Dar oare stareţul care face tunderea în monahism şi cel care se tunde şi dă aceste făgăduinţe se văd prima dată? Vreţi să spuneţi că acolo mai puţin se lucrează duhovniceşte decât o fac popii în parohii cu mirii? Şi toruşi făgăduinţele există. Înseamnă că dvstră nu vedeţii ceea ce ar trebui în ele. Dar asta e o altă problemă...
Sunt de acord cu dvs. si totusi... chiar daca exista asemanari, una este Taina iar cealalta nu. O sa-mi raspundeti ca trebuia trecuta si intrarea in monahism intre Sfintele Taine. Nu neg valabilitatea fagaduintelor si nici importanta lor dar faptul ca nu apar in randuiala cununiei in BOR nu o consider a fi o lipsa, cu atat m. putin o greseala. Credeti ca este imperios necesar sa apara fagaduintele in cadrul acestei randuieli?
Orice act de iubire presupune asumarea unor OBLIGAŢII. Şi ele pot fi mărturisite. Noi nu discutăm despre iubiri iresponsabile, fără obligaţii. Şi la urma urmei eu am pus accent pe nunaţa de "făgăduinţă", care este asumată începând cu Botezul, apoi Mărturisirea, Hirotonia şi Călugăria, deci nu văd temeiuri pentru a o respinge la Căsătorie.
De acord insa am in continuare rezerve in ceea ce priveste OBLIGATIILE in sensul nud al termenului. Nu vi se pare ca termenul poate fi usor susceptibil de formalisme juridice sau poate fi inteles in sensul uor sarcinii, poveri exterioare, neasumate? De aceea prefer m. curand sa vorbim despre
responsabilitati, adica implicit asumarea acestor obligatii (care nu mai raman exterioare), indatoriri, sarcini etc.
Nu cred nici eu ca sunt temeiuri pt. a respinge ideea de
fagaduinta, sunt de acord cu dvs. dar totodata nu o vad ca fiind esentiala, sine qua non, in sensul prezentei in cadrul slujbei. Este oare, totusi , posibil, si va intreb ca un necunoscator, nespecialist, sa fie o reactie la felul cum inteleg unii Taina Cununiei? Adica cine oficiaza taina, Mirii? Ma gandesc ca poate acetsa ar fi unul din motivele pt. care noi nu le avem, tocmai pt. a nu se face confuzia aceasta.
Se pare că aţi încercat o contrazicere de dragul contradicției, dar aşa şi nu aţi intrat în esenţă. Apropo, Molitfelnicul BOR a introduc ceva asemănător, dar abia după scoaterea Cununiilor. Eu însă le propun să fie la început...
Daca asta e parerea dvs. o respect dar va asigur cu sinceritate ca nu asta a fost intentia mea. Nu stiu daca neaparat v-am contrazis - ati spus ca sunt binevenite orice fel de pareri, chiar si neavenite... or tocmai asta am facut, mi-am dat cu parerea, desi subiectul este muuult peste mine. Daca am sanctionat o expresie care mi s-a parut oarecum susceptibila la interpretari, am facut-o nu de dragul contrazicerii si , in orice caz, avand certitudinea ca dvs. nici pe departe nu sunteti strain de sensul corect, ci doar din dorinta ca unii sau altii mai putin binevoitori sa nu inteleaga de aici altceva.
Nu am pretentii de a fi intrat in esenta, parinte, stiu prea bine ca multe lucruri imi sunt inca neclare pe deplin insa... pe de alta parte, cum m-as putea corecta, cum as putea pricepe daca nu comunic? trebuie deci sa spun cum vad eu lucrurile iar dvs. la randu-va sa ma corectati, indrumati acolo unde credeti de cuviinta, in ideea unui dialog, si veti vedea ca nu sunt nici cartitor, nici de rea-credinta.
Nu am inteles ce anume a introdus Molitvelnicul BOR. Daca va referiti la cuvantul imediat de dupa scoaterea cununiilor, eu de acolo am inteles ca tine loc de predica (cuvantare) si in nici un caz nu il rostesc mirii ci preotul, deci nu prea seamana a fagaduinta.