FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

Dacă-l dedicăm ascezei creştin - ortodoxe, l-am scos de la carantină .

Mulţumesc de amabilitate.
---
Merită reactualizată frumuseţea acestor cuvinte în această perioadă a postului.

Asceza are şi un caracter hristologic. În nevoinţe nu e numai omul, e şi Hristos prezent. În sforţările noastre e prezentă forţa din firea omenească a lui Hristos.

Merită reactualizată frumuseţea acestor cuvinte în această perioadă a postului.

Asceza are şi un caracter hristologic. În nevoinţe nu e numai omul, e şi Hristos prezent. În sforţările noastre e prezentă forţa din firea omenească a lui Hristos.

aker, aceste cuvinte capătă valoare atunci când sunt vii, când sunt aplicate. Postul este un foarte bun prilej de-al reînvia pe Hristos în noi, de la care să învăţăm frumuseţea vieţii, pt că ne-mai-preocupându-ne cu mâncarea ne îndreptăm privirea spre Hristos mai des şi mai intens (prin scurta rugăciune Doamne Iisuse...), înlocuim mâncarea pt trup cu mâncarea pt suflet din care se hrăneşte şi trupul; o să vezi că trupul are mai multă vigoare când petrece cu Hristos în post.

O femeie strigă în curtea bisericii:
-Da părintele manâncă în post carne şi slănină!
-Aşa-i, şi carne şi slănină mănânc (răspunse preotul)...
(Întâmplare povestită de către un preot).

cum va pare?

Îmi pare strigător la Cer.

O femeie strigă în curtea bisericii:
-Da părintele manâncă în post carne şi slănină!
-Aşa-i, şi carne şi slănină mănânc (răspunse preotul)...
(Întâmplare povestită de către un preot).

cum va pare?

Îmi pare strigător la Cer.

Dar de ce? E treaba fiecaruia ce face, căci singur va răspunde pentru ceea ce face.
Oamenii scot pe taraba păcatele şi scăderile celorlalţi pentru a-şi justifica propriile (porniri spre) patimi.

O femeie strigă în curtea bisericii:
-Da părintele manâncă în post carne şi slănină!
-Aşa-i, şi carne şi slănină mănânc (răspunse preotul)...
(Întâmplare povestită de către un preot).

cum va pare?

Îmi pare strigător la Cer.

Dar de ce? E treaba fiecaruia ce face, căci singur va răspunde pentru ceea ce face.
Oamenii scot pe taraba păcatele şi scăderile celorlalţi pentru a-şi justifica propriile (porniri spre) patimi.

Credeţi că o să-i fie cuiva mai bine in iad, dacă fiecare răspunde pentru ceea ce face?

Credeţi că o să-i fie cuiva mai bine in iad, dacă fiecare răspunde pentru ceea ce face?

Gandul bun, Olga, gandul bun. Cum iti inchipui ca m-as bucura de suferinta altuia?
Ma refeream ca nu e bine sa judecam pacatul altuia, nu e bine sa fim atenti la ce face altul rau, ci la ce facem noi. Daca altul face un pacat, macar sa nu-l fac eu. El va da seama pentru ce face el, iar eu pentru ce fac eu.
Abia imi pot duce eu pacatele mele, dar sa-l mai judec pe altul? Intelegi la ce ma refer?
''Nu fa tu'' ii spunea un batran calugar unui frate tanr din manastire care i se plangea de altul care tot pleca dintr-un loc in altul.
''Nu fa tu''!
Ce garantie am eu acum ca n-o sa cad maine in pacatul pe care-l vad acum la altul si il ocarasc? Nici una.

Ce garantie am eu acum ca n-o sa cad maine in pacatul pe care-l vad acum la altul si il ocarasc? Nici una.

Nu numai că e posibil să cădem în păcatul pe care-l vedem la altul, dar acel gând necontrolat se va face faptă şi va lovi şi în alţii făcându-i să sufere ... Cred că încă nu am ajuns la măsura de a ne împotrivi gândurilor (păcatului) până la sânge, deci iată "Veronika" un posibil răspuns la întrebarea ta.

Credeţi că o să-i fie cuiva mai bine in iad, dacă fiecare răspunde pentru ceea ce face?

Gandul bun, Olga, gandul bun. Cum iti inchipui ca m-as bucura de suferinta altuia?
Ma refeream ca nu e bine sa judecam pacatul altuia, nu e bine sa fim atenti la ce face altul rau, ci la ce facem noi. Daca altul face un pacat, macar sa nu-l fac eu. El va da seama pentru ce face el, iar eu pentru ce fac eu.
Abia imi pot duce eu pacatele mele, dar sa-l mai judec pe altul? Intelegi la ce ma refer?
''Nu fa tu'' ii spunea un batran calugar unui frate tanr din manastire care i se plangea de altul care tot pleca dintr-un loc in altul.
''Nu fa tu''!
Ce garantie am eu acum ca n-o sa cad maine in pacatul pe care-l vad acum la altul si il ocarasc? Nici una.

Ce gand frumos si intelept! Ce bine ar fi sa gandim toti asa!

Buna ziua!as dori sa stiu si eu daca aveti cumva Ascetica si mistica Parintelui Staniloae in format electonic. Va multumesc

Cauta in această secţiune unde sunt postate şi adrese către diferite biblioteci digitale, poate găseşti. Spor la treabă!

Despre asceză, arhim. Emilianos Simonopetritul.
Avem o înclinare a lui Dumnezeu spre mine şi a mea spre Dumnezeu.
Ce pot să fac pentru Dumnezeu? Nu pot să fac nimic. Nu pot nici măcar să-L caut, nici măcar să mă pocăiesc nu pot. Ceea ce pot să fac e ceea ce numim astăzi luptă. Dar, dacă cuvântul luptă nu înseamnă nimic, să spunem mai exact asceză. Ceea ce pot să fac e asceza, potrivit cu locul meu, cu modul vieţii mele, cu caracterul sufletului meu, cu puterile mele, cu capacitatea mea, potrivit cu premisele şi predispoziţiile sufletului meu; potrivit cu istoria mea, cu ereditatea mea, potrivit cu darurile pe care le am. [ important lucru, Dumnezeu ne primeşte asceza aşa cum suntem chiar dacă purtăm jeanşi şi teneşi sau avem tatuaje, zic şi eu]
Ce este asceza aceasta? E modul prin care omul ajunge să atragă atenţia lui Dumnezeu; are însă nevoie Dumnezeu de acest lucru? Dar e ceea ce pot să fac eu astăzi. Şi Dumnezeu vrea să fac ceea ce pot.
E, prin urmare, găteala mea, e pregătirea mea, ca să pot să caut, să vreau, să doresc, să iubesc şi să primesc în cele din urmă pe Dumnezeu.
Facem preliminariile pregătirii. Îmi exprim astfel dispoziţia mea interioară prin răceala pe care o suport, prin goliciunea mea, prin noriul meu, mărturisindu-mi însă goliciunea mea. Îmi exprim dorul meu după Dumnezeu; asceza este strigătul meu.

Laudam pe Iisus!
Omul are nevoie pentru trup de post, pentru suflet de Tacere si de Rugaciune.

Credeţi că o să-i fie cuiva mai bine in iad, dacă fiecare răspunde pentru ceea ce face?

Gandul bun, Olga, gandul bun. Cum iti inchipui ca m-as bucura de suferinta altuia?
Ma refeream ca nu e bine sa judecam pacatul altuia, nu e bine sa fim atenti la ce face altul rau, ci la ce facem noi. Daca altul face un pacat, macar sa nu-l fac eu. El va da seama pentru ce face el, iar eu pentru ce fac eu.
Abia imi pot duce eu pacatele mele, dar sa-l mai judec pe altul? Intelegi la ce ma refer?
''Nu fa tu'' ii spunea un batran calugar unui frate tanr din manastire care i se plangea de altul care tot pleca dintr-un loc in altul.
''Nu fa tu''!
Ce garantie am eu acum ca n-o sa cad maine in pacatul pe care-l vad acum la altul si il ocarasc? Nici una.

Iubirea lui Dumnezeu nu este garanţie?
Nu mi-am închipuit că v-aţi bucura de suferinţa altui, dar mă revoltă îndemnul de a lăsa pe cineva în plata Domnului. Nu că mi-ar fi teamă că Îi face Dumnezeu rău cuiva. Cu totul altceva este indemnul de a lăsa pe cineva în grija Domnului. Diferenţa e ca de la Pământ la Cer, după mine.

... dar mă revoltă îndemnul de a lăsa pe cineva în plata Domnului. Nu că mi-ar fi teamă că Îi face Dumnezeu rău cuiva. Cu totul altceva este indemnul de a lăsa pe cineva în grija Domnului. Diferenţa e ca de la Pământ la Cer, după mine.

Nu înţeleg la ce te referi, Olga. Eu nu am afirmat nimic din ce spui tu aici. De ce să te revolţi? Nu e linişte în imima ta? De unde şi pentru ce revolta?

Cum comentati versetele de la Coloseni 2:20-23?
20. Dacă aţi murit împreună cu Hristos faţă de învăţăturile începătoare ale lumii, de ce, ca şi cum aţi trăi încă în lume, vă supuneţi la porunci ca acestea:

21. „Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!”

22. Toate aceste lucruri, care pier odată cu întrebuinţarea lor, şi sunt întemeiate pe porunci şi învăţături omeneşti,

23. au, în adevăr, o înfăţişare de înţelepciune, într-o închinare voită, o smerenie şi asprime faţă de trup, dar nu sunt de nici un preţ împotriva gâdilării firii pământeşti.

"Amator", eşti nou. Mai jos-prima pagină, în forum, ai o secţiune inter-confesional, inter-religios unde poţi întreba ce doreşti, ok!?

Eu îţi spun atât, deocamdată, la acest subiect: naşterile sunt dureroase .

... dar mă revoltă îndemnul de a lăsa pe cineva în plata Domnului. Nu că mi-ar fi teamă că Îi face Dumnezeu rău cuiva. Cu totul altceva este indemnul de a lăsa pe cineva în grija Domnului. Diferenţa e ca de la Pământ la Cer, după mine.

Nu înţeleg la ce te referi, Olga. Eu nu am afirmat nimic din ce spui tu aici. De ce să te revolţi? Nu e linişte în imima ta? De unde şi pentru ce revolta?

Mai clar de-atât nu pot spune. Mă iertaţi?

Cum comentati versetele de la Coloseni 2:20-23?
20. Dacă aţi murit împreună cu Hristos faţă de învăţăturile începătoare ale lumii, de ce, ca şi cum aţi trăi încă în lume, vă supuneţi la porunci ca acestea:

21. „Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!”

22. Toate aceste lucruri, care pier odată cu întrebuinţarea lor, şi sunt întemeiate pe porunci şi învăţături omeneşti,

23. au, în adevăr, o înfăţişare de înţelepciune, într-o închinare voită, o smerenie şi asprime faţă de trup, dar nu sunt de nici un preţ împotriva gâdilării firii pământeşti.

Un alt fel de a spune "Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.".

O femeie strigă în curtea bisericii:
-Da părintele manâncă în post carne şi slănină!
-Aşa-i, şi carne şi slănină mănânc (răspunse preotul)...
(Întâmplare povestită de către un preot).

cum va pare?

Probabil doamna il acuza pe nedrept, iar parintele, dorind sa isi ascunda virtutea (asa cum faceau nebunii pentru Hristos) a mintit, pentru a se smeri: "da, mananc! si carne si slanina". In acelasi stil in care proceda cate o sfanta care intra calugar in manastire, ascunzand faptul ca e femeie si, daca era acuzata pe nedrept ca a lasat insarcinata o femeie din sat (fapt biologic imposibil!) isi "asuma" pacatul, ca sa se smereasca. Cred ca era vorba despre sfanta Marina, nu sunt sigura.