Cruciadele - intre adevar si exagerari

Se vor discuta şi subiecte care ţin de Părinţii şi învăţătorii Bisericii. Operele şi învăţăturile lor. Sinaxare.
Doriana
Mesaje:773
Membru din:01 Oct 2010, 21:42
Confesiune:neo-protestant
Preocupări:cunoasterea lui Dumnezeu
Cruciadele - intre adevar si exagerari

Mesaj necititde Doriana » 31 Dec 2012, 10:22

"Cruciadele au constituit (alaturi de încrestinarile fortate din primele secole dupa Edictul de la Milano din anul 313, de Reconquista iberica din secolele 14-15, de Conquista spaniola a Americii Latine din secolele 15-16, de razboaiele si persecutiile contrareformei catolice din secolul 16, de vânatorile medievale de vrajitoare si de Inchizitie) cele mai mari crime savârsite de Biserica impotriva umanitatii. Istoricii apreciaza ca in total au fost ucisi de catre Biserica in 1500 ani (între secolele 4-19) circa 10 milioane oameni nevinovati, in timp ce alte câteva milioane de oameni nevinovati au fost persecutati, torturati, mutilati, exilati, distrusi psihic. In timpul celor sapte Cruciade, trupele de aventurieri crestini catolici au devastat peste tot pe unde au trecut (Europa si Asia), au ucis zeci de mii de crestini ortodocsi (razbunare pentru Marea Schisma din 1054) si zeci de mii de locuitori civili necrestini ale regiunilor asiatice."

"La finele secolului XI, creştinătatea apuseană a pus mâna pe arme, pentru a elibera oraşul sfânt al Ierusalimului de sub dominaţia musulmană, declanşând astfel o confruntare ce va dura 200 de ani. O confruntare purtată adesea cu cele mai violente mijloace şi care a adus moartea a sute de mii de civili, provocând însemnate pagube. Şi mai trist e faptul că în numele religiei şi al unor idealuri nobile s-au comis atrocităţi groaznice, care au facut ca aceste „războaie sfinte” să poata fi considerate mai curând nişte barbarii păgâne.
Istoricii moderni apreciază că, în total, cruciadele au lăsat în urmă circa 9 milioane de morţi, dintre care cel puţin jumătate au fost creştini, majoritatea civili nevinovaţi, prinşi în carnagiul dintre cele două tabere."

- citate luate la intamplare de pe internet, nu conteaza de unde. Relevant este faptul ca, la o privire mai atenta, nu se pun de acord.


Am auzit cu totii de cruciade pe la lectiile de istorie si, mai ales, in acuzele aruncate crestinilor de catre atei, evrei, musulmani sau... alti crestini, care se cred mai buni ca altii si ca Dumnezeu. Informatiile despre cruciade nu lipsesc, bibliotecile si netul sunt pline. Problema apare cand unii ca mine, certati cu istoria, nu stiu ce sa aleaga din multitudinea de informatii pe care le citesc.

Care este, de fapt, adevarul despre aceste "razboaie sfinte"? Cate victime au fost de fapt? In ce masura a fost implicata Biserica in aceste razboaie? Au fost acestea prigoniri contra musulmanilor/evreilor sau razboaie de ocupatie? Care sunt sursele de informare credibile in ce priveste acest subiect, preferabil cat mai vechi si la prima mana?

...pentru inceput...
"Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu.". 2 cor 5:21

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Cruciadele - intre adevar si exagerari

Mesaj necititde protosinghel » 31 Dec 2012, 14:38

Un subiect foarte vast şi rog pe toţi cei care au citat cărţi importante în domeniu, să se implice cu maximă dăruire.
Pentru început însă, trecând peaste analiza statistică, cred că nu-i greu de observat următoarele:
1) Duşmanii creştinismului (nu contează al căreri ramuri în mod deosebit), folosesc aceste acuzaţii la tot pasul şi de fiecare dată puse într-o lumină proastă, fără să amintească de cauzele care au dus la declanşarea cruciadelor: trecerea forţată la islam a câteva ţări şi popoare întregi şi profanarea vechilor biserici. Deci, dintr-un puct de vedere, Cruciadele au fost războaie de apărare, numai că unele întârziate, abia atunci când creştinii au reuşit cât de cât să-şi unească eforturile. Ca dovadă, s-a reuşit eliberarea unor importante biserici creştine, în care se slujeşte până astăzi tocmai datorită cruciadelor. Restaurările masive ale unor biserici printre care şi cea a Sfântului Mormânt, se datorează tot cruciaţilor.
2) Cruciaţii, dintre care o bună parte erau racolaţi dintre barbari, nu de puţine ori s-au abătut de la scopul spre care au pornit şi nu numai că s-au pus pe jafuri şi agonisiri de averi, ci chiar s-au trădat unii pe alţii ajungând să lupte între ei. Cel mai scandalos caz din istorie - Cruciada a IV-a, când latinii ocupă Constantinopolul şi-i jefuiesc toată bogăţiile, slăbind iremediabil Imperiul de Răsărit. Şi dacă ocuparea Constantinopolului nu era străină papei care a binecuvântat Cruciada, toate celelalte nu se făceau aşa cum au fost concepute de Biserică, ci prin samovolnicia şi îndepărtatea de Evanghelie a unor ofiţeri sau soldaţi izolaţi. Apusul din totdeauna a făcut deosebire între "scop" şi "mijloace". Însă conform Evangheliei, "scopul NU scuză mijloacele".
3) În privinţa Inchiziţiei miturile sunt cred că cele mai umflate. Ateismul materialist a încercat să impună ideea că Biserica a pornit inchiziţia împotriva oamenilor de ştiinţă. În realitate, nu se cunoaşte nici un om de ştiinţă care să fi fost ars pe rug. Gordano Bruno n-a fost om de ştiinţă, ci un şarlatan, iar Galileo Galilei a trecut prin Inchiziţie ca proces, dar n-a fost pedepsit în nici un fel, ci doar i s-a dat să citească nişte psalmi, pe care de fapt i-a citit soră-sa monahie. Şi în general, prin Inchiziţia ca proces au trecut mulţi, dar o mică parte din aceştia erau pedepsiţi, mai ales prin ardere pe rug. Bineînţeles nu trebuia să fie nici unul, pentru că nu-i creştineşte, dar trebuie să ţinem cont şi de faptul că papa Ioan Paul al II-lea şi-a cerut iertare de la întreaga omenire pentru sminteala Inchiziţiei. Persecutorii creştinilor niciodată nu şi-au cerut iertare pentru nimic!
4) Problema cu "creştinarea" Americii Latine e mai complicată. Abuzuri s-au făcut foarte multe şi de multe ori chiar de episcopii trimişi încolo, care aveau şi corp de armată pe care-l foloseau abuziv. Au fost pagini sumbre, dar nu le-aş numi chiar negre. Misiunile ortodoxe întotdeauna au fost mult mai paşnice, dar au fost şi la ortodocşi abuzuri. De protestanţi nici nu mai zic.
În toate acestea însă trebuie să facem o diferenţă între "războiul sfânt islamic" fundamentat pe "revelaţia musulmană", şi abuzurile samovolnice contrare revelaţiei creştine. Întrebarea a fost mai mult despre Cruciade, de aceea şi conexiunile au fost legate mai mult de islam.

Avatar utilizator
presviter
Mesaje:592
Membru din:24 Noi 2010, 09:30
Confesiune:ortodox
Preocupări:istorie, liturgică, pastorală
Localitate:București

Re: Cruciadele - intre adevar si exagerari

Mesaj necititde presviter » 25 Ian 2013, 16:06

Suntem somați azi să ne cerem iertare pentru cruciade, în numele ”prieteniei islamo-creștine”. Dar, dimpotrivă, a fost una din rarele perioade de bună-înțelegere, pentru că sentimentul diferenței religioase se ștergea în fața sentimentului unei egalități de vitejie, curaj, loialitate. Cidului nu-i era rușine să treacă din slujba unui prinț aragonez în serviciul unui stăpîn maurdin Valencia, după cum trubadurii nu respingeau inspirația din formele poetice arabe, iar Sfîntul Toma îl studia pe Avicena. Cine n-ar prefera, în locul atmosferei lacrimogene a pretinselor ”dialoguri” islamo-creștine, frumoasele lovituri de spadă prin care Saladin și Richard Inimă de Leu, prieteni, se întreceau în fapte cavalerești ?
Alain Besancon, Dilemele Mîntuirii
Am vrut să prezint un alt punct de vedere asupra Cruciadelor, pentru a ieși din logica dușmanilor creștinismului. Papa nu are pentru ce să-și ceară iertare, și oricum nu folosesc la nimic scuzele peste secole.
Încă din 1075, bizantinii au cerut cu disperare sprijinul Apusului, iar prima cruciadă a fost chiar răspunsul la această cerere. Din păcate, Bizanțul nu s-a implicat în desfășurarea Cruciadelor (probabil nici nu mai avea resurse,) iar cruciații, sătui de pasivitatea și de complexul bizantin de superioritate, le-au dat la 1204 lovitura de grație. Pentru bizantini, cetatea lor imperială era adevăratul Ierusalim (și adevărata Romă). Pe cel din Palestina îl pierduseră la anul 638 și nu au încercat vreodată să-l recupereze.

Dacă forțele Răsăritului s-ar fi alăturat Apusului, altul ar fi fost succesul Cruciadelor. Dar, deja de pe atunci, lumea putea trăi și fără ortodocși.

Vă recomand filmul ”Kingdom of Heaven” pentru a înțelege adevărata miză a Cruciadelor și modul în care eșecul lor a antrenat descreștinarea treptată a Occidentului.
Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale. ps.118,63

Doriana
Mesaje:773
Membru din:01 Oct 2010, 21:42
Confesiune:neo-protestant
Preocupări:cunoasterea lui Dumnezeu

Re: Cruciadele - intre adevar si exagerari

Mesaj necititde Doriana » 27 Ian 2013, 23:43

Am vrut să revăd "Kingdom of heaven" înainte de a răspunde. În concluzie - orice schimbare de putere sau cucerire a unor teritorii noi face loc unui gol de autoritate propice oricăror oportunişti. Religia, cea mai puternică armă, este folosită pentru a însufleţi şi manipula masele, iar cei naivi cad victimă ispititoarei idei de război sfânt.
Dacă forțele Răsăritului s-ar fi alăturat Apusului, altul ar fi fost succesul Cruciadelor. Dar, deja de pe atunci, lumea putea trăi și fără ortodocși.
Interesant... Oare cum ar fi arătat acum lumea?
În toate acestea însă trebuie să facem o diferenţă între "războiul sfânt islamic" fundamentat pe "revelaţia musulmană", şi abuzurile samovolnice contrare revelaţiei creştine..
Deci, diferenţa dintre războaiele creştine şi cele musulmane este că cele musulmane işi găsesc suport în religia lor, pe când cele creştine nu. Şi totuşi în acele războaie a fost prezentă BC, călcând în picioare principiile creştine, spun duşmanii creştinismului. In ce măsura a participat BC la aceste cruciade? Faptul că a căpătat înapoi câteva biserici nu justifică mijloacele, vorba dvs. Biserici se mai construiesc, dar o viaţă luată este iremediabil pierdută.
"Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu.". 2 cor 5:21

daniel tuduran
Mesaje:483
Membru din:12 Iul 2009, 19:28
Confesiune:ortodox
Localitate:or Brad,Hunedoara
Contact:

Re: Cruciadele - intre adevar si exagerari

Mesaj necititde daniel tuduran » 27 Ian 2013, 23:56

Dar oare cum arata lumea de astazi daca crestinii nu se aparau in nici un fel?
„Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul tău cel lin alergând, strig către Tine Doamne: scoate din stricăciune viaţa mea, mult Milostive!” (din slujba înmormântării)

Avatar utilizator
presviter
Mesaje:592
Membru din:24 Noi 2010, 09:30
Confesiune:ortodox
Preocupări:istorie, liturgică, pastorală
Localitate:București

Re: Cruciadele - intre adevar si exagerari

Mesaj necititde presviter » 29 Ian 2013, 16:44

Deci, diferenţa dintre războaiele creştine şi cele musulmane este că cele musulmane işi găsesc suport în religia lor, pe când cele creştine nu. Şi totuşi în acele războaie a fost prezentă BC, călcând în picioare principiile creştine, spun duşmanii creştinismului. In ce măsura a participat BC la aceste cruciade? Faptul că a căpătat înapoi câteva biserici nu justifică mijloacele, vorba dvs. Biserici se mai construiesc, dar o viaţă luată este iremediabil pierdută.
BC a inspirat și a binecuvîntat cele 9 Cruciade pe care le cunoaștem, și a vrut să mai organizeze și altele după 1270, dar nu a mai găsit resurse suficiente. Ultima cruciadă semnificativă a fost în 1571, cînd turcii au fost înfrînți pentru prima dată de către puterile occidentale, în bătălia navală de la Lepanto.
Deci papalitatea a avut în vedere aceste campanii timp de 5 secole.

Nu trebuie să ne grăbim să-i acuzăm pentru aceasta, din trei motive principale:
1. papalitatea a răspuns unor apeluri disperate ale creștinilor din Orient (de cele mai multe ori, ortodocși) și a vrut să mobilizeze forțele Apusului, care oricum se băteau între ele, pentru o cauză mai nobilă, chiar dacă nu mereu sfîntă.
2. nu era vorba de ceva biserici, ci de Locurile Sfinte în care a trăit și în care va reveni Mîntuitorul. Pentru creștinii apuseni, aceste locuri erau cu adevărat un Regat al Cerului, și o mărturie a Întrupării Domnului. Soarta lor nu le era deloc indiferentă.
3. Papalitatea era singura forță care putea organiza și motiva astfel de campanii. Încă din secolul V, ei știau că soarta Occidentului a rămas în mâinile lor, și de aceea au fost nevoiți să elaboreze teoria celor două săbii - puterea spirituală și puterea politică în aceeași mână. Ei credeau că cea mai bună apărare este atacul: dacă musulmanii nu erau învinși în patria lor (Palestina), Apusul va fi atacat în inima sa.
Acest lucru s-a și întîmplat, în parte. Dovadă, zecile de milioane de musulmani care s-au așezat în Occident și nu încetează să îngrijoreze o societate dez-orientată.

A. Dacă Răsăritul și Apusul și-ar fi unit forțele, Creștinătatea s-ar fi întins pînă în inima Asiei, și musulmanii ar fi rămas o putere regională a zonelor semideșertice.
B. Dacă creștinii nu s-ar fi apărat, noi am avea azi o soartă asemănătoare creștinilor din Egipt și Siria.

Dar, dacă vreți istorie adevărată, volumele lui Steven Runciman vă așteaptă !
Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale. ps.118,63

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje:984
Membru din:03 Dec 2010, 01:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:preoţie, familie
Localitate:Craiova

Re: Cruciadele - intre adevar si exagerari

Mesaj necititde dimitrie » 29 Ian 2013, 23:45

Eu văd în ideea de cruciade o reacție omenească, iar nu una creștinească. Văd felul (unicul) în care mai înțelege să reacționeze o Biserică apostată.
Oamenii nu mai înțeleg adevărata cauză ce generează războiul - PĂCATUL, și nici faptul că focul războiului are ca antidot (nesângeros) lacrimile pocăinței.
Nici nu mai intru în Istoria Bisericii spre a întări cu exemple cele mai sus afirmate, ci este suficient să amintesc cuvintele Sf.Ioan Iacob Hozevitul:

VÂNTUL PUSTIIRII
(Urgia cereasca)



Iarăși lupte, iarăși sânge
Iarăși zgomot de război,
Iarăși lacrimi nesfârșite,
Iarăși valuri și nevoi!

Când a șters sărmana lume
Lacrima de pe obraz,
Au venit năpraznic iarăși
Alte valuri de necaz.

Văduvele iar vor plânge
Cu bătrânii cei sărmani
Și copiii vor rămâne
Iar cu miile orfani.


Pustii-se-vor orașe
Și pe mulți îi vor robi,
Unde sunt cântări deșarte,
Gloanțele vor dănțui.


Iar în locul răsfățării
Și al luxului nebun,
Va domni de-acuma groaza
Și cutremurul de tun.


Care azi, (de zburdăciune),
Umblă goi, nerușinați,
Vor ajunge ca să umble
De nevoie dezbrăcați.


Când sporește răutatea
Se scârbește Dumnezeu,
Pentru asta vin în lume
Și războaiele mereu!


(15 iulie 1960)
Ultima poezie (profetică) a Sf.Ioan Iacob Hozevitul de la Neamț.

Aceste previziuni ale Sf. Ioan Iacob, se regăsesc atât la Părintele Arsenie Boca, cât și la Cuviosul Paisie Aghioritul (ba chiar cu amănunte).
Dragostea unește și străbate lumile... Răsari odată, viață veșnică!

Doriana
Mesaje:773
Membru din:01 Oct 2010, 21:42
Confesiune:neo-protestant
Preocupări:cunoasterea lui Dumnezeu

Re: Cruciadele - intre adevar si exagerari

Mesaj necititde Doriana » 30 Ian 2013, 09:56

1. papalitatea a răspuns unor apeluri disperate ale creștinilor din Orient (de cele mai multe ori, ortodocși) și a vrut să mobilizeze forțele Apusului, care oricum se băteau între ele, pentru o cauză mai nobilă, chiar dacă nu mereu sfîntă.
2. nu era vorba de ceva biserici, ci de Locurile Sfinte în care a trăit și în care va reveni Mîntuitorul. Pentru creștinii apuseni, aceste locuri erau cu adevărat un Regat al Cerului, și o mărturie a Întrupării Domnului. Soarta lor nu le era deloc indiferentă.
3. Papalitatea era singura forță care putea organiza și motiva astfel de campanii. Încă din secolul V, ei știau că soarta Occidentului a rămas în mâinile lor, și de aceea au fost nevoiți să elaboreze teoria celor două săbii - puterea spirituală și puterea politică în aceeași mână. Ei credeau că cea mai bună apărare este atacul: dacă musulmanii nu erau învinși în patria lor (Palestina), Apusul va fi atacat în inima sa.
Acest lucru s-a și întîmplat, în parte. Dovadă, zecile de milioane de musulmani care s-au așezat în Occident și nu încetează să îngrijoreze o societate dez-orientată.
Deci, o campanie perfect justificată, cel puţin din punct de vedere politic..
Dar, dacă vreți istorie adevărată, volumele lui Steven Runciman vă așteaptă !
Îmi puteţi spune dacă le pot găsi în româneşte, sau sunt numai în engleză? Asta este tot ce am găsit...
Dar oare cum arata lumea de astazi daca crestinii nu se aparau in nici un fel?
Cum a arătat şi până să înceapă a se apăra. Sângele martirilor a devenit paradoxal samânţa pentru alţi creştini. Apărându-ne, însă, am rămas mulţi, dar nominali. Căci cine caută să-şi scape viaţa o va pierde. Se pare însă că de atunci creştinismul era deja mai mult nominal, aşa că apărarea armată era cel mai bun lucru pe care îl puteau face. Personal sunt perfect de acord cu părintele Dimitrie.
"Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu.". 2 cor 5:21

Avatar utilizator
presviter
Mesaje:592
Membru din:24 Noi 2010, 09:30
Confesiune:ortodox
Preocupări:istorie, liturgică, pastorală
Localitate:București

Re: Cruciadele - intre adevar si exagerari

Mesaj necititde presviter » 30 Ian 2013, 19:50

Deci, o campanie perfect justificată, cel puţin din punct de vedere politic..
Și nu numai. Dar politica de atunci nu putea fi despărțită de Biserică. Nouă acum, ne este foarte ușor să judecăm și să ne dezicem de faptele politicienilor. Dar pe de altă parte, foarte puțini ne mai iau în serios. Încercați să faceți efortul de a evalua Cruciadele din perspectiva creștinilor Evului Mediu, nu din cea a creștinilor căldicei din zilele noastre.
Îmi puteţi spune dacă le pot găsi în româneşte, sau sunt numai în engleză? Asta este tot ce am găsit...
Cred că doar în engleză.
Sângele martirilor a devenit paradoxal samânţa pentru alţi creştini. Apărându-ne, însă, am rămas mulţi, dar nominali. Căci cine caută să-şi scape viaţa o va pierde. Se pare însă că de atunci creştinismul era deja mai mult nominal, aşa că apărarea armată era cel mai bun lucru pe care îl puteau face.
Hai să ne gîndim la creștinii din Orient și la martiriul lor aproape continuu. Cei care pot scăpa se refugiază în Occident, unde persecuția creștinilor este subiect tabu. Iar cei care mor, mor pentru Domnul, dar musulmanii nu dau înapoi în fața jertfei lor. Ce mai putem spune despre genocidul armenilor din 1915 ? Un popor întreg a fost nimicit în cîteva luni, și istoria lor creștină de peste 1600 de ani aruncată în aer. Iar despre vecinii lor, creștinii asirieni, care au avut o soartă identică, nici măcar nu s-a auzit în conștiința publică.
Scopul inițial al Cruciadelor a fost o mână întinsă către acești creștini oropsiți. Deci cruciații nu au vrut să-și scape viața lor, ci și-au pus sufletul pentru aproapele lor, iar mai mare dragoste ca aceasta nu este.
Eu văd în ideea de cruciade o reacție omenească, iar nu una creștinească. Văd felul (unicul) în care mai înțelege să reacționeze o Biserică apostată.
Oamenii nu mai înțeleg adevărata cauză ce generează războiul - PĂCATUL, și nici faptul că focul războiului are ca antidot (nesângeros) lacrimile pocăinței.
Nici nu mai intru în Istoria Bisericii spre a întări cu exemple cele mai sus afirmate, ci este suficient să amintesc cuvintele Sf.Ioan Iacob Hozevitul
Este ușor să fim pacifiști, moraliști și evanghelici în România de azi și oriunde în Occident. Aici însă vorbim despre Istorie, care este condusă de alte legi decît de cele lăuntrice ale pocăinței.
Împăratul Heraclie a condus o campanie militară colosală împotriva Persiei Sasanide și a reușit ca după 15 ani de lupte să readucă la Ierusalim Sf. Cruce, fapt pe care îl prăznuim la 14 septembrie. Creștinii ortodocși din toate țările au luptat pentru libertate și pentru demnitate, și deși nu sunt în general canonizați, jertfa lor este mereu pomenită de Biserică.
Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale. ps.118,63

daniel tuduran
Mesaje:483
Membru din:12 Iul 2009, 19:28
Confesiune:ortodox
Localitate:or Brad,Hunedoara
Contact:

Re: Cruciadele - intre adevar si exagerari

Mesaj necititde daniel tuduran » 30 Ian 2013, 22:38

Eu as incerca sa imbin cele doua:pocainta si razboiul.Cu alte cuvinte din pricina pacatelor noastre a ingaduit Dumnezeu sa avem parte de razboaie.Nu le consider gresite,si noi romanii in Evul Mediu am avut parte de multe cruzimi,dar asa erau vremurile pe atunci.Daca nu ne aparam dispaream de mult de pe fata pamantului. De ceea ce facea Stefan cel Mare depindea intr-o mare masura si occidentul. Papa trimisese chiar ambasador care merge alaturi de Stefan si trimitea stiri proaspete in occident despre felul cum stau lucrurile in Moldova.
„Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul tău cel lin alergând, strig către Tine Doamne: scoate din stricăciune viaţa mea, mult Milostive!” (din slujba înmormântării)

Doriana
Mesaje:773
Membru din:01 Oct 2010, 21:42
Confesiune:neo-protestant
Preocupări:cunoasterea lui Dumnezeu

Re: Cruciadele - intre adevar si exagerari

Mesaj necititde Doriana » 31 Ian 2013, 20:22

Bun. Cât de legitimat ar fi un creştin să facă război e alt subiect. Revin la cruciade.
Scopul inițial al Cruciadelor a fost o mână întinsă către acești creștini oropsiți. Deci cruciații nu au vrut să-și scape viața lor, ci și-au pus sufletul pentru aproapele lor, iar mai mare dragoste ca aceasta nu este.
Privind înapoi în istorie, putem spune ca s-a meritat? Numărul creştinilor salvaţi de cruciade a fost vizibil mai mare decât al celor ucişi, fie ei atacatori, atacaţi sau victime colaterale?
"Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu.". 2 cor 5:21

Avatar utilizator
presviter
Mesaje:592
Membru din:24 Noi 2010, 09:30
Confesiune:ortodox
Preocupări:istorie, liturgică, pastorală
Localitate:București

Re: Cruciadele - intre adevar si exagerari

Mesaj necititde presviter » 31 Ian 2013, 21:18

Privind înapoi în istorie, putem spune ca s-a meritat? Numărul creştinilor salvaţi de cruciade a fost vizibil mai mare decât al celor ucişi, fie ei atacatori, atacaţi sau victime colaterale?
Răspunsul este nu.
Dar ei, când au pornit, nu aveau cum să știe aceasta.
Însă, sub alte aspecte, creștinătatea a avut de câștigat.
Fie și faptul că, constatînd că drumul Orientului era blocat, au căutat spre vest și au descoperit America. Chiar în anul în care spaniolii încheiau propria lor Cruciadă - Reconquista.
Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale. ps.118,63

Doriana
Mesaje:773
Membru din:01 Oct 2010, 21:42
Confesiune:neo-protestant
Preocupări:cunoasterea lui Dumnezeu

Re: Cruciadele - intre adevar si exagerari

Mesaj necititde Doriana » 03 Feb 2013, 15:53

Vă mulţumesc frumos pentru răspunsuri. Asta nu înseamnă că discuţia sau întrebările se termină aici...
"Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu.". 2 cor 5:21

Avatar utilizator
vlah
Mesaje:15
Membru din:12 Apr 2008, 13:55
Confesiune:ortodox
Preocupări:medicină, istorie.
Localitate:Basarabia

Re: Cruciadele - intre adevar si exagerari

Mesaj necititde vlah » 08 Apr 2013, 23:20

Vă recomand un articol mic și la subiect, care spulberă miturile despre cruciații fanatici care masacrau tot ce nu era creștin:
http://www.historia.ro/exclusiv_web/gen ... ruciadelor
Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!


Înapoi la “SFINŢI PĂRINŢI şi ISTORIE BISERICEASCĂ”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 9 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX