FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

In Pateric la Avva Antonie se povesteste ca un vanator se plimba si a auzit din chilia Sfantului rasete si glume, asa ca l-a intrebat pe Avva cum de un sfant rade.Avva ii zice sa intinda arcul pans aproape ca se rupse si ii zise ca si omul se frange daca nu vorbeste cu fratii. In. schimb Avva Pamvo nu radea niciodata, doar odata de prostia unor draci ce vroiau sa il daca sa rada de o pana.Dracii,crezand ca Avva rade de pana se veseleau.
Deci, e pacat ori nu sa razi? Sa razi de o pana nu ii asa rautacios .. Deci?

Râsul nu este un păcat atâta timp cât se încadrează în limitele decenței și nu râzi de glume proaste.

Precizare: awa Antonie, doar glumea cu fratii, facand un anumit pogoramant. Nu se pomeneste nimic de rasete si nici de auzire din chilie. Este o diferenta...
Awa Pamvo, niciodata nici macar nu zambea. Iar la intamplarea cu pana cand dracii l-au invinuit ca a ras, el spune ca, nu am ras, ci mi-am facut ras. Adica i-a dus in deruta pe draci prefacandu-se ca rade si aceasta pentru ca sa arate ca dracii sunt neputinciosi...
Sa fim atenti la detalii ca sa nu distorsionam.

Aşa cum spunea şi diaconul Andrei Kuraev, nici eu nu sunt de acord cu un comentariu al Sf. Ioan Gură de Aur care spune că Iisus nici măcar n-a zâmbit vreodată, ci tot timpul a fost foarte serios.
De foarte multe ori zâmbetul nu că e păcat, ci chiar e virtute şi expresie a bucuriei atât de necesare ortodocşilor noştri crispaţi şi constipaţi.
Iar râsul deja este o exagerare şi necontrolare a zâmbetului şi, cel puţin în anumite situaţii, cred că e păcat.

Subscriu la ce a spus Părintele Petru. Zâmbetul detensionează (uneori chiar le rezolvă) situațiile aparent grave înainte de a fi nevoie de cuvinte pentru a arăta adevărul lucrurilor. Zâmbetul mai poate fi și expresia păcii interioare, a lucrurilor așezate în rânduiala lor precum și a iubirii pentru cei/cele din jur...