortodoxe, si chiar un mare pacat, o erezie cum o numea parintele efrem vatopedinul, si cum la greci impartasirea deasa e iar fireasca. E diferenta de mentalitate la nivel de popor. Insa mila Domnului. Daca ni s-a dat sa suferim aceasta lipsa fundamentala la noi in tara asta e. Trebuie ca noi sa cautam acei preoti rari care mai au destula ravna incat sa inteleaga ca ortodoxia inseamna sfintire si unire a omului cu Dumnezeu, si nu doar mila fata de poporul suferind.
Iertati-ma daca am gresit.

Pr Haralambie
Mesaje:895
Membru din:14 Ian 2010, 19:54
Confesiune:ortodox
Preocupări:Sensul vieţii
Localitate:BOR
Contact:

Re: Impărtăşanie deasă sau rară?!

Mesaj necititde Pr Haralambie » 23 Iun 2010, 00:17

Ar trebui sa intreb preotii de la toate bisericile din Iasi daca sunt de acord. Asa ar trebui sa fac. As face-o insa peste o luna ma mut in judetul buzau sa stau pe un munte. Acolo pe un munte cu doar cateva sate imprejur si numai cativa preoti sunt sanse si mai mici sa gasesc un astfel de duhovnic. Deci problema ramane fara sperante vad.
Cine are cu adevarat dragostea pt sf Taine, cauta duhovnic care poate sa-l multumeasca, ca-i nemincinos ce-L ce a zis ''cautati si veti afla''
Aici se vede dragostea de Dumnezeu si pt sf Taine , adica, cel care o are si a inteles rostul lor, sacrifica/schimba multe chiar si locul de domiciliu pt a obtine ceea ce are cea mai mare voloare pt ca, ''unde este starvul acolo sunt si vulturii'' ;se stie de la pilda celor poftiti la cina cand unul si-a luat femeie...altul a luat 5 perechi de boi...etc, fiecare s-a scuzat in felul lui... ;Dumnezeu pune la incercare si in felul acesta.
Nu inteleg ce inseamna " exista si un santaj bun...care Lui Dumnezeu chiar ii place ".
Nu sti ce inseamna santaj? DEX-ul spune : constrangere prin amenintare sau intimidare in scopul obtinerii unui lucru, insa omite cel mai popular inteles care este ''pacaleala'' eu m-am referit doar la cel din urma.
Şi acum sa-ti dau pe scurt si un exemplu biblic de santaj bun de la Facere incepind de la cap 21: Iacov fiul lui Isaac ,(care a pretuit binecuvintarea Lui Dumnezeu) de ''Intai nascut'' la santajat pe fratele sau Esau(care a dispretuit-o) ca sa i-o dea in schimbul unui blid de linte, si mai departe la santajat/pacalit pe tatal sau (Isaac la batrinete inainte de moarte)deghizindu-se in fratele sau Esau ...si astfel a obtinut-o si Dumnezeu era cu el... ;mai mult in Biblie... :)

In felul acesta se poate raporta si in zilele noastre pacaleala(in cazul de fata pt sf Taine), sa ai indrazneala si s-o folosesti (pacaleala)dar la implinirea poruncilor Lui Hristos nu la pacat ;folosind si mici conventii cu Dumnezeu , in taina , in scopul de a obtine bunavointa LUI, asa ca intre fiu si parinte, dar acestea sunt de domeniul duhovniciei, mai mult la scaunul spovedaniei...
Ultima oară modificat 18 Apr 2011, 16:45 de către Pr Haralambie, modificat 1 dată în total.
Cu mult respect.

Pr Haralambie
Mesaje:895
Membru din:14 Ian 2010, 19:54
Confesiune:ortodox
Preocupări:Sensul vieţii
Localitate:BOR
Contact:

Re: Impărtăşanie deasă sau rară?!

Mesaj necititde Pr Haralambie » 23 Iun 2010, 00:34

Ma gandesc ca grecii sunt greci si romanii sunt romani. Poporul grec e un popor mai apropiat de Dumnezeu, ma refer la cei credinciosi. Romanii din sf munte multi sunt reci unii cu altii, ca sa nu zic ca se vorbesc de rau. Grecii nu sunt asa. Rusii nu sunt asa. Sfintii greci au fost sfinti cunoscuti in toata ortodoxia, sfintii romani sunt sfinti cunoscuti mai ales la noi. Rusii au dat si ei sfinti cunoscuti in toate tarile ortodoxe. Romanii, sarbii mai rar. Grecii insa au foarte multi sfinti care au ajuns foarte cunoscuti in toate tarile ortodoxe. Pentru ca sfintii grecilor au avut o sfintenie mai mare, mai ravnitoare, mai marturisitoare si mai insemnata pentru Biserica. Gresesc ?
Nu-i mai ridica atita in slavi pe grecii astia si pe rusi, au si ei ca toti oamenii partea lor care ii mai putin buna, iar sfintii romani nu-s cu nimic mai prejos, peste tot sunt si asa si asa...
Cu cine a avut controverse sf Nicodim Aghioritul in privinta impartasirii, nu cu greci lui? Rascolnicii, popovetii, B rosie, cine le au creat, nu tot rusi lor? Ca sa nu mai spun din istorie despre viata morala decazuta din unele manastiri ale lor ,care tot ei o povestesc , de ce musai trebuie sa-i dispretuiesti pe ai nostri, crezi ca suferintele si lipsurile indurate de la hoardele de cotropitori sau in puscarii de la bestiile comuniste sunt putin lucru? Ca sa nu mai vb de sutele de mii de calugari sfinti de pe pamantul romanesc,
dar asta e o alta problema ,trebuie sa nu ne abatem de la subiect şi sa fim mai realişti.
Ultima oară modificat 31 Mar 2011, 19:42 de către Pr Haralambie, modificat 1 dată în total.
Cu mult respect.

emanuel

Re: Impărtăşanie deasă sau rară?!

Mesaj necititde emanuel » 23 Iun 2010, 10:20

Asa este. Nu e bine sa dispretuiesc pe sfintii de la noi, caci numai Dumnezeu site masura fiecaruia, mai ales ca se spune ca cei din urma vor fi cei dintai. Iar eu nu sunt fata de acesti sfinti decat un pamant viermanos si un viitor putregai. Doamne iarta-ma ! Nu sunt eu vrednic sa spun vre-un cuvant despre masura vre-unui sfant care oricum a fost mult mai aproape de Dumnezeu decat mine, peste puterea mea de intelegere. Insa totusi am mai mare evlavie de exemplu la parintele efrem vatopedinul decat la parintele ioanichie balan ( Doamne iarta-ma ! ) care incuraja impartasania rara, chiar daca nu imi pun eu problema care dintre ei este mai mare la Dumnezeu. Am evlavie mai mare la unii insa din pricina ca sustin o ortodoxie mai aproape de trairea celor de pe vremea primilor crestini, deci mai aproape de sursa. Sper ca nu insist prea mult pe chestia asta, sau ca ma mandresc cu ideea. Caci a face deosebire intre sfinti este probabil un pacat, insa totusi imi place mai mult de sfintii pustnici sau mai putin pogoratori. Nu pentru ca ii consider mai mari la Dumnezeu ci pentru ca imi place mie mai mult de felul lor de a vedea lucrurile. Asa cum am mai mare evlavie la parintele iustin care a zis ca papistasii sunt anatema in ciuda asa zisei " ridicari ' a anatemelor :lol: , decat la parintele dumitru staniloaie care ar fi zis ca si sectarii si papistasii se vor mantui dar vor fi intr-o lumina mai mica decat ortodocsii. :lol: . Sincer sa fiu mie chestia asta cu ereticii mantuiti si in lumina imi miroase clar e erezie si ecumenism. Nu ma mira insa. Insa asta e alt subiect care e mai complicat si nu pot sa clarific aici. Iertati daca am depasit masura subiectului.
Insa totusi tot nu inteleg in ce sens sa folosesc pacaleala pentru sf Taine. Poate ca ar trebui sa clarificam problema asta in particular, sau poate nu e bine nici asa. O sa ma gandesc la chestia asta cu pacaleala, dar momentan nu imi vine in minte nici un chip. Eu am spus ca as putea sa pacalesc prin faptul ca m-as impartasi mai des decat imi permite duhovnicul, daca sunt absolut sigur si incredintat ca nu am pacate de moarte si cu cele cu gandul lupt impotriva lor, sau si mai ferice nu le primesc deloc. Insa nu mi s-a dat o confirmare. Deci nu pot sa fac asta odata ce nu am o confirmare de la cineva de incredere, in special de la un duhovnic. Problema ca spovedania nu e chiar o judecare subiectiva a pacatelor mele deoarece ma ajuta si duhovnicul sa imi vad pacatele. Insa un om care are experienta poate ar putea sa isi judece nesubiectiv pacatele proprii si fara ajutorul duhovnicului. Insa nu pot sa ma bazez doar pe gandirea mea cand m-as considera un astfel de om. Deci o astfel de pacaleala nu mi se pare deocamdata buna. Altfel de pacaleala nu imi pot imagina, dar o sa ma gandesc si o sa mai intreb si pe altii ce poate sa insemne aceasta.
Undeva am gasit scris ca poti avea si mai multi duhovnici atata timp cat nu te spovedesti la ei pentru clarificarea unor decizii importante in viata ta, deci pentru a lua sfaturi. Nu stiu insa daca e bine, deoarece parintele protosinghel care e pentru impartasirea deasa totusi a zis ca solutia asta nu e buna.
Am sa caut unde am gasit scris asta ca ai voie sa ai mai multi duhovnici daca nu te duci la ei pentru sfat.

emanuel

Re: Impărtăşanie deasă sau rară?!

Mesaj necititde emanuel » 23 Iun 2010, 10:42

Extraordinar : am gasit o alta sursa decat aia care o vazuse-si mai demult, care spune ca poti avea mai multi duhovnici dupa ce ai avut unul care te-a pus pe calea cea buna. Sursa : Parintele Teofil Paraian. Aici :
http://parinteleteofilparaian.blogspot. ... nicul.html
Deci se poate sa ai mai multi duhovnici daca ai destul discernamant incat sa nu cauti prin asta sa minti pe Dumnezeu si sa te impartasesti mai des. Eu cred ca as putea sa incerc o astfel de pacaleala. Ce spuneti ? Mie duhovnicul acela de la manastirea sinfiti trei ierarhi mi-a spus ca imi da binecuvantarea sa nu ascult de orice duhovnic sau ierarh, daca stiu sigur ca am dreptate. El mi-a fost duhovnic mai demult, si e ucenic de al parintelui rafael noica, deci am incredere in el. O sa merg sa il intreb si pe el de felul asta de pacaleala, sa vad ce spune. :)

danadoina
Mesaje:471
Membru din:01 Apr 2008, 22:26
Confesiune:ortodox

Re: Impărtăşanie deasă sau rară?!

Mesaj necititde danadoina » 23 Iun 2010, 15:24

.........
In apus impartasirea deasa e ingaduita insa din alt motiv : din cauza ca acolo preotii ortodocsi de multe ori sunt prea pogoratori si nu au o pretuire dreapta fata de sfintenia sf taine. Stim cate incalcari de canoane sunt in apus, in tarile neortodoxe. Insa e in avantajul ortodocsilor ravnitori sa se impartaseasca acolo des, cu toate ca acesti ortodocsi cand vad muzica lumeasca la biserica in loc de evlavia necesara, scad in lupta si ravna lor.
........
Iertati-ma daca am gresit.
frate draga, astea sunt trei afirmatii dupa care ar trebui sa te spovedesti ;)

1.preotii ortodocsi de multe ori sunt prea pogoratori
de unde stii ? cunosti fiecare situatie in parte si mai ales toti preotii ???

2.preotii ortodocsi...nu au o pretuire dreapta fata de sfintenia sf taine
afirmatie grava, dupa parerea mea, chiar daca ar fi asa in cazuri izolate nu poti afirma asa ceva despre toti preotii

3.acesti ortodocsi ............, scad in lupta si ravna lor
:shock: cum poti afirma asa ceva cu atata usuratate

PS: afirmatiile despre greci si rusi, abunda de exagerari si prejudecati...exista cum a scris parintele Haralambie peste tot oameni si oameni !

emanuel

Re: Impărtăşanie deasă sau rară?!

Mesaj necititde emanuel » 23 Iun 2010, 16:44

Pe de alta parte par Teofil a spus si erezii :
“Mai demult, Biserica era exclusivistă, în sensul că considera că toţi ceilalţi care nu sînt membrii Ei sînt căzuţi de la Adevăr, de la bine (?) şi

de la Dumnezeu şi lepădaţi de Dumnezeu (?)… În realitate NU E AŞA! [...]“
•Fragment dintr-o emisiune radio din 2008
Intrebare: Parinte, sunt cateva persoane care va acuza pentru faptul ca intr-una dintre cartile Sfintiei Voastre ati afirmat ca ati participat cu

bucurie la o slujba impreuna cu catolicii.

P. Teofil: – Da! Si o sa mai particip!

•“Ecumenismul e mai mult o chestiune sociala decat religioasa, hai sa dam mana cu mana. Poate sa fie rugaciune ecumenica, unora le convine unora nu.

-Unde se mareste Hristos, poti sa te duci ca nu gresesti. Daca vrei sa te rogi cu ereticii, poti sa o faci, pentru ca ramai oricum ceea ce esti. -

Dumnezeu este Dumnezeul tuturor, si al elinilor si al evreilor, nu numai al celor de la Sfantul Munte!” (sursa: Lumea Credinţei)
•“Eu pe oamenii care n-au posibilitate să se impartaseasca la ortodocsi în strainatate, de exemplu cei care stau acolo ani de zile si-s departe de

Biserica Ortodoxa, n-am nimic impotriva dacă vor să se impărtăsească la catolici”.
•„Eu sa stiti ca am o consideratie fata de Papa de la Roma. Nu in intelesul ca ar fi conducatorul meu si ca ma orientez dupa el. Nu. Ci pentru ca

este si el un Episcop al Bisericii, al Bisericii Universale. Eu, de exemplu, cind ascult Vaticanul (cateodata) si se da in cuprinsul emisiunii o

binecuvantare a Papei (Urbi et Orbi), cind incepe binecuvantarea, in orisice pozitie m-as gasi, ma ridic in picioare.
Nu este cazul să facem paradă de erezii acum, aceste mărturisiri de credinţă ale p. Teofil fiind suficiente pentru a înţelege cît de mare era

prăpastia căscată între acesta şi Biserica lui Hristos. Am atras atenţia la abaterile de natură dogmatică (acestea fiind cele mai grave), p. Teofil

împărtăşind şi multe alte abateri de la credinţa şi învăţătura ortodoxă (privind bioenergia, extratereştrii, rugăciunea lui Iisus, viaţa creştinului

de fiecare zi etc), izvorîte din înstrăinarea acestuia de învăţătura mîntuitoare a Unei, Sfinte, Soborniceşti şi Apostoleşti Biserici.



Acestea sunt afirmatii eretice, deci nu mai pot avea incredere in ce a spus par teofil despre impartasania deasa. Atata timp cat numai el le-a afirmat.
Ce am spus despre preoti si despre cei ce slabesc in nevointa in strainatate - m-am referit doar la partile rele ale romanilor si ale strainatatilor. Caci asa m-am obisnuit eu sa plang in continuu de starea mea si a lumii, rugandu-ma in acelasi timp pentru cele rele sa se indrepte. Ma rog cu intristare si durere, si cred ca e bine sa gandesti asa. Nu m-am referit in comentariu la cele bune ale romanilor sau ale celor din strainatate care cu siguranta exista. Insa daca asa vreti voi o sa ma spovedesc si aceasta, ca nu am pomenit si cele bune, sau pentru ca am vorbit de preoti nu de bine. Insa bine este sa ne rugam si pentru lume continuu cu intristaresi durere si smerenie, cat si pentru noi insine. Si intr-o manastire daca intri si vezi ca impartasirea nu e deasa poti spune pe buna dreptate ca iubirea in Domnul dintre staret si preoti si obste e slabita. Caci unde e iubie in Hristos, marturisitoare, acolo e si harul Duhului sfant, si acolo va fi si impartasania deasa, caci Hristos este mai prezent. Insa nu stiu daca si invers se poate spune : ca unde e impartasirea deasa va fi obligatoriu si dragostea intru Domnul intensa.

Pr Haralambie
Mesaje:895
Membru din:14 Ian 2010, 19:54
Confesiune:ortodox
Preocupări:Sensul vieţii
Localitate:BOR
Contact:

Re: Impărtăşanie deasă sau rară?!

Mesaj necititde Pr Haralambie » 23 Iun 2010, 22:05

Extraordinar : am gasit o alta sursa decat aia care o vazuse-si mai demult, care spune ca poti avea mai multi duhovnici dupa ce ai avut unul care te-a pus pe calea cea buna. Sursa : Parintele Teofil Paraian. Aici :
http://parinteleteofilparaian.blogspot. ... nicul.html
Deci se poate sa ai mai multi duhovnici daca ai destul discernamant incat sa nu cauti prin asta sa minti pe Dumnezeu si sa te impartasesti mai des. Eu cred ca as putea sa incerc o astfel de pacaleala. Ce spuneti ? Mie duhovnicul acela de la manastirea sinfiti trei ierarhi mi-a spus ca imi da binecuvantarea sa nu ascult de orice duhovnic sau ierarh, daca stiu sigur ca am dreptate. El mi-a fost duhovnic mai demult, si e ucenic de al parintelui rafael noica, deci am incredere in el. O sa merg sa il intreb si pe el de felul asta de pacaleala, sa vad ce spune. :)
Afirmatia ca daca ai o viata superioara nu prea ai ce sa spui la spovedanie nu este neapărat adevărată şi uneori apare din necunoastere de sine, si a poruncilor evanghelice, si apoi nici nu spune ca poti sa-i ai pe mai multi duhovnici in acelasi timp , eu nu sunt de acord sa ai mai multi duhovnici, trebuie un singur duhovnic si cum am spus mai sus daca el e de acord sa te mai spovedesti si in alta parte din cauza distantei mari, atunci se poate, deci diferenta intre preot la care te poti doar spovedi la nevoie si duhovnic la care iti poti dechide sufletul in totalitate si care este in masura sa te povatuiasca o face si pr Teofil.
Iar referitor la santajul in privinta sf Taine, cand am spus aceasta m-am gandit la faptul ca daca duhovnicul tau iti da binecuvintare sa te impartasesti in mai multe locuri , din pricina faptului ca unii preoti nu sunt de acord cu impartasirea , atunci acest lucru poate fi ascuns (de preotii respectivi)chiar si la marturisire (daca pretind marturisire), nu mintind ci evitand,(sau pur si simplu nu am binecuvintare sa vorbesc de lucrul acesta de la pr duhovnic).
Dar eu personal nu-ti pot spune sa faci lucrul acesta pt ca nu te cunosc, asta numai duhovnicul la spovedanie care te cunoaste este in masura sa decida, dupa cum il va lumina Dumnezeu si dupa experienta care o are.
Ultima oară modificat 18 Apr 2011, 16:50 de către Pr Haralambie, modificat de 2 ori în total.
Cu mult respect.

emanuel

Re: Impărtăşanie deasă sau rară?!

Mesaj necititde emanuel » 24 Iun 2010, 11:04

Bine multumesc f mult, acuma am inteles. Cele ce le-ati spus sunt foarte de incredere.

Am citit din pravila bisericeasca si am gasit urmatoarele invataturi mai importante in problema asta. Iata-le :


246. - La fiecare pacat, duhovnicul trebuie sa dea canon, potrivit cu intelegerea, starea sanatatii, posibilitatea materiala si familiala, cu slujba sau indeletnicirea, pregatirea culturala, felurile pacatelor spovedite si evlavia intru pocainta a penitentului, aplicand canonisiri potrivite, care sa duca la indreptarea si intarirea duhovniceasca. Canonisirea prea aspra duce la deznadejde (II Cor. 2, 5-11), iar, cea prea ingaduitoare, duce la incurajare spre pacat si astfel, duhovnicul in loc sa indrepte, mai rau strica. "Unii ca acestia, leaga in chip usuratic ranile fiilor poporului meu, zice Domnul spunand: pace, pace, dar pacea Domnului nu exista" (Ier. 8, 11). Canonisirea trebuie sa se faca numai dupa legea Domnului, caci duhovnicul nu judeca dupa legile facute de el, ci este sluga si ispravnic pus de Domnul pentru mantuirea sufletelor, care este obligat sa implineasca poruncile Stapanului sau. Duhovnicul trebuie sa puna inaintea celui pacatos calea vietii si calea mortii aratata numai si numai de legea Domnului, iar nu de inchipuirea sau pacatele sale, prin care ar voi sa aprecieze pe ale altuia (Ier. 21,8; Simeon al Tes. IX, 72).


270. -"Cine va lua canonisire de la duhovnicul sau, ca sa nu se impartaseasca, si se va priceslui sa se desparta de biserica trei ani, ca se cade ca cel ce leaga sa-l si dezlege. Insa de-l vor lega altii, altii sa-l dezlege, iar de se va pocai, sa-l primeasca la impartasanie, ca scris este: cine va veni catre mine, nu-l voi scoate afara". -PBG, 115.

Foarte important : cine se impartaseste de capu lui are mare pacat si cade sub afurisenia bisericii.


701. - Duhovnicia este judecatoria interna a sufletului crestin, care are imparatia lui Dumnezeu inlauntrul sau (Luca 17, 21), avand ca judecator constiinta sa, adica stiinta de sine in raport cu legile: Domnului, cu ajutorul caruia el poate face deosebire intre bine si rau. Intrucat crestinul nu se poate cunoaste exact, si nici legea Domnului n-o stie pe deplin, si nici aplicarea ei la faptele sale, n-o poate face fara partinire, pentru a-si completa aceasta judecata interna, apeleaza la un judecator extern asemenea lui, dar superior lui prin situatia bisericeasca si har, pe care-l consulta si de la care cere ce-i lipseste: Lumina si adevar. Acesta este duhovnicul a carui misiune este sa examineze, sa indrumeze, sa judece si sa dea sentinta dezlegarii neconditionate sau conditionate, sau nedezlegarii, toate implinite numai in cadrul legilor lui Dumnezeu, date lui in Sfanta-Scriptura si Sfanta Traditie a sfintelor canoane, in afara carora nu poate fi legare sau dezlegare, lumina si adevar duhovnicesc (Ioan 14,15-30; 15,1-14).

963. -Impartasirea, cuminecarea sau euharistia este impreunarea cu Hristos prin gustare, a insusi trupul si sangele Domnului (Matei 26,19-30; Ioan 6,32-58). Omul trebuie sa se ispiteasca pe sine pregatindu-se prin spovedanie curata si implinirea canonisirii (I Cor. 11, 28; II Cor. 13, 5) si numai daca duhovnicul ii va da voie poate sa guste din Stanta Euharistie. Cei nevrednici mananca si bea intru osanda (I Cor. 11-27-32) iar cei ce duc o viata imorala si dispretuiesc prin indiferenta aceasta taina, speculand-o ca Iuda, prin inselaciuni de tot felul, va intra satana in ei (Ioan 13, 27). De aceea duhovnicul trebuie sa fie cu mare grija in aprecierea celor vrednici. In caz ca cineva nu mai poate vorbi si nici nu este nimeni care sa marturiseasca, prin garantia sufletului sau (Ex. 32, 32; Rom. 9,1-5) cum ca cel ce este gata de moarte, este om credincios si s-a spovedit in cursul anului si a dorit sa se impartaseasca nu poate sa i se dea euharistia, aruncand margaritarele inaintea porcilor (Matei 7,6). Cel mai mare pacatos, daca pe patul de moarte se spovedeste plangand cu amar (Matei 27,75) asemenea cu talharul de pe cruce (Luca 23, 4043) poate fi impartasit. In caz de insanatosire isi urmeaza canonisirea (I ec. 13; Grigore de. Nissa 5).

967. -"Nimeni dintre mireni sa nu se impartaseasca cu de la sine putere cu Sfintele Taine (cum faceau unii voievozi) fiind de fata episcopul, prezbiterul sau diaconul. Iar cel ce ar indrazni sa faca asa ceva, sa se afuriseasca pe o saptamana ca cel ce lucreaza impotriva celor randuite, invatandu-se ca sa nu cugete mai presus de cele ce i Se cuvine a cugeta" (Deut. 8,14; II Cor. 26,16-21; Rom. 12,3; 13,2). -VI ec. 58.

986. -"Preotul care va priceslui pe orice om fie mic, fie mare, tanar sau batran, pana ce nu va lua stire despre dansul de la duhovnicul sau de este destoinic sau nu, unul ca acesta sa se goneasca de la preotie, adica sa se pocaiasca cinci ani, iar daca din neglijenta va gresi si va pricestui, chiar data va fi cucon mic, sapte ani sa aiba pocanie". -PBG, 35.

987. -"Daca cineva va manca ceva, apoi se va impartasi, sa se pocaiasca un an, de va fi mancat branza si oua si apoi se va impartasi, doi ani, iar de va fi mancat carne, trei ani de pocainta si metanii 66. Daca cineva va lua certare de la duhovnic sa nu se impartaseasca, iar el se va impartasi fara invatatura duhovnicului, sa se desparta de biserica, ca un batjocoritor de Dumnezeu, trei ani, nici prescura sa nu primeasca preotul de la dansul". -PBG. 89.

Infricosator !

989. -"Este bine si folositor a se impartasi in fiecare zi si a primi Sfintele Taine ca insusi Dumnezeu a zis: "Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica" (Ioan. 6, 54). Dar noi ne impartasim de patru ori pe saptamana, duminica, miercurea, vinerea si sambata si in alte zile cand se face pomenirea vreunui sfant... Cei ce vietuiesc in pustietati, unde nu se gaseste preot, pastrand cuminicatura acasa, se impartasesc singuri", -Sf. Vasile 16. -Scris: 83.

Oare in vremurile noastre mai este voie ca un pustnic sa primeasca impartasania in chilia lui si sa se impartaseasca dupa cum ii spune duhovnicul de des ? Are voie un pustnic sa intrebe asta la duhovnic ? Ma refer la un pustnic monah sau mirean.

990. -"Multi se impartasesc cu aceasta jertfa odata pe an, multi de doua, altii mai des si catre toti acestia se indreapta cuvantul nostru. Dar nu numai catre cei de fata ci si catre cei ce sunt in pustietati, caci acestia fac acest lucru odata pe an si de mai multe ori, la doi ani. Deci care trebuiesc laudati, cei ce se impartasesc odata, sau mai de multe ori pe an? Nu voi lauda nici pe cei ce se impartasesc odata, nici pe cei de mai multe ori, ci numai pe cei ce se impartasesc cu constiinta curata si a caror viata este neprihanita. Pe unii ca acestia totdeauna ii vom lauda, iar, cei ce nu sunt curati, sa nu se apropie de Sfanta impartasanie, fiindca acestia primesc asupra lor judecata si osanda...". -Sf. Ioan Hrisostom, Evrei/Omilia XVII.

992. -"Drept aceea tainele acestea le-a dat Iisus pentru ca sa fim una cu Dumnezeu. Noi arhiereii si preotii adesea cu socotinta si spovedanie slujind liturghie sa ne impartasim cu infricosatele Taine; iar ceilalti si ei adesea prin spovedanie, prin sfarimarea inimii si cucernicia sufietului sa se cuminice si nimeni din cei ce se tem si iubesc pe Domnul, sa nu treaca peste 40 de zile si daca cei ce vor pazi pe cat vor putea sa se apropie si mai curand de cuminicatura lui Hristos si daca se va putea si in toate duminicile si mai ales cei batrani si cei bolnavi pentru ca aceasta este viata si taria". -Sim. Tes. VI, 360

993. -"Calugarii pustnici se pot impartasi singuri la vreme de nevoie, cu gura sa se cuminice cu dumnezeiasca paine, apoi sa-si spele gura cu vin sau cu apa". -Sim. Tes. IX, 41.

Repet intrebarea de mai sus.

998. -"La Liturghie nu numai cei vii, ci si cei morti se impartasesc duhovniceste si nevazut, dupa fagaduinta Domnului (Luca 14,15; 22,30; Matei 7,11) caci si sufletele celor adormiti au pe Preotul cel vesnic, Carele le face toate acestea si care imparte si acelora dintre cei vii, care se impartasesc cu adevarat. Caci nu toti cei carora le da preotia se impartasesc cu adevarat, ci numai aceia care le da insusi Hristos. Caci preotia impartaseste intr-adevar pe toti cei ce vin la impartasire. Hristos insa, numai pe cei vrednici de impartasire. De aici se vede ca savarsitorul tainei si sfintitorul sufletelor, atat ale viilor cat si ale mortilor este numai Mantuitond insusi". N. Cabasiia, TDL, XLII

1894. -"Orice persoana de-si va lasa duhovnicul sau fara de oricare vina si se va spovedi la altul, sa se desparta de Biserica cu acela ce-l primeste pe dansul... -PBG, 117.

1886. -Spovedania sau pocainta sau marturisirea pacatelor este taina bisericeasca prin care Dumnezeu iarta pacatele tuturor celor ce se pocaiesc cu sinceritate si se hotarasc sa duca o viata curata dupa poruncile Domnului. Ea incepe de la varsta de 6-7 ani. Dupa cum omul se ingrijeste de hrana si imbracaminte, tot asa trebuie sa se ingrijeasca si de hrana sufleteasca prin spovedanie si impartasire care trebuie sa se faca cat mai des, dupa nevoile sufletesti ale fiecaruia. Unii crestini se spovedesc odata pe saptamana sau pe luna. Biserica invata pe crestini a se spovedi in cele patru posturi ale anului (Const. II, 11-15; Mart. Ort. I, 90; Lev. 16, 30-31; Sirah 17, 23; Matei 16, 19; 18,18; Ioan 20,23; I Ioan 1,9)

1887. -"Daca vreun episcop sau prezbiter nu primeste pe cel ce se intoarce de la pacat, ci il leapada, sa se cateriseasca caci mahneste pe Hristos, cel ce a zis: Bucurie se face in ceruri pentru un pacatos care se pocaieste" (Luca 15,7). -Apost. 52


Asta daca s-ar aplica si in cazul preotilor ce nu sunt de acord cu impartasania deasa ar fi grav. Insa preotii sunt de mai multe tipuri, fiecare cu tipul lui de duhovnicie. Par Rafael Noica a zis ca anumite suflete se mantuiesc la un anumit tip de preoti alte suflete se mantuiesc la alt tip de preoti. Deci nu se aplica decat in cazul pacatelor mari, ma gandesc.


1899. -"Unii sunt de parere cum ca in chip exceptional, cand de exemplu, cineva fiind pe camp asista la moartea neprevazuta a cuiva, daca muribundul vrea, se poate spovedi tovarasului sau mirean, ca apoi acesta cand se va spovedi, sa marturiseasca si pacatele celui mort, luand dezlegarea de la duhovnic pentru amandoi".

1900. -Se numeste spovedanie pacatoasa sau falsa: a), cand cineva cauta un duhovnic stiut ca drept calcator de canoane si dezleaga nu dupa legea Domnului, ci dupa poftele sale sau are aceleasi pacate spre a lua dezlegare usoara si potrivnica canoanelor si astfel se afunda intru osandire amandoi, mai rau decat daca nu s-ar fi spovedit; b). cand nu spune toate pacatele sau le spune pe jumatate sau le justifica cu minciuni ducand in eroare pe duhovnic; c). cand se spovedesc mai multi in colectiv, spunand pacatele in gand fara a le auzi pe fiecare duhovnicul si a le aprecia pe toate in lumina canoanelor si a legilor morale, asa cum se intampla cand se ia ca drept spovedanie citirea molitvei mare de dezlegare, care isi are rostul numai la inceputul posturilor, ca pregatire pentru pocainta, servind ca o introducere in adevarata spovedanie (V. Canonisirea).

1905. -Indiscutabil, spovedania se face individual iar pacatele sa fie rostite cu voce tare, pentru ca duhovnicul sa poata aprecia si la urma sa stie ce leaga si dezleaga. In vremuri exceptionale, cand navaleau barbarii sau in caz de ciuma napraznica sau cand multimea ostasilor plecau grabnic pe front, etc, arhiereul sau duhovnicul acestor oameni pe care ii cunosteau de mai inainte se folosea de: Rugaciunea pe care o citeste arhiereul sau duhovnicul pentru iertarea tuturor pacatelor... din molitfelnic, apoi erau intrebati care vor si numai cei ce au constiinta impacata li se da sfanta impartasanie. Din continutul ei se constata ca ea este alcatuita pentru multime, de aceea se si pomenesc si pacate exceptionale, etc. Uneori se face abuz de aceasta rugaciune, fiindca citirea ei nu poate suplini spovedania in vremea normala si de pace, caci atunci s-ar admite spovedania in colectiv. Sunt unii clerici care cer sa li se citeasca aceasta rugaciune de un proestos, ei pomenesc pacatele in gand, apoi ii pune sa mai spuna tare: Acestea si mai multe decat acestea am facut..., adica se minte; iar proestosul sa dezlege fara sa stie ce. Oare aceasta a avut in minte Domnul nostru Iisus Hristos cand a statornicit aceasta taina? Oare daca el ar fi de fata, in chip vazut si intrebat omeneste ar aproba-o?... Da, ea trebuie sa fie valabila numai si numai exceptional, iar pentru dezlegari intru ambianta frateasca ar trebui sa fie o alta rugaciune cam de felul celei ce urmeaza.


246. - La fiecare pacat, duhovnicul trebuie sa dea canon, potrivit cu intelegerea, starea sanatatii, posibilitatea materiala si familiala, cu slujba sau indeletnicirea, pregatirea culturala, felurile pacatelor spovedite si evlavia intru pocainta a penitentului, aplicand canonisiri potrivite, care sa duca la indreptarea si intarirea duhovniceasca. Canonisirea prea aspra duce la deznadejde (II Cor. 2, 5-11), iar, cea prea ingaduitoare, duce la incurajare spre pacat si astfel, duhovnicul in loc sa indrepte, mai rau strica. "Unii ca acestia, leaga in chip usuratic ranile fiilor poporului meu, zice Domnul spunand: pace, pace, dar pacea Domnului nu exista" (Ier. 8, 11). Canonisirea trebuie sa se faca numai dupa legea Domnului, caci duhovnicul nu judeca dupa legile facute de el, ci este sluga si ispravnic pus de Domnul pentru mantuirea sufletelor, care este obligat sa implineasca poruncile Stapanului sau. Duhovnicul trebuie sa puna inaintea celui pacatos calea vietii si calea mortii aratata numai si numai de legea Domnului, iar nu de inchipuirea sau pacatele sale, prin care ar voi sa aprecieze pe ale altuia (Ier. 21,8; Simeon al Tes. IX, 72).


249. -"Leaga bine pe cel pacatos, pana ce se va impaca cu Dumnezeu. Nu-l lasa nelegat ca nu candva sa fie legat de dreapta judecata a lui Dumnezeu. Daca il voi lega eu, Dumnezeu nu-l mai leaga, iar daca nu-l voi lega eu, atunci il asteapta legaturile cele nedezlegate. "Ca daca ne-am judecat pe noi insine, nu am mai fi judecati de nimeni" (I Cor. 11, 31).


Deci pentru cei ce vor sa se impartaseaca mai des le ramane numai doua solutii : ori sa gaseasca un duhovnic care impartaseste des, ori sa se faca pustnici, daca au binecuvantare pentru asta de la un duhovnic sporit, in caz ca mai au voie pustnicii sa se impartaseasca singuri la chilia lor in vremurile noastre. Eu cand am cerut binecuvantare pentru asta duhovnicul meu mi-a zis ca nu, dar apoi am luat binecuvantare de la parintele proclu, si cand i-am spus duhovnicului mi-a zis ca bine, pot sa merg.

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Impărtăşanie deasă sau rară?!

Mesaj necititde protosinghel » 24 Iun 2010, 13:12

Mă iertaţi dar:
1. Eu nu am timp şi răbdare să citesc mesajele astea foarte lungi.
2. Din ce am citit printre rânduri şi mai ales din concluzii, mi se pare că problema este abordată destul de naiv. Dle veniţi la Zăbriceni şi nimeni nu vă opreşte să vă împărtăşiţi chiar şi zilnic. Problema e că în doar câteva luni (3-4, cel mult) veţi ajunge să vă tragă stareţul de mână pentru a vă împărtăşi măcar o dată pe săptămână. Nu trebuie să fim aşa aprinşi, că şi Sfinţii n-au ajuns la astfel de măsuri în adolescenţă sau tinereţe.

emanuel

Re: Impărtăşanie deasă sau rară?!

Mesaj necititde emanuel » 24 Iun 2010, 18:09

Va mai intreb inca o data, pentru a fi sigur ca nu gresesc. Se poate ca cineva sa se spovedeasca la un duhovnic aflat la distanta, o data sau de doua ori pe an, si apoi cu binecuvantare sa se spovedeasca la alt duhovnic ( unul nu mai multi, nu ? ) lunar si sa se impartaseasca chiar si la mai multe biserici saptamanal ? Cu conditia sa nu faca pacate de moarte intre spovedanii, desigur. Pun intrebarea inca odata ca sa nu fie neclaritati in intelegerea deplina a subiectului, cel putin din punctul meu de vedere.

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Impărtăşanie deasă sau rară?!

Mesaj necititde protosinghel » 27 Iun 2010, 17:30

Am şters din acest subiect tot ce am considerat "discuţie privată". Mai departe vreau ca acelea să aibă loc doar prin mesajele private care le oferă forumul sau prin email. Nu e normal şi matur să discutăm despre aspiraţiile pusticeşti ale cuiva, inclusiv cu foarte multe detalii, pe acest forum, vizitat de mii de oameni.
Aici discutăm strict la subiect.
Îmi cer iertare.

emanuel

Re: Impărtăşanie deasă sau rară?!

Mesaj necititde emanuel » 27 Iun 2010, 18:07

Asa e, eu trebuie sa imi cer iertare.

emanuel

Re: Impărtăşanie deasă sau rară?!

Mesaj necititde emanuel » 29 Iun 2010, 14:06

Sunt de acord, impartasania ar trebui sa fie mult mai deasa.
Insa Hristos nu ni se da numai prin spovedanie si impartasanie, ci chiar si prin rugaciunea binecuvantata de duhovnic. Caci El are putere sa se uneasca cu painea si vinul de la liturghie, care devin Trupul si Sangele Lui, dar are puterea sa se uneasca si cu mintea unui om ce spune rugaciunea Lui Iisus. De aceea un mare rugator isihast, Vladica Antonie marturisitorul, a spus ca nu trebuie sa deznadajduim daca nu ni se permite sa ne impartasim des, caci rugaciunea Lui Iisus e imparasire zilnica daca Domnul vrea asa.
In plus, vedem ca vedeniile pe care le-au avut sfintii nu au fost neaparat in momentul impartasirii, ci de multe ori in timpul rugaciunii, cel mai deseori, ba uneori, rar, chiar in timpul cand discutau pur si simplu cu duhovnicii lor, sau cand se rugau in fata unor icoane facatoare de minuni sau sf moaste. Deci harul poate sa ne fie dat si prin alte mijloace decat acelea pe care le stim noi. Spunea par Sofronie ca harul ne poate fi dat chiar si in somn, nu numai cand ne rugam, caci Dumnezeu poate, si vedem ca unii sfinti au avut vedenii chiar in somn. Si as spune ca unii din cei care se imparasesc des, zilnic, poate ar vrea sa aiba in ei harul pe care il au unii din cei ce se impartasesc rar sau foarte rar. Nu trebuie sa gandim ca neaparat cei care se impartasesc des au mare har si ca cei se impartasesc rar au un har mic. La Judecata vom avea multe astfel de surprize ! :)

Insa as spune ca traditionala este impartasanie deasa, foarte deasa. Dar nici sa deznadajduim noi ce nu putem sa ne impartasim des. Ci sa speram in mila Domnului ca la EL toate sunt cu putinta. Domnul este atotputernic, si daca noi ne vom ruga Lui nu ne va parasi. Trebuie sa avem nadejde si sa simtim bunatatea Lui, sa nu ne intristam. Si mai ales sa nu judecam pe preoti, care si ei fiind oameni poate au unele greseli. Sa facem ascultare si sa ne impartasim numai cu binecuvantarea duhovnicului, caci ascultarea de duhovnic unita cu rugaciunea permanenta iti poate da un har pe care chiar si cei ce se impartasesc des ar vrea sa il aiba, sau poate il au.
Nu trebuie insa ca prin astfel de judecati sa ne indepartam de spovedanie caci atunci vom pacatui, caci numai prin preoti ni se dezleaga pacatele. Si daca nu vom face tot posibilul sa ne unim cu Hristos prin intermediul preotilor si duhovnicilor vom raspunde la Judecata.

Constantinos

Re: Impărtăşanie deasă sau rară?!

Mesaj necititde Constantinos » 15 Apr 2011, 15:07

La inceput nu se stia de postul mare fiindca tot timpul anului posteau crestinii pentru a se impartasi zilnic (Pagina 684 din Sfantul Ioan Casian Psb 57).
La pagina 680 se spune ca foloseau in zilele cincizecimii aceleasi feluri de bucate ca in timpul patruzecimii singura diferenta ca nu mai tineau post pana la ora 15 (ceasul 9) ci pana la 12 (ceasul 6). Nu este canon care interzice postul sambata daca ai luat masa inainte de ceasul 9.

Faptul ca acelasi post si pregatire se cere atat preotilor cat si mirenilor duce la ideea ca pentru Impartasanie este necesara o singura zi cu mancare de post, aceea in care te impartasesti pentru cei care se impartasesc des, si minim o zi de post inainte si in ziua Impartasaniei (marti, joi, sambata) pentru cei care se impartasesc mai rar . In mod sigur Sfantul Vasile cel Mare se impartasea martea , joia , sambata si Duminica pentru a tine post neancetat fiindca ,, postim atat cat iubim" (Adevarata Viata este post - Parintele Miron Mihailescu). Bineanteles cand este harti se poate impartasi cineva si fara post de alimente ca si copiii, batranii si bolnavii.


Sfantul Ioan Gura de Aur in Putul si impartirea de grau la pagina 489 nu sileste dar sfatuieste pentru postul dupa Impartasanie. ,, Ca trebuie a pazi infranarea intru amandoua,iar mai vartos dupa ce ai primit pe Mirele.
Mai inainte adica ca sa te faci vrednic a lua, iar pe urma, ca sa nu te arati nevrednic de cele ce ai luat." Mai este si cazul unor calugari rusi carora vrajmasul le dadea multe ganduri si ispite dupa Impartasanie cu scopul de a ajunge la defaimarea Ei dar acestia biruiau cu post si rugaciune.

Sfintii Apostoli au inteles ca trebuie sa tina post continuu dupa cuvantul de la Matei 9-15 ; ,,Şi Iisus le-a zis: Pot oare, fiii nunţii să fie trişti câtă vreme mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti". Cuvant care este valabil alaturi de alt adevarat cuvant de la Matei 28-20: ,,Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin." Mirele va fi luat si Eu cu voi sunt se impaca cu „O, Pastile cele mari si preasfintite Hristoase! O, Intelepciunea si Cuvantul lui Dumnezeu si Puterea! Da-ne noua sa ne impartasim cu Tine, mai cu adevarat in ziua cea neinserata a Imparatiei Tale!”, adica este cu noi dar este si luat de la noi si vom posti ca sa ne apropiem si mai tare in ziua urmatoare si in veci.

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Impărtăşanie deasă sau rară?!

Mesaj necititde protosinghel » 19 Apr 2011, 22:02

Cineva s-a gândit să facă un blog special pentru această temă. Pe el găsiţi mai multe materiale interesante.

Constantinos

Re: Impărtăşanie deasă sau rară?!

Mesaj necititde Constantinos » 02 Iul 2011, 15:56

Iertare daca am indus in eroare pe cineva, dupa filocalia 8, Sfantul Vasile cel Mare se impartasea miercurea si vinerea nu cum am scris eu martea si joia.
Urmatorul verset poate fi aplicat doar daca se tine post in ziua Impartasaniei: 1 Corinteni 11,26." Căci de câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi până când va veni". Moartea Domnului are loc in aceasta zi a Invierii "vor veni zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti"si "Iata Eu sunt cu voi in toate zilele".

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Impărtăşanie deasă sau rară?!

Mesaj necititde protosinghel » 02 Iul 2011, 19:34

Iertare daca am indus in eroare pe cineva, dupa filocalia 8, Sfantul Vasile cel Mare se impartasea miercurea si vinerea nu cum am scris eu martea si joia.
Textul Sf. Vasile este destul de cunoscut - scrisoarea către patriciana Kesaria - unde vorbeşte de împărtăşirea în duminici, mieruci, vineri şi sâmbete (anume în această ordine).
Urmatorul verset poate fi aplicat doar daca se tine post in ziua Impartasaniei: 1 Corinteni 11,26." Căci de câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi până când va veni".
Asta e o concluzie personală greşită!

Constantinos

Re: Impărtăşanie deasă sau rară?!

Mesaj necititde Constantinos » 02 Iul 2011, 20:05

Apostolii si ucenicii lor tineau post continuu pentru a se impartasi zilnic, deci de ce sa ajungem la inviere fara a trece prin patimire ? Oricum pentru cei care se impartasesc in zilele de harti fara sa tina post ( fiindca nu este obligatoriu) le da Dumnezeu si alte zile in care postesc si nu se impartasesc pe langa cele aliturgice.


Înapoi la “Dumnezeiasca LITURGHIE. Istorie, rânduială şi explicare”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 7 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX