FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

În ce constă curajul creştin, şi cum trebuie să procedăm atunci când ne aflăm într-o situaţie de a vorbi sau a face ceva, neştiind exact dacă e bine sau nu?

Poţi să dai un exemplu concret?

Da, aş putea. Un prim exemplu este următorul: Sora mea trece prin mai multe încercări, şi din păcate ea nu le înţelege folosul, pentru că nu a fost învăţată şi încurajată de preotul din sat la care se spovedeşte doar de cîteva ori pe an , şi bineînţeles ţînînd rar legătura cu părintele, nu s-a format o adevărată relaţie duhovnicească între preot şi ucenic, dar nu s-a văzut şi nici din partea părintelui o mare îngrijorare şi interes pt fiii săi duhovniceşti din sat ( nu o zic cu judecată). Acum cînd i-a ajuns "cuţitul la os", ea vrea un ajutor sigur, şi eu cunoscând un părinte f. duhovnicesc care ar ajuta-o să puie un început bun, i-am propus să meargă la el la mănăstire, dar are o oarecare frică să-i zică că vrea să meargă la altul, pt că n-o să-i permită, şi posibil chiar să o certe că alege preoţi şi slujbe de la mănăstire şi nu din sat, ( sunt sigură de asta, pt că am trecut şi eu prin astfel de momente).
Să o încurajez în continuare să meargă la părintele de la mănăstire, sau să o las la ăsta din sat?

Din moment ce nu se spovedeste la parintele din sat, pentru ea dansul nu este duhovnic. Ea nu are propriu-zis un duhovnic.
S-ar putea sa gresesc, dar eu asa stiu.
Pana am ajuns la duhovnicul meu de acum, pe care il am de 3 ani, m-am spovedit la 10 preoti, incepand din adolescenta. Chiar ma gandeam la asta intr-o zi si am inceput sa-mi amintesc. Mergeam fie la preotii de la biserica din cartierul meu (3 preoti slujesc aici), fie la manastirile pe care le vizitam de cate ori aveam ocazia si simteam nevoia. Unul din parintii la care ma spovedeam in adolescenta m-a indemnat sa cercetez parintele la care merg, in sensul ca sa nu ma avant la primul iesit in cale, ci sa fiu atenta la parintele pe care Dumnezeu mi-l trimite potrivit sufletului meu si asa am facut.
Parintele meu duhovnic de acum slujeste la doi kilometri de casa mea, dar distanta asta nu-i nimic.
Parintii de la manastire m-au ajutat la randul lor cu sfaturi si cu indemnuri potrivite cand m-am spovedit la manastire.
Eu te incurajeze sa mergi cu ea acolo unde o cheama sufletul, cine stie cum lucreaza Dumnezeu in inima sa. Un parinte de acolo poate ajunge la inima surorii tale.
Mai spun ceva si inchei.
Nu consider ca parintele din sat trebuie sa mearga sa cerceteze ce-i cu oamenii, ci oamenii sa vina sa intrebe, ca caute, sa cerceteze. Spun asta pentru ca parintele, oricata dragoste ar avea, nu poate forta pe nimeni sa intre in bierica sau sa vina sa se spovedeasca, ci omul sa aiba pornirea aceasta, iar cand vine, sa-l gaseasca pe parinte la post, pe metereze.
Asa ca, acum, daca sora ta doreste sa mearga la manastire, sa se spovedeasca, sa mearga. O cheama acolo Domnul.

Acum cînd i-a ajuns "cuţitul la os", ea vrea un ajutor sigur, şi eu cunoscând un părinte f. duhovnicesc care ar ajuta-o să puie un început bun, i-am propus să meargă la el la mănăstire, dar are o oarecare frică să-i zică că vrea să meargă la altul, pt că n-o să-i permită, şi posibil chiar să o certe că alege preoţi şi slujbe de la mănăstire şi nu din sat

Sora ta să-şi asume alegerea cu curaj chiar dacă nu va face o alegere bună sau o va certa părintele actual ea trebuie să-şi păstreze credinţa mai departe, să meargă la biserică, să se roage, să facă bine după putinţă.
Să nu uităm că şi preoţii sunt oameni şi că au ale lor greutăţi de aceea nu e bine să ne legăm prea tare de ei ca să nu-i obosim şi mai mult. Dumnezeu vrea să ne îndreptăm viaţa, iar dacă noi căutăm doar soluţii de moment se poate să fim dezamăgiţi indiferent câţi km am bătut până la un preot. Dacă în schimb acest nou preot întruneşte toate calităţile pt a deveni translatorul perfect al voii Lui Dumnezeu în viaţa noastră atunci să ţină de el căci e mare dar, indiferent de "mofturile" primului duhovnic.

Vă mulţumesc fetelor pentru sfaturi şi încurajare, şi chiar m-aş bucura dacă am ţinea legătura mai des ( pe lîngă această posibilitatea a forumului) , pt că mă simt bine cînd vorbesc cu persoanele care sunt în aceeaşi căutare după Hristos.
Vreau să o ajut, că e sora mea, dar cel mai bine pt ambele ar fi să o las singură să vadă cei mai bine pt ea, că până nu simţi o chemare şi o "trezire duhovnicească", nu ajută prea mult învăţăturile şi impunerea anumitor lucruri, (mai ales că suntem persoane cu caractere total diferite). Îmi pun încrederea în Dumnezeu, şi fie voia Lui cea Sfîntă în toate.