FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

Cum trebuie înţeleasă şi practicată această expresie: "Meditaţie duhovnicească"?
Pentru o meditaţie "sănătoasă", este nevoie de a avea cunoştinţe teologice?

Pentru a cugeta o idee trebuie să o cunoşti. Dacă este vorba de ideea duhovnicească pe lângă studiu sau luarea la cunoştinţă despre (chiar şi numai citind Scriptura, ascultând Slujbele Bisericeşti) este nevoie şi de despătimire. Mintea fiind incoruptibilă faţă de lucrurile amăgitoare poate privi (în profunzime) adevărurile duhovniceşti care devin izvor de înţelepciune.
Meditaţia este efectul vieţii curate, despătimite şi hrana sufletului. Model de meditaţie duhovnicească sunt toţi sfinţii care necontenit şi-au deschis ochii minţii pentru a-L vedea pe Dumnezeu şi măreţia Lui în orice om, lucru sau element din natură.
Meditaţia duhovnicească nu trebuie confundată cu starea de visare. Creştinul meditativ se desprinde de lume, de acelea din lume care îi împiedică cugetarea la cele duhovinceşti ptr. a o înţelege corect şi nu pentru a se izola de ea, pentru a trăi cu capul în nori.

Buna ziua!
Cu trecerea timpului si a inaintarii in varsta, mi-am creat propia parere despre viata.Cred in Dumnezeu, este in sufletul meu, reflectez asupra sufletului meu, meditez, incerc sa imi hranesc egoul cat de putin. Ceea ce ma framanta si doream de mult sa pot avea un sfat de la cineva care nu critica si nu blameaza, este convingerea mea, ca fiecare are propia lui relatie in raportul, eu si Dumnezeu. Multi se dau credinciosi si critica pe ceilalti dupa faptele lor, personal nu vad o maniera de a indrepta omul prin critici taioase, indreptarea spirituala si educarea se face cu suflet si bunatate!Imi zicea odata, un bun prieten: este alegerea ta, pe care vrei sa hranesti mai mult, spiritul care este etern sau egoul care tine cat viata ta! Vreau doar o confirmare a judecatii mele, respectiv la ce am scris! Va multumesc si Domnul sa fie inimile voastre!

personal nu vad o maniera de a indrepta omul prin critici taioase, indreptarea spirituala si educarea se face cu suflet si bunatate!

Trebuie să avem în vedere și tipul de temperament (sangvinic, coleric, melancolic, flegmatic; direct/indirect etc) prin care literatura de specialitate a încercat să surprindă comportamente și atitudini. Astfel, suntem datori să cunoaștem și să recunoaștem oamenii în funcție de tipul lor temperamental, de caracterul lor și nu în funcție de temperamnetul nostru. Trebuie să acceptăm diversitatea și să aplicăm fiecăruia metodele de îndreptare (dacă suntem datori cu ele și dacă dispunem de resurse „pedagogice”) corespunzătoare. Nu toți pot fi îndreptați cu vorba bună cum nu toți cu vorba tăioasă. Pare greu, dar nu este mai ales dacă ai bun simț atunci când îndrepți, corectezi. Este greu ptr. că tu ceri un efort de schimbare, însă arta stă în capacitatea cu care adaptezi toate resursele (din care nu lipsește bunătatea) la fiecare om, în funcție de temperament...

Multi se dau credinciosi si critica pe ceilalti dupa faptele lor, personal nu vad o maniera de a indrepta omul prin critici taioase, indreptarea spirituala si educarea se face cu suflet si bunatate!Imi zicea odata, un bun prieten: este alegerea ta, pe care vrei sa hranesti mai mult, spiritul care este etern sau egoul care tine cat viata ta!

Parerea mea: uneori este nevoie de critici taioase pentru a indrepta unele persoane. Dar depinde foarte mult de la cine vin criticile si modul cum critica persoana respectiva. Spiritul este etern, daca hranesti spiritul hranesti si egoul intr-o oarecare masura. Sper sa nu gresesc.

Am citit cindva ca mintea trebuie tinuta goala(curata, fara imagini si inchipuiri) in tot timpul si in timpul rugaciunei!

Ce inseamna cuvintele : smerita cugetare? , si care este diferenta dintre aceasta si meditatie?