FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

Doamne-ajuta! As dori sa dezbatem un subiect-VIATA ACTUALA IN MANASTIRI!
Mânãstirea este tinda raiului, este casa lui Dumnezeu, este poarta cerului si locul împlinirilor. Asa trebuie sã fie o mânãstire!

Mănăstirea este locul unde creştinul se încearcă pe sine ca aurul în cuptor. Nu e lucru puţin a vieţui în mănăstire şi a rămâne credincios până la sfârşit. Rasa şi tunsoarea însă nu‑l fac pe monah, ci lepădarea omului lumesc şi îmbrăcarea în cel duhovnicesc, precum şi răstignirea desăvârşită a poftelor.
Spre deosebire de chemarea la apostolie: „Veniţi după Mine...” (Matei IV, 19) sau chemarea obştească: „Veniţi la Mine toţi...” (Matei XI, 28), chemarea monahului este o iniţiativă proprie, supunându‑se de bună voie vocaţiei lăuntrice, potrivit recomandării Mântuitorului: „De voieşte cineva să vină la Mine, să se lepede de sine...” (Matei XVI, 24).
De tăria hotărârii noului începător depinde sporul şi urcuşul spre îmbunătăţire, căci „omul hotărăşte şi Dumnezeu orânduieşte” (Urmarea lui Hristos), şi de multă strădanie are nevoie cel ce voieşte a spori în cele duhovniceşti.
Prima virtute a monahului, care le chea­mă şi pe celelalte, este ascultarea, ca treap­tă sigură care duce la desăvârşirea mult dorită.
Monahul va trebui să nu uite nicio clipă, în toată viaţa sa, căldura zelului, hotărârea şi scopul ce l‑au determinat să intre în mănăstire. Totdeauna să fie preocupat de mijloacele care îl pot duce la desăvârşire, cu nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu (Ioan XV, 5), prin lepădarea de omul lumesc şi îmbrăcarea în cel duhovnicesc (Efeseni IV, 22– 24), deci prin răstignirea desăvârşită a patimilor.
Cel ce în mănăstire caută altceva, iar nu pe Dumnezeu şi mântuirea sufletului său, nu va putea suporta ceea ce îi impune de la sine această viaţă, căci poarta ei „este strâmtă şi îngustă... şi puţini sunt cei ce o află” (Matei VII, 14).
Noi, cei ce ne‑am ales această cale, să nu uităm că „Împărăţia lui Dumnezeu se ia prin stăruinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea” (Matei XI, 12), şi nu e nimic îndeajuns din cele ce am putea face pentru a o merita (I Timotei IV, 8).
Pentru a progresa în urcuşul duhovnicesc, monahul trebuie să înnoiască în fiecare clipă momentul eroic de la început.

Monahul nu trebuie sa aiba ca scop sa prezinte o evolutie lumeasca. Aceasta este ocara pentru monahism. Monahul care gandeste lumeste, se vede ca si–a gresit drumul; desi a inceput pentru Hristos, de acum sufletul lui merge spre lume. Evolutia lumeasca atunci cand se considera progres, duce monahismul la descompunere duhovniceasca.Clerici nevrednici, monahi nevrednici, preoti nevrednici slujesc in pacatele lor fara nerusinare, la liturghie, iar rasplata asta este. Rugaciunea lor este ca putoarea si ca noroiul si nu va atinge nici o data slava lui Dumnezeu, iar acest lucru nu va fi cu ratat decat prin foc. Iata deci invatatura direct de la Sfintii Parinti, legata de feciorie si de curatie: Sfantul Grigorie Taumaturgul arata clar ca cel ce vrea sa slujeasca lui Dumnezeu trebuie sa fie ca floarea de crin despre care se vorbeste in Scripturi: "Nici nu tese, nici nu coase si, in toata stralucirea ei, este mai frumoasa si mai imbracata si mai stralucitoare decat toata podoaba lui Solomon"

Daca manastirea nu este ce ar trebui sa fie, aceasta este din pricina mandriei celor ce o conduc! Daca macar unul dintre acestia ar trai viata o curata, manastirea ar fi plina de pace!

Interesant subiect, la care doar o singură persoană scrie...

Daca manastirea nu este ce ar trebui sa fie, aceasta este din pricina mandriei celor ce o conduc! Daca macar unul dintre acestia ar trai viata o curata, manastirea ar fi plina de pace!

nu pace trebuie sa existe in manastire, ci victorii asupra necuratului, sa fie un loc unde se fac exorcizari si cei care patimesc si au boli sa-si gaseasca vindecarea.

nu pace trebuie sa existe in manastire, ci victorii asupra necuratului, sa fie un loc unde se fac exorcizari si cei care patimesc si au boli sa-si gaseasca vindecarea.

Ooo, nu. Trebuie biruit necuratul din fiecare monah şi frate, nu din ceilalţi. Mănăstirea este spital duhovnicesc, nu unul psihiatric sau trupesc.

Ooo, nu. Trebuie biruit necuratul din fiecare monah şi frate, nu din ceilalţi. Mănăstirea este spital duhovnicesc, nu unul psihiatric sau trupesc.

din ceilalti de ce nu? primii crestini au avut numerosi exorcisti printre ei.

Ooo, nu. Trebuie biruit necuratul din fiecare monah şi frate, nu din ceilalţi. Mănăstirea este spital duhovnicesc, nu unul psihiatric sau trupesc.

din ceilalti de ce nu? primii crestini au avut numerosi exorcisti printre ei.

Adevărat, dar asta nu-i treaba monahilor, ci a preoţilor din parohii şi mai ales a episcopilor.

Adevărat, dar asta nu-i treaba monahilor, ci a preoţilor din parohii şi mai ales a episcopilor.

eu traiam cu impresia ca monahii au cea mai mare putere de exorcizare si cel mai mare interes vis-a-vis de acest aspect.

Adevărat, dar asta nu-i treaba monahilor, ci a preoţilor din parohii şi mai ales a episcopilor.

eu traiam cu impresia ca monahii au cea mai mare putere de exorcizare si cel mai mare interes vis-a-vis de acest aspect.

1. Putere au, dar interes pentru asta nu ar trebui să aibă.
2. Singur mărturiseşti că în Biserica Ortodoxă lucrează harismele.
3. Simt că vei deveni monah ortodox.

Adevărat, dar asta nu-i treaba monahilor, ci a preoţilor din parohii şi mai ales a episcopilor.

eu traiam cu impresia ca monahii au cea mai mare putere de exorcizare si cel mai mare interes vis-a-vis de acest aspect.

1. Putere au, dar interes pentru asta nu ar trebui să aibă.
2. Singur mărturiseşti că în Biserica Ortodoxă lucrează harismele.
3. Simt că vei deveni monah ortodox.

Sa te auda Dumnezeu parinte! Sa ai gura poleita! Daca e sa fie asa... vin si eu la randuiala tunderii lui in monahism!

mănăstirea nu-i staţiune , loc de odihnă , nu face parte din frumosul şi plăcutul ştiut şi dorit de mulţi din lumea asta ! Trudă, muncă, multă credinţă, renunţări , rugăciune, ascultare . . .
__________________

Ati uitat de ispite si de..... luptă !

Oare acolo unde sunt mai multe moaşte în mănăstire (cum de exemplu la Sf. Lavră din Kiev cu 118 moaşte întregi), călugării au o cruce mai uşoară avînd atît de mulţi sf. rugători şi ajutători?
Bănuiesc, că călăgărul care are ascultare în acea sf. peşteră duce o viaţă plină de ispite, dar totodată completată cu mîngîieri neîntîrziate...

Oare acolo unde sunt mai multe moaşte în mănăstire (cum de exemplu la Sf. Lavră din Kiev cu 118 moaşte întregi), călugării au o cruce mai uşoară avînd atît de mulţi sf. rugători şi ajutători?
Bănuiesc, că călăgărul care are ascultare în acea sf. peşteră duce o viaţă plină de ispite, dar totodată completată cu mîngîieri neîntîrziate...

Eu cred că viaţă plină de ispite are fiecare om, numai că nu prea suntem toţi conştienţi de asta. Şi mângâierile sunt pe măsura stăruinţei fiecăruia în facerea de bine.
Mai cred că mănăstirea este un paradox ca însăşi viaţa asta. În ea toţi sunt curaţi, dar pace nu e decât uneori.

Atunci când prezenţa moaştelor sau a "icoanelor făcătoare de minuni" este comercializată şi mănăstirea este asaltată de mireni, acel loc nu mai poate fi numit mănăstire, iar călugării sunt asaltaţi de ispite nu din partea dracilor, ci din partea mirenilor care vin acolo.
Unde sunt mulţi mireni în mănăstire, dracii intră în şomaj prelungit.

Ştiu că un monah ( monahie) după slujba de călugărie, trebuie să stea 3 zile în biserică. Şi în legătură cu acest eveniment impresionant, am cîteva întrebări :
1. Care este programul lor de rugăciune în aceste zile?
2. Care este hrana lor zilnică?
3. Cine alege "naşul" de călugărie şi ce responsabilităţi are el faţă de canditat?
4. În anumite momente de încercare şi ispite, monahul trebuie să ceară ajutor, de la stareţ (ă), sau de la părintele spiritual care la condus spre al doilea botez?

La moment, doar aceste întrebări mi-au venit în minte, dacă mai sunt şi alte lucruri importante şi interesante săvîrşite în biserică, rog mai ales pe părinţii ieromonahi care au trecut prin astfel de mister , să-şi amintească puţin de clipele cele mai frumoase din viaţa lor, şi să ne împărtăşească şi nouă cîte ceva.
Conştientizez, că bucuria sufletească din interior nu se poate explica, dar spuneţi-ne lucrurile de care ar trebui să ţină cont acei, care poate cîndva vor avea chemarea şi dragostea de a primi cinul îngeresc; Atît cît e posibil... Vă mulţumesc şi iertaţi de îndrăzneală.

Dacă nu s-a găsit încă nimeni să-mi răspundă la întrebările de mai sus, sper măcar de data asta să aflu vre-un răspuns la 2 întrebări mai simple cred, şi mai scurte.
Dacă un monah ( monahie) se simte rău în timpul ascultării neputând s-o finiseze, este bine, să-l (o) anunţe pe stareţ (ă) sau să continuie în starea care se află?
Dar dacă este oprit de pelerini în timpul ascultării fiind nevoit să o întrerupă explicându-le anumite lucruri care îi interesează, înseamnă că şi-a încălcat canonul încercînd să-i ajute pe alţii?
Mulţumesc.

Veronika, vrei să te faci maică? Dacă te vei face şi o vei duce la bun sfârşit, aşa cum vrea Dumnezeu, vei avea bucurie veşnică!

Ştiu că un monah ( monahie) după slujba de călugărie, trebuie să stea 3 zile în biserică. Şi în legătură cu acest eveniment impresionant, am cîteva întrebări :

Asta poate este o tradiţie locală, cei care au practicat aşa ceva pot să spună cum este. Eu nu am procedat aşa şi nici nu mi se pare normal.

1. Care este programul lor de rugăciune în aceste zile?

Ar trebui să fie neîncetat, nu numai cele 3 zile.

2. Care este hrana lor zilnică?

În funcţie de perioadă, în post/înafara postului, în funcţie de râvnă, de putere, de voinţă celui călugărit. Poate să fie normal ca şi la celelalte maici. E greu de spus, în mănăstire stareţa şi consiliul duhovnicesc stabilesc, dar cu siguranţă, nimeni nu-ţi poate impune ceea ce nu poţi sau nu vrei.

3. Cine alege "naşul" de călugărie şi ce responsabilităţi are el faţă de canditat?

Cel care se călugăreşte alege naşul şi responsabilitatea este aceeaşi ca şi a părinţilor pt fii.

4. În anumite momente de încercare şi ispite, monahul trebuie să ceară ajutor, de la stareţ (ă), sau de la părintele spiritual care la condus spre al doilea botez?

Sigur că da, şi de la Dumnezeu şi de la sfinţi, şi de la îngerul păzitor, Maica Domnului şi de la celelalte maici sfinte şi de la sfinţi care mai sunt în viaţă.

La moment, doar aceste întrebări mi-au venit în minte, dacă mai sunt şi alte lucruri importante şi interesante săvîrşite în biserică, rog mai ales pe părinţii ieromonahi care au trecut prin astfel de mister , să-şi amintească puţin de clipele cele mai frumoase din viaţa lor, şi să ne împărtăşească şi nouă cîte ceva.

Veronica, taina dacă s-ar putea explica nu mai este taină. Dar, cel mai bine este să treacă prin ea cel pe care il interesează şi să aibă o experienţă proprie, reală, nu numai din auzite, că altfel nu foloseşte prea mult, rămân doar întrebări la nivel copilăresc şi atât.

Conştientizez, că bucuria sufletească din interior nu se poate explica, dar spuneţi-ne lucrurile de care ar trebui să ţină cont acei, care poate cîndva vor avea chemarea şi dragostea de a primi cinul îngeresc; Atît cît e posibil... Vă mulţumesc şi iertaţi de îndrăzneală.

Să aibă dinainte o formare duhovnicească şi să nu facă aceasta doar din dorinţa sentimentală de bucurie ( care o exprimi tu) sau fericire sau ştiu eu ce alte închipuiri mai sunt. Căci acestea s-ar putea să nu fie acum, si dacă mai sunt, să fie tratate subiectiv, deorece nu acum este vremea răsplăţilor şi a bucuriilor şi fericirii, ci, în cealaltă viaţă. Căci s-ar putea să dea tocmai peste multe supărări acum, care vor determina pe cei care îşi închipuie bucurii, să se întoarcă de unde au venit.
Chemarea este în evanghelie, rămâne doar să aibă un suflet maleabil, care să răspundă chemării Lui Dumnezeu. Să fie hotărâţi dacă vor face pasul, şi această hotâre să vină din cunoştinţă de cauză, nu din hambiţie sau, ştiu eu, eşec, decepţie, sau că nu este un rost în viaţă.

Dacă un monah ( monahie) se simte rău în timpul ascultării neputând s-o finiseze, este bine, să-l (o) anunţe pe stareţ (ă) sau să continuie în starea care se află?

Este bine, de ce să nu fie bine? Nu li se cer începătorilor măsuri inalte, acestea când vor veni, îl vor învăţa pe cel care le va face la timpul potrivit.

Dar dacă este oprit de pelerini în timpul ascultării fiind nevoit să o întrerupă explicându-le anumite lucruri care îi interesează, înseamnă că şi-a încălcat canonul încercînd să-i ajute pe alţii?

Este prematur să te îngrijeşti de aşa ceva, Veronika, îţi va spune stareţa la timpul potrivit ce să faci...