Pagina 1 din 2

Re: Intrebari scurte

Scris: 02 Ian 2010, 21:46
de maria_andreea
Cand un gand rau este considerat a fi pacat ?

Re: Intrebari scurte

Scris: 03 Ian 2010, 16:47
de Florina
Cand incalca o porunca a lui Dumnezeu: daca e de marire, de lacomie, de desfranare, de invidie, de razbunare, etc.

Re: Intrebari scurte

Scris: 05 Ian 2010, 22:31
de protosinghel
Cand un gand rau este considerat a fi pacat ?
Gândul rău tot timpul e păcat, dacă este primit.
Apropo, problema luptei cu gândurile îl vizează pe fiecare om. Cea mai bună carte cu referire la acest subiect este aceasta. În general p. Emilianos este un "expert" contemporan care-l poate ajuta pe oricine.

Deci gândul, atunci când doar ne încearcă, nu e păcat. E păcat consimţirea şi mai ales înfăptuirea gândului. Nu trebuie să ne problematizăm de la faptul că ne vin gânduri, ci de la faptul că le primim. Ele nu pot să nu vină... Detalii găsiţi la p. Emilianos!

Lupta cu gândurile străine de Dumnezeu. Judecata aproapelui

Scris: 05 Iun 2012, 17:41
de unsuflet
Cand se conidera ca ai judecat pe cineva in gand?
Cand vezi ca cineva vorbeste pe un altul de rau, si cand gandesti ca acela vorbeste de rau si ca nu face bine, ai judecat in gand asa e?
cum sa faci sa nu-l mai judeci in gand?
daca ai vazut ca cineva a facut nu stiu ce fapta, si ai gandit ca nu-i bine ce-a facut, l-ai judecat cu gandul?
daca dupa ce ai vazut pacatul, fapta, ai gandit ca nu-i bine, dar gandesti: Ajuta-l Doamne, lumineaza-l . Mai e judecata?
cum sa faci sa nu mai judeci pe cineva cu gandul?

Cum sa faci sa alungi gandul rau despre cineva?
Cand se considera ca ai primit un gand rau? Daca ti-a venit in minte un gand rau despre cineva, cand se considera ca nu l-ai primit?
daca imediat ce ti-a venit, acel gand rau, gandesti ceva de genul: Doamne fereste, ce aiureli imi trec prin minte, se considera ca ai respins gandul?

Re: Cum trebuie facut?

Scris: 05 Iun 2012, 18:17
de maria_andreea
Aş dori ca toţi să răpundă la această întrebare pentru că sunt sigură că răspunsul tuturor cuprinde învăţături ale Sf. Părinţi (după care s-au ghidat în războiul duhovnicesc) şi experienţe proprii, iar astfel să ajungem la cea mai bună viziune despre lupta cu gândurile.

Eu zic că de războiul cu gândul (judecata aproapelui) poţi scăpa doar dacă vei reuşi să te rogi neîncetat. Sufletul este dinamic, dacă nu îi dai tu de lucru (rugăciunea Doamne Iisuse, o cântare, un psalm etc) te vei trezi că aiurează, că îl scapi de sub control mişcându-se în direcţii de nedorit şi neînchipuit până atunci (ex. judecarea aproapelui, gândul rău despre el). Cred că şi munca fizică, intelectuală îl ajută să nu aiureze.

Cred că păcatul pentru care vom fi judecaţi nu va fi gândul rău (aparent fără voia noastră, nepremeditat), ci faptul că nu ne-am rugat neîncetat, îndemn la care am fost chemaţi de Iisus.

Părinţii (mai exact unul dintre ieromonahii pe care l-am întrebat despre acest aspect) spun că nu poţi opri gândurile. Şi aşa este, pt. că spuneam, sufletul este dinamic, însă trebuie ca gândurile care zboară să fie frumoase, bune, să fie binecuvântate, dacă ele sunt rele şi noi nu facem nimic în acest sens (rugăciune şi post, cum am fost îndemnaţi) ne trezim la balamuc.

Gândurile rele deranjează pentru a-i descurajeze mai ales pe cei sinceri în credinţă, fapte bune, însă trebuie să ştim că este o situaţie atipică creştinului (părerea îmi aparţine).

Spun din nou că dorim şi părerea teologilor mai ales ptr. ca "unsuflet" să fie bine direcţionată şi să aibă un răspuns sigur la "problema" ei.

Re: Cum trebuie facut?

Scris: 05 Iun 2012, 18:45
de unsuflet
Maria - Andreea, multumesc mult pentru raspuns.

am recitit ce spune/spunea Sf. Parinte Paisie Olaru:

Să nu judeci pe nimeni, tată!

"Să nu judeci pe nimeni, tată! Tare-i păcat să judeci...
Vezi pe cineva ca a greșit, să-ți fie milă de el: «Doamne, săracu', uite ce i-a făcut diavolul...» și să nu judeci pe nimeni. Și să-i vezi pe toți deopotrivă, să nu zici că unul e mai bun și altul e mai puțin bun.
Să nu osândești pe nimeni! Să-i ai pe toți mai buni decât tine!

Și nu mai purta grijă de ce fac alții ... Ia seama la ce faci frăția ta!"

Părintele Paisie Olaru

sursa: http://paisieolaru.blogspot.ca/2009/11/ ... -tata.html

am postat ca sa mai fie de folos si altora.

Re: Cum trebuie facut?

Scris: 05 Iun 2012, 19:19
de Caesar
Antrenandu-ti mintea.Gandurile mintii de altfel sunt "antrenamente" realizate in timp..Nu poti controla un gand sa nu iti apara dintru inceput..Ci doar prin antrenament, transandu-l si repetandu-ti ca nu e bun, atunci subcoscientul tau prin puterea repetitie va intra la lucru si se va gandi tot mai putin la acel lucru.. Pentru performante mari in viata avem nevoie si de antrenament.

Re: Cum trebuie facut?

Scris: 05 Iun 2012, 20:21
de maria_andreea
Mă bucur că ateii împărtăşesc idei ortodoxe ;) ... Sincer :) .

Re: Cum trebuie facut?

Scris: 05 Iun 2012, 20:55
de unsuflet
Antrenandu-ti mintea.Gandurile mintii de altfel sunt "antrenamente" realizate in timp..Nu poti controla un gand sa nu iti apara dintru inceput..Ci doar prin antrenament, transandu-l si repetandu-ti ca nu e bun, atunci subcoscientul tau prin puterea repetitie va intra la lucru si se va gandi tot mai putin la acel lucru.. Pentru performante mari in viata avem nevoie si de antrenament.
Caesar, multumesc si tie pentru raspuns.
dar :)

Durerea sufletului meu, vine de la clipa in care am realizat ca am gandit ceva rau despre cineva. Repede pricep ca nu-i bine ce-am gandit. Mintea mea nu ramane la acel gand rau/nepotrivit despre acel cineva, ci ma mustra constiinta ca am putut gandi asa ceva despre persoana respectiva.
subcoscientul tau prin puterea repetitie va intra la lucru si se va gandi tot mai putin la acel lucru..
Nu ma gandesc la gandul rau, ci ma mustra constiinta, pentru ca in fata lui Dumnezeu n-am avut gand bun despre cineva, ci am avut un gand rau/nepotrivit.
Aici e problema, de-asta intrebam:

Cand se considera ca ai primit un gand rau? Daca ti-a venit in minte un gand rau despre cineva, cand se considera ca nu l-ai primit?

Re: Lupta cu gândurile străine de Dumnezeu. Judecata aproape

Scris: 06 Iun 2012, 00:49
de protosinghel
Nu mă consider avizat să răspund la acest subiect. Vreau doar să precizez următoarele (inclusiv din propria experienţă):
- această luptă este cea mai adâncă filosofie şi puţini au ajuns să o cunoască (şi doar spre bătrâneţe);
- pentru a o cunoaşte este nevoie de o luptă de mulţi ani, în linişte şi înstrăinare de lume;
- cei care trăiesc în lume şi în permanenţă sunt afectaţi de duhul lumii prin TV, internet, reclame, muzică, ştiri etc., nu poate nici să pună început acestei lupte, ci doar să se roage cu nădejde la Dumnezeu, cerându-I mila;
- chiar şi în lume nu trebuie să slăbim în această luptă cu gândurile care ne înstrăinează de Dumnezeu, dar nu putem să ne aşteptăm la prea multe rezultate. Şi cred că Dumnezeu ne va judeca după cum am luptat, nu după cum am biruit; căci biruinţa este a Lui şi o dă cui şi cum vrea.

Într-un fel mă rugam şi meditam la cele duhovniceşti când eram în Athos şi nu aveam nici internet, nici telefon mobil şi nu mă interesa ce se întâmplă în lume şi cu totul altfel când eşti în vâltoarea lumii, bombardat de tot felul de informaţii, chiar dacă formal eşti înconjurat de nişte ziduri mănăstireşti. Diferenţa este ca dintre cer şi pământ, cel puţin în cazul meu. Şi pentru că acest caz al meu poate fi unul mai special şi nici pe departe normativ, mă opresc aici cu comentariile. Dacă cineva are experienţa luptei în lume, să-mi spună şi mie, că-mi este de folos.

N.B. Nimeni să nu deznădăjduiască, ci să strigăm cu nădejde la Domnul. Să nu uitaţi să strigaţi şi pentru mine...

Re: Lupta cu gândurile străine de Dumnezeu. Judecata aproape

Scris: 06 Iun 2012, 07:15
de maria_andreea
Citind cele scrise de părintele Petru (îi mulţumim) m-am gândit că acest război al gândurilor este foc care curăţă tot răul (arma fiind Iisus, putem spune că aici se observă actualizat biruinţa Lui prin Cruce asupra morţii, răului) în urma căruia se naşte omul nou (profund smerit).

Re: Lupta cu gândurile străine de Dumnezeu. Judecata aproape

Scris: 06 Iun 2012, 15:56
de unsuflet
Şi cred că Dumnezeu ne va judeca după cum am luptat, nu după cum am biruit; căci biruinţa este a Lui şi o dă cui şi cum vrea.

N.B. Nimeni să nu deznădăjduiască, ci să strigăm cu nădejde la Domnul.
deci singura arma cu care se poate lupta impotriva gandurilor e Rugaciunea "Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa"
Prin rugaciunea asta, cand spui "Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu" strigi la Dumnezeu iar cand spui" miluieste-ma pe mine pacatoasa", ii ceri ajutorul lui Dumnezeu. Recunosti ca esti slab, pacatos ca nu poti lupta de unul singur. Dumnezeu ma ajuta nu pentru ca merit, ci pntru ca Ii cer ajutorul si pentru ca Ii e mila de mine.
Deci strig/ strigam la Dumnezeu si biruinta e mereu a Lui.
Stiut e ca la pomenirea numelui lui Iisus Hristos, tot ce-i rau pleaca, probabil la un moment dat nu se mai apropie gandurile rele de minte...
Efortul nostru in lupta e sa strigam mereu la Dumnezeu. Fericiti sunt cei ce au Rugaciunea inimii !!!




Parinte, multumesc si dumneavoastra pentru raspuns.

Re: Lupta cu gândurile străine de Dumnezeu. Judecata aproape

Scris: 06 Iun 2012, 21:43
de maria_andreea
Cand se considera ca ai primit un gand rau?
Ştiu că ai pimit răspunsul din acest scurt material video cu stareţul Tadei de la Vitovniţa, însă vreau să-l scot din context ptr. "viteza" lămuriri. El apare spus de naratorul acestui material, undeva pe la minutul 8.
[Gândurile rele] dacă se coboară în inimă, ating sentimentele şi se amestecă cu ele şi devin mai periculoase şi mai greu de înlăturat. Dacă în final se mai asociază şi voinţa, decizia liberă a omului de a păstra şi cultiva în sine amestecul acesta negativ de gânduri şi sentimente sau chiar de a-l transforma în acţiune atunci păcatul deja s-a înstăpânit în om şi este din ce în ce mai greu de înlăturat.

Re: Lupta cu gândurile străine de Dumnezeu. Judecata aproape

Scris: 07 Iun 2012, 00:39
de OLGA
Cand se considera ca ai primit un gand rau?
Ştiu că ai pimit răspunsul din acest scurt material video cu stareţul Tadei de la Vitovniţa, însă vreau să-l scot din context ptr. "viteza" lămuriri. El apare spus de naratorul acestui material, undeva pe la minutul 8.
[Gândurile rele] dacă se coboară în inimă, ating sentimentele şi se amestecă cu ele şi devin mai periculoase şi mai greu de înlăturat. Dacă în final se mai asociază şi voinţa, decizia liberă a omului de a păstra şi cultiva în sine amestecul acesta negativ de gânduri şi sentimente sau chiar de a-l transforma în acţiune atunci păcatul deja s-a înstăpânit în om şi este din ce în ce mai greu de înlăturat.
Cred că din acelaşi film am reţinut şi eu că trebuie să jertfim totul pentru a păstra pacea inimii. Din asta eu înţeleg şi că atunci nu judecăm, atunci nu primim gânduri rele, când ne păstrâm pacea inimii. Cum înţeleg eu pacea inimii? Ca o simţire permanentă a dorului de Dumnezeu.

Re: Lupta cu gândurile străine de Dumnezeu. Judecata aproape

Scris: 07 Iun 2012, 05:12
de unsuflet
Cand se considera ca ai primit un gand rau?
Ştiu că ai pimit răspunsul din acest scurt material video cu stareţul Tadei de la Vitovniţa, însă vreau să-l scot din context ptr. "viteza" lămuriri. El apare spus de naratorul acestui material, undeva pe la minutul 8.
[Gândurile rele] dacă se coboară în inimă, ating sentimentele şi se amestecă cu ele şi devin mai periculoase şi mai greu de înlăturat. Dacă în final se mai asociază şi voinţa, decizia liberă a omului de a păstra şi cultiva în sine amestecul acesta negativ de gânduri şi sentimente sau chiar de a-l transforma în acţiune atunci păcatul deja s-a înstăpânit în om şi este din ce în ce mai greu de înlăturat.
"pacatul deja s-a instapanit in om" - s-o referi la faptul ca pacatul a prins radacini si devine patima, si atunci este din ce in ce mai greu de inlaturat?
radacinile astea or fi tocmai amestecul asta de ganduri si sentimente pastrate in sine?

Re: Lupta cu gândurile străine de Dumnezeu. Judecata aproape

Scris: 07 Iun 2012, 05:44
de unsuflet
Cred că din acelaşi film am reţinut şi eu că trebuie să jertfim totul pentru a păstra pacea inimii. Din asta eu înţeleg şi că atunci nu judecăm, atunci nu primim gânduri rele, când ne păstrâm pacea inimii. Cum înţeleg eu pacea inimii? Ca o simţire permanentă a dorului de Dumnezeu.
eu am priceput ca Parintele Tadei vorbeste de o Pace si o Bucurie care nu-s din lumea asta, ceva ce dobandesti de la Dumnezeu in dar, atunci cand ti-a daruit Rugaciunea inimii, atunci cand inima se roaga singura, independent de vointa ta.
Aceasta Pace te face sa privesti la toti si toate cu alti ochi, tot ti se pare Sfant.

Dorul de Dumnezeu te face sa spui Rugaciunea si s-o pastrezi

si da, in mod sigur atunci cand ai Rugaciunea inimii nu mai poti primi ganduri rele si nici de judecat nu-ti arde...:)

Re: Lupta cu gândurile străine de Dumnezeu. Judecata aproape

Scris: 07 Iun 2012, 10:17
de OLGA
Dar îţi place mereu de toţi şi de toate când ai Rugăciunea inimii?

Re: Lupta cu gândurile străine de Dumnezeu. Judecata aproape

Scris: 07 Iun 2012, 15:15
de unsuflet
Dar îţi place mereu de toţi şi de toate când ai Rugăciunea inimii?
N-ai auzit cum le spunea Sf. Serafim de Sarov oamenilor? Bucuria mea.
E o Taina cu Rugaciunea.

Pacatul sigur ca nu-l iubesti, nu-ti place. Pacatul probabil inca-l vezi. Durerea oamenilor inca o simti, dar vezi totul altfel, cu alti ochi.

Ai auzit cum vorbeste Parintele Tadei de Rugaciune nu?

Re: Lupta cu gândurile străine de Dumnezeu. Judecata aproape

Scris: 07 Iun 2012, 20:55
de OLGA
Dar îţi place mereu de toţi şi de toate când ai Rugăciunea inimii?
N-ai auzit cum le spunea Sf. Serafim de Sarov oamenilor? Bucuria mea.
E o Taina cu Rugaciunea.

Pacatul sigur ca nu-l iubesti, nu-ti place. Pacatul probabil inca-l vezi. Durerea oamenilor inca o simti, dar vezi totul altfel, cu alti ochi.

Ai auzit cum vorbeste Parintele Tadei de Rugaciune nu?
Mă supăr pe oamenii care nu-mi plac pentru că nu pot să îi admir.

Re: Lupta cu gândurile străine de Dumnezeu. Judecata aproape

Scris: 07 Iun 2012, 21:39
de unsuflet
Mă supăr pe oamenii care nu-mi plac pentru că nu pot să îi admir.
Nu-ti cere nimeni sa admiri RAUL din om. Nu te supara pe om din cauza pacatului pe care-l face.
Admira omul, nu pacatul. Nu confunda omul cu pacatul pe cere-l poate face.

poate iti ajuta asta:

Parintele Dionisie Ignat

“Fratilor, paziti dragostea, ca dragostea este de la Dumnezeu. Sa avem dragoste de aproapele, sa nu avem dragoste vicleana, adica sa facem alegere ca acela e viclean, ca celalalt este asa. Eu trebuie sa ii iubesc pe toti ca pe mine insumi, ca asa imi porunceste Biserica. Aceasta este Adevarul si Ortodoxia. Adica sa ii iubim pe toti – si pe turc, si pe arab, si cei de alte neamuri sau religii. Dar Dumnezeu nu porunceste sa-mi schimb si credinta dupa a lor, sau dupa obiceiurile si patimile lor. Noi cunoastem Adevarul – Credinta Ortodoxa. Sa o tinem, sa o respectam, iar ceilalti cu ale lor. Faptul ca eu il iubesc pe aproapele meu, nu inseamna ca imi insusesc sau aprob credinta sau patimile lui.”

sursa: http://prieteniisfmunteathos.wordpress. ... -sectanti/

si asta:

Parintele Arsenie Papacioc ne spune:

“Sa ne iubim cu adevarat unii pe altii. Sa incercam sa iubim pe toata lumea si pe aceea care se zice ca e rea.
Sa iubim si sa iubim mult, si sa iubim frumos, sa iubim rana si pe cel care ne-a facut rana.
Sa stim sa furam pe Hristos de la dusmanii nostri. El sta ascuns la cei care ne sunt dusmani. Nu poti fi gazda a lui Hristos daca nu-ti sunt dragi cei care te urasc si daca inima ta nu este un mic cer al iubirii. ” – in: MICI INDEMNURI SPRE MANTUIRE, Ed. Sophia, 2009; pag.45

si un sfat: ce mi-ai spus mie, spune duhovnicului la spovedanie. Ia aminte la ce-ti raspunde.
Nu te supara, please, ca iar ti-am dat un sfat.... incerc sa te ajut.