Intrebarea este de fapt urmatoarea:
Ce ne facem atunci cand stim ca acest card bancar este premergator dar suntem fortati sa il primim?Nu iti face formele de angajare pana nu deschizi contul bancar cu cardul aferent. De pilda in Anglia, primul pas ca sa existi acolo este contul bancar cu cardul aferent. Fara el nu poti inchiria o casa, fara el nu poti scoate un numar fiscal, acestea fiind acte obligatorii pentru a cauta un loc de munca. In afara de cei care muncesc la negru si sunt platiti din mana, cum sunt platiti, ceilalti din lumea occidentala primesc salariile pe card pentru ca asa e sistemul si te obliga la aceasta.
Soro, am consultat şi eu, ca mulţi alţii, părerea unor oameni cu autoritate duhovniceasă. Ştim cu toţii, după cum şi Sfânta Chinotită a Sf. Munte Athos s-a pronunţat, că acest nou tip de acte (biometrice, "cipuite") "miros" a 666, însă nu este încă lepădarea, deoarece nu asta ni se cere la primirea lor. Lepădare e atunci când, la primirea actului respectiv, ţi se cere schimbarea credinţei. Ori,acest lucru nu ni se cere acum când primim aceste acte. Foarte frumos răspunde şi Cuv. Dionisie de la Colciu în vol.2 (sunaţi la Schitul Lacu în Sf. Munte, că poate vă pot da cele 2 vol.; chiar şi la Prodromu e bine să sunaţi), legat de problema actelor cu cip: atâta vreme cât primirea unui act nu este condiţionată de lepădarea de Hristos, nu există lepădare în primirea lui, căci inima noastră e a Domnului.
Spre exemplu: eu trebuie să călătoresc în cutare loc, şi am nevoie de un act; îmi procur actul respectiv, dând Cezarului cele ale Cezarului. Dacă Cezarul îmi cere în schimbul actului respectiv, cele ce se cuvin numai lui Dumnezeu , atunci nu voi primi actul respectiv, deoarece inima mea este numai a Domnului.
Avem noi oare un exemplu în acest sens, în Sfânta Scriptură? Da, în Faptele Apostolilor.28:11, se spune că Sf. Apostol Pavel a urcat pe o corabie ce avea pe ea semnul Dioscurilor (cei doi zei, fiii lui Zeus). Dar aceasta nu înseamnă că Apostolul s-a lepădat de credinţă, acceptând să călătorească în vasul cu însemne idolatre; căci nu i-a fost condiţionată urcarea pe vas de primirea credinţei în cei 2 zei. Aşa cum nici Patriarhul de C-pol, care având paşaport turcesc cu semiluna pe el, nu înseamnă că primind actul cu însemnul islamic, s-a şi lepădat de credinţă. Nimeni nu i-a cerut acest lucru, ca o condiţie/consecinţă a primirii acelui act.Acum, dacă un mahomedan are acte româneşti (cu acvila ce ţine cruce în cioc), înseamnă că e creştin? În nici un caz.
Dar ce rost au toate acestea? Acestea sunt semne lăsate de Dumnezeu, ca să cunoaştem vremea ce se conturează la orizontul vieţii noastre. Şi cunoscându-o, să ne întărim în credinţă prin faptele bune, rugăciune, şi în exerciţiul dragostei necondiţionate de reciprocitate din partea celui către care ne îndreptăm faptele dragostei. Şi numai aşa, întăriţi fiind în credinţă, să putem face faţă evenimentelor ce se prefigurează la orizontul vieţii noastre(după cum spune şi P. Porfirie).
Atunci oare nu ar fi cazul ca biserica sa gaseasca solutii care sa contracareze efectul? Sistemul ataca crestinii iar crestinii nu au nici un mijloc de aparare. Ce putem in acest caz face, noi crestinii?
Mântuitorul spune: "dacă nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel". Asta trebuie să facem, de la Patriarh începând, până la cel mai mic.
Nu sistemul e cel care atacă, ci păcatele noastre nepocăite Îl determină pe Domnul să dea stăpânirea regelui "Babilonului" (cf. 2 Tes.2:11-12). Aceasta este o lucrare îngăduită de Dumnezeu spre binele Bisericii, spre amputarea (prin primirea lucrării de înşelare) tuturor mădularelor ei pline de puroi şi cangrenă (eresul şi faptele spurcate), care ameninţă cu infestarea întregului organism al Bisericii. Va fi o "operaţie" grea pentru Biserică, dar necesară. Robii Domnului nu au de ce se teme; toate la timpul lor. Nu pentru toţi e mucenicia (ci doar cărora le va da Domnul harul muceniciei), nu toţi vom fi chemaţi la ea, însă toţi vom mărturisi pe Domnul. Copilul are încredere în tăticul lui şi nu are teamă de nimic, că ştie că tati îl iubeşte; cu cât mai bun e Tăticul ceresc ? Nu ne dă decât doar ce ne este de folos şi putem (cu harul Lui).