Eu nu sunt "specialist" deci
părerea mea este că omul nu trebuie să se lase inhibat, intimidat sau ruşinat de ceea ce este la un moment dat. Să se recunoască aşa cum este în realitate: elementele bune (inclusiv creativitatea) să le dezvolte, iar elementele rele să le transforme în bune sau să le "taie".
Nu ştiu de unde atâta rigorism!! atâta sufocare a vieţii în percepţia creştinilor
...
Acum, în probleme duhovniceşti fine (slavă deşartă, mândrie etc) înafară de cineva care te cunoaşte foarte bine cred că nimeni nu te poate sfătui. În ortodoxie lucrurile nu sunt alb-negru, sunt extrem de multe nuanţe, variabile/constante de luat în considerare pentru a călăuzii în viaţa duhovnicească... de aici importanţa şi unicitatea duhovnicului.